Nu, nu am epuizat acum 2 zile toate subiectele de long talks, dar am ajuns cat de cat la zi, ne-am calibrat si long talks merg la fel de bine si in 3, nu doar in 2. Meteograma era dificil de interpretat pentru azi. Citita ad-literam parea ca vom fi in continuare pierduti in ceata, dar experienta imi spunea ca erau sanse decente ca la fata locului, plafonul sa fie mai jos decat prognoza meteogramei. Daca experienta va avea dreptate, atunci va fi spectacol si il vom primi cu bratele deschise.
 |
| Asta speram, asta am primit |
La sugestia lui Cristi decidem sa exploram una din potecile pe care inca nu am ajuns in Cozia, cea care incepe de la gara Lotru. Forestierul se termina repede si intram pe o vale cu o poteca firava, multe frunze, trunchiuri si pietre mari acoperite de muschi. Imi place mult semi-salbaticia de aici...Si desi poteca e mai degraba un fir subtire de pamant si frunze, aninata mereu deasupra vaii, urcand abrupt si sustinut, e pe sufletul nostru.
Cand iesim deasupra primului plafonului gros si umed intram in regatul de gheata caci toata umiditatea s-a transformat in gheata alba si perfecta care a luat prizoniera fiecare cracuta si crenguta a copacilor. Inaintam prin lumea asta magica ce pare sa isi tina respiratia, zapada creste progresiv la picioarele noastre, traversam cateva luminisuri, facem o vizita pe la o casuta din padure si din curgerea apei din copaci ne dam seama ca...ne apropiem de soare.
 |
| Daca voi avea vreodata o casuta in munti, asa soba imi doresc |
Regatul de gheata se destrama picatura cu picatura, iar soarele e din ce in ce mai aproape. Si oricat de frumosi ar fi brazii albi sau copacii inghetati, soarele este mereu partea cea mai dorita a timpului petrecut afara. Iar aici, la peste 1500 m soarele este rege. Este rege peste toti muntii din jur pe care ne plimbam lenes privirile. Buila, Naratu, Capatanii, Lotrului si bineinteles, Fagaras.
.jpg)
La cabana suntem momentan singurii musafiri. Ceaiul vine in 3 cani tematice si stam in tihna la o poveste presupunand ca ceata groasa din campie este vinovata de linistea de la cabana... Dar de fapt, pe coborare, aveam sa constatam ca doar ora matinala la care am plecat era de vina, caci grupuri mari urcau spre cabana pe cand noi deja reintram in plafon si purtam cu noi, la vale, amintirea soarelui si a cerului albastru in care ne-am scaldat privirile si ne-am incalzit inimile pentru un timp.
 |
| Canile tematice de la cabana |
 |
| Intram inapoi in ceata |
Si un filmulet fain facut de Radu:
2 comments:
Dacă Buila, unde n-am fost încă, nu mi-a trezit vreun sentiment aparte, tura voastră din Cozia e ceva pe sufletul meu. Am mai fost o singură dată pe zăpadă acolo și mi s-a părut că îi sporește și mai mult farmecul, lucru care se vede de-altfel și în fotografiile lui Radu. Bașca o tură cu voi și Vintilă, ce mai șuetă ar fi ieșit!
Ti-am zis si in privat ca oricum voi ati fost subiectul principal al suetei noastre, cale de vreo 2h30, pana am iesit din ceata.
Trimiteți un comentariu