Jurnal de coronavirus. Pastem fiecare la casa lui ~ Amintiri din munti

Luni

"Cea mai plictisitoare apocalipsă este asta. Domestică, cu realism, virtuți (empatie, solidaritate, sacrificiu) repetate ad nauseam [...]. Timpul prezent pare o piftie: inert și grețos. [...] Voi finaliza sec, menționînd că orașele astea pustii sînt din zona extrem de puțin studiată de intersecție dintre feeric și sinistru" (Cristi Marculescu).

Pentru mai multe opinii din astea "optimiste" va sta la indemana un articol din Dilema Veche. Fiecare mica marturie e faina in felul ei, in fiecare va veti regasi cu o particica, pentru ca da, izolarea arata cam la fel in toata lumea. Il recomand si pe cel scris de Ioan Maxim.

Marti

Tot feedul de Facebook imi este inflamat de un acord intre guvern si BOR legat de luatul / adusului luminii. Ca acordul asta s-a facut pe interese politice este evident, ca de ce la catolici s-au putut abtine si la noi nu, ca e discriminare etc...

Eu am stat la o parte caci pot sa inteleg, cumva, ambele tabere. Religia la romani e oricum un amestec de invatatura religioasa si obieceiuri ce dupa sute de ani au ajuns sa se intrepatrunda, de nu mai poti sa le mai descurci. Ca niste gheme de lana tinute in dezordine. Rezolvarea era in mod ideal simpla. Ai 5 voluntari cu masti si manusi. Se duc si iau lumina in candele din acelea mai mari cu capac. Preferabil si pastele ca sa nu faca doua drumuri. La fiecare bloc se gaseste un drept-credincios care sa puna la bataie o alta candela mare. Voluntarul aprinde candela blocului, lasa Pastele si pleaca mai departe. Apoi oamenii din bloc nu au decat sa se organizeze si sa se duca sa ia lumina de jos, de la parter. Dar asta ar fi intr-o Romanie ideala si sincer, nu cred ca o sa reusim sa ne organizam, noi, ca popor, nici cu toata pandemia. Suntem romani si asta ne mananca tot timpul. Ah si revoltatul in bula-ti proprie, de parca asta ar ajuta la ceva...

Miercuri

Saptamana asta trece chiar repede din cate observ si ma uit destul de relaxata la cele 4 zile libere care imi stau in fata. Da, este nespus de trist ca nu putem pleca nicaieri, dar nu ma mai ingrozesc. Incep sa am proiecte, incep sa vad alternative....cred ca incep sa ma adaptez la noua situatie. Cam o luna a durat, cele 30 de sfinte zile ale oricarei schimbari de rutina.

Intre timp primavara trece pe langa noi

Andrei reuseste sa faca pe messenger un rezumat cat se poate de reusit al ultimelor zile:

Între timp am sentimentul că nu este real ce se intampla...

Ăștia se "caftesc" pentru Paște

Ministrul de finanțe zice ca păstrează majorarea cu 40% a pensiei din toamna

Ministrul Muncii spune că s-a depășit plafonul initial pentru plățile celor afectati

Lumea pe grupuri gen sector 3 , sector 6 și drumul taberei se întreabă unde gasesc miel și organe pt drob.Etc

Imi caut o planetă cu o specie mai normală și plec.

Joi

Astazi vegetez. E o zi din aceea in care nu are sens sa ma opun vegetatului. Ies doar pana la easyboxul de la Kaufland sa recuperez un colet de la Emag. Parcarea e aglomerata si ma felicit ca am facut cumparaturile marti dimineata cand nu era nimeni.

In mod curios, nu ma sperie cele 4 zile libere care imi stau in fata. Ma bucur cumva ca o sa am ceva timp pentru studiu individual. Adevarul este ca timp e oricum in perioada asta, dar dupa 8 ore de stat cu ochii in monitor, entuziasmul meu pentru a sta inca 2 ore in fata unui alt ecran pentru a invata ceva tinde spre 0. Pe langa invatat mai intra ceva Zwift, mult stretching, minimul posibil de curatenie, aerisit creierii, citit, doua spectacole. Incep sa ma ingrijorez ca incep sa ma obisnuiesc cu carantina.

Bula mea de Facebook a migrat de la lumina de Pasti la frame-ul cu politistul care scrie amenzi. O stire (falsa) afirma ca Politia are norma de dat amenzi. Plecand de la asta cineva a facut un frame pentru poza de profil si jumate din oamenii din feed l-au folosit...

Vineri

M-am tinut in mare de activitatile enumerate mai sus cu exceptia curateniei. Baie de soare la jumatea zilei, dar si un spectacol fain de la Bulandra, al doilea din seria de transmisiuni live la care chiar m-am uitat pana la capat. Majoritatea au fost doar tentative esuate dupa 30 de minute, fiecare noua incercare nefacand decat sa imi confirme sentimentul ca eu nu am o relatie deloc usoara cu teatrul. Insa acesta (Mamouret) chiar mi-a placut. Un spectacol pe filon clasic in care mi-a facut placere sa o vad pe Tamara Buciuceanu.

Pana la urma spiritele luminii s-au calmat. A venit presedintele si a zis ca lumea sta in casa, sa aduca preotii lumina daca vor, fara implicarea MAI. Spargatori de greva insa au fost, caci vorba aceea, in mediul rural preotul are cam aceeasi autoritate ca si primarul.

Pe partea pozitiva, Salomon va incepe sa produca masti si se va alatura astfel unei pleiade de alti producatori de echipament sport care au facut trecerea spre ceea ce se cere acum pe piata (masti si echipamente de protectie). Ce e drept e ca mastile se gasesc acum cu mai multa usurinta, nici acoolul sanitar nu lipseste si cererea probabil va creste o data ce si in Romania se va impune purtarea de masti in afara casei, la schimb cu relaxarea masurilor de izolare. Problema e ca masti bune nu sunt chiar usor de gasit. Prima incercare cu niste masti refolosibile s-a soldat cu un retur (prea groase si deloc eficiente in a retine aerosolii). Asa ca am revenit la cele de unica folosinta, avand in vedere ca oricum nu ma vanzolesc prin spatii aglomerate decat o singura data pe saptamana, cand merg sa fac cumparaturile.

Sambata

Am timp sa reflectez la gestul Claudiei de a da sterge din lista de Facebook toate persoanele care nu respecta regulile jocului (respectiv a petrece 99% din timp in casa si de a nu merge pe munte). Eu, ca de obicei, sunt mult mai putin transanta decat Claudia, probabil si din cauza faptului ca nu avem in totalitate acelasi punct de vedere asupra acestui subiect. Si tocmai pentru ca privesc lucrurile (si as si actiona) intr-o maniera semi-egoista (mers pe munte la drumetie, fara sporturi care presupun un grad mai mare de risc precum mtb sau schi de tura, dar si fara poze si activitati postate pe social media) nu pot sa fiu eu prima care sa dau cu piatra...

Am ramas totusi in legalitate si weekendul asta si mi-am facut un circuit de crit in spatele casei pe care cu putin antrenament as strange 500 m diferenta de nivel pe ora. Si mai avem unul peste drum. Acum ramane sa ne invartim in cerc ca hamsterii si sa strangem 1000 m diferenta de nivel pe doua dealuri obosite. Intre timp primavara avanseaza cu pasi repezi. Corcodusii ce acum o saptamana erau explodati au infruzit. Magnoliile albe s-au ofilit si ele. Padurea incepe sa inverzeasca de jos in sus, de la arbusti si lastari inspre copacii mai mari.

Despre Covid nimic nou sub soare.

SUA pare sa se stabilizeze.
Italia si Spania se invart si ele zilnic pe la 3000 de cazuri pe zi. Spania a repornit magazinele mici non-alimentare precum si productia in domeniile neesentiale. Italia a deschis si ea in anumite regiuni magazinele pentru copii si librariile.
UKul e inca pe val
Franta a prelungit sea starea de urgenta pentru inca o luna. Prea putin credibil Macron in discursul lui, parca si el incerca sa se convinga pe el insusi de ceea ce voia sa spuna. De fapt totul a sunat ca un troc. Voi, cetatenii, mai stati cuminti 30 de zile. Noi va promitem ca din 11 mai redeschidem treptat treaba si incepem cu scolile, ca sa poata respira si parintii.
Germania se descurca bine, ca pana acum. Pare sa aiba un plan transparent si sa se tina de el. Scolile vor incepe sa se redeschida treptat dupa 4 mai. Deasemenea toate magazinele, indiferent de profil se vor redeschide. Raman tabu adunarile mari de oameni, serviciile religioase, baruri, restaurante, cafenele.

Sursa https://www.worldometers.info/coronavirus/

Duminica

Ironia sortii a facut ca in prima primavara in care nu am mai depins din punct de vedere profesional de sarbatorile din Germania sa stam inchisi in casa. Vremea ne face si ea in ciuda si din cele 4-5 zile de haladuit pe coclauri s-au ales...asteptarea si dorul. Pastele trecut haladuiam prin Almajului si Cernei-Mehedinti. Pastele asta, haladuiesc cel mult pe dealul din spatele casei si ma simt norocoasa ca il am si pe acesta. Oua nu am inrosit niciodata pana acum, cozonac si pasca primeam de la mame, curatenie de Pasti nu am facut in niciun an (desi acum parca chiar ar fi cazul sa sterg geamurile la dormitor). Doar ca mereu plecam de acasa. Uneori pentru mai multe zile, alteori pentru doar doua zile la Slatina. Uneori mancam conserve ori mamaliga la tuci (depinde unde eram pe munte), alteori salata din solar sau mancarurile pregatite de mama lui Radu. Acum o sa mancam fix ce avem in frigider (mancare de linte si orez). Ouale incondeiate ale bunicii stau de multa vreme pe birou si nu pentru ca se apropia Pastele, ci pentru ca imi sunt dragi si imi aduc aminte mai bine ca orice altceva de ea. De cum arata casa ei, de miros, de gustul conzonacilor bine rumeniti. Si cam atat. Mai sfredelesc putin amintirile cu cateva poze din anii normali si apoi ma intorc la noua mea normalitate de weekend: spaniola, cursuri online si ceva miscare in casa.