Explorer MTB Challenge

Este kilometrul 3 sau 4 si eu deja ma dau jos de pe bicicleta. Asta este fara indoiala un inceput prost de concurs si in sinea mea ma indoiesc ca  se va intampla o minune si lucrurile or sa mearga mult mai bine de acum incolo. Stiu ca sunt usor iesita din forma de concursuri si cumva, cu interesul pierdut pe drum, ratacit printre carti si ganduri diverse. Am venit in Valea Iasului strict pentru matematica clasamentului de la Cupa Nationala. Nimic mai mult. Si matematica spune ca e suficient sa termin cursa. Intreaga preferabil, pentru ca diseara imi vin parintii si trebuie sa arat prezentabil. Juliturile si cazaturile raman pentru alta data.

Bine, motivul pentru care m-am dat jos este ca pe drumul de pamant au calcat sute de vaci si astazi chiar nu am nervi sa navighez cu hardtail-ul peste urmele lor intarite.

Startul etapei 4 din Cupa Nationala

Primii 20 de kilomeri ii urc constant cu capul in pamant. Nu pot sa zic ca ma doare ceva, dar ma chinui, si vad asta pe ceas caci nu reusesc sa ies din zona 4. Urcarile scurte, gaturile, nu sunt specialitatea mea.

In cursa asta am facut 2 alegeri proaste:

1. Am plecat cu presiune prea mare in caucicuri
2. Am pus Gatorade in bidon si nu izotonic

Si aveam sa platesc pentru ambele, in curand.

Nota de plata pentru cauciucuri a venit fix dupa ce am parasit traseul scurt, cand pe o urcare cu pietris mai mare mi-a fugit roata spate, de m-am trezit pe-o parte, cu ghidonul infipt in ceva tesut moale din zona oaselor bazinului. Ma trag pe dreapta si ma opresc vreo 2 minute sa respir, ma urc apoi pe bicicleta si pedalez, resimtind doar o usoara jena. Pozitia manetei de frana e putin schimbata,  dar nu stau sa o indrept, e inca intr-o pozitie decenta cu grip ok.

Continui traseul in modul supravietuire. Sunt portiuni care merg mai bine, sunt portiuni sisifice. Nu reusesc sa ma conectez neam cu ce se intampla aici si ma consolez doar ca desi media orara e mica, am strans mare parte din elevatie in primii 30 de km. 

Dupa primul punct de alimentare

In cel mai departat punct al traseului lung

Candva intre jumatatea cursei si al doilea punct de alimentare se itesc la orizont crampele. Nu am avut crampe la niciun concurs anul asta...Imi dau tarcoale, pe la tibie si mai tarziu pe la talpa piciorului drept. Pe gaturile de prin padure aparute de neunde nu sunt sigura daca sa imping bicicleta sau sa incerc sa stau pe ea caci ghearele par mereu acolo. Insist in prostie si in loc sa imi iau izotonic in al doilea punct de alimentare, imi iau tot apa si mananc niste pepene. Apoi ma opresc sa imi pun castile caci pur si simplu nu mai rezist. Ma opresc pur si simplu, umblu la spate dupa casti, scot telefonul, aleg melodia. Am facut acelasi lucru si la Vidraru, dar mult mai eficient, aproape din mers. Acum sunt o leguma...

Muzica ajuta, prind ceva coborare decenta, apoi ceva forestier, apoi ceva asfalt. Ma bucur, ca mai cresc media. Intru chiar pe drumul national si rulez cativa kilometri pana cand voluntarii imi fac semn sa ies la stanga. Reusesc sa ma localizez cumva in spatiu si imi fac socoteala ca nu au cum sa mai fie multi kilometri. 5 arata semnele. Plus 2 pe circuitul de XCO al copiilor. Apoi, astia 5 km mie mi s-au parut 10. Si mie si lui Maus. Pe un drum batut de soare,unde sperai mereu sa termini de urcat, dar la orizont se mai ivea mereu cate o galma. Unde crampele din talpa au revenit sacaitor de nu mai stiam cum sa imi tin piciorul pe SPD si imi venea sa ma opresc si sa ma descalt. 

Candva ajung in unitatea militara si la finish si pornesc stoica pe circuitul de XCO al copiilor unde am un singur gand: sa nu pun piciorul jos. Imi iese si trec, din nou, prin poarta de finish cu un amestec de neimplinire si usurare.  Stau la socializare cu Horatiu si George, si apoi la premiere caci  concursul asta am fost buna doar la calcule obiective, insa gandurile sunt hai-hui, in alta parte.  Cochetez cu ideea de a-mi inneca amarul temporar in muntii de prajituri primite in pachetul de start, dar reusesc sa ma abtin, ma multumesc cu niste proteine cu gust de vanilie si conduc spre casa, convinsa ca anul urmator o sa gasesc ceva mai bun de facut in weekendurile de vara.

Colectia de medalii de la Valea Iasului