Tot citind din Cristea am constatat ca sunt mai multe variante de acces si noi am ales-o pe cea directa: Valea Bujorilor. Ne gandeam ca vom beneficia de o limba continua de zapada ce ne va permite sa urcam relativ rapid la coltari si piolet. Nu a fost cea mai fericita alegere pentru ca valea nu mai era decat partial acoperita si in urma topirii lucrurile "s-au cam deranjat de la locul lor", terenul era destul de friabil, de unde rezulta atentie sporita si stress suplimentar. Am ajuns pana la urma prea tarziu in Creasta Ascutita pentru a mai face ceva, insa am descoperit cu aceasta ocazie Braul Mare al Morarului si accesul mult mai facil din Valea Cerbului. Mai jos, cateva poze:
 |
| Pe Valea Bujorilor |
 |
| Am ajuns si la zapada- una murdara si plina de pietris |
 |
| Dupa o balaureala strasnica, cu emotii si legaturi intregi de morcovi |
 |
| Cel putin, in spate e frumos-Postavaru |
 |
| Radu in Creasta Ascutita |
 |
| Facand ordine in materiale |
 |
| Hai ca nu e chiar asa de ascutita, uite pot sa si pozez aici |
 |
| Fac o incursiune timida catre trambulina |
 |
| Cum e prea tarziu ca sa mai intreprindem ceva, macar sa ne documentam |
 |
| Si sa admiram, ca avem ce: Costila |
 |
| Valea Prahovei cu Postavaru si Piatra Mare |
 |
| Dupa ce ne-am saturat de stat, am strans materialele si am pornit-o in jos pe Braul Mare al Morarului |
0 comments:
Trimiteți un comentariu