Luna lui Gustar m-a gasit singura acasa. Asa ca de voie, de nevoie, de nevorbit, a trebuit sa socializez cu cine si pe unde am putut. Au iesit cateva aventuri in timpul saptamanii chiar faine, alimentate si de spectacolul Perseidelor, a mai fost si un concurs, precum si putin MTB alaturi de prieteni.
Afara e cald, atat de cald incat seara nu iti vine sa faci nimic altceva in afara de a sta sa vegetezi. Asa ca singura solutie este iesitul dimineata. Merg spre Sfantu Gheorghe si chiar fara cafea, iese o medie de 30 km/h.
Bucsa era pe lista scurta de locuri unde voiam sa ajung cu cortul vara asta. O fac alaturi de Razvan si Gabi, intr-o dupa-amiaza de miercuri cu lumina faina si cu primele afine. Am avut mancare calda la primus, am avut cafea dimineata, am avut prajitura de casa si loc plat cu iarba buna pentru campat. Tot n-am avut insa haine suficiente la mine, asa ca la urmatoarea iteratie, oriunde ar fi ea, trebuie sa iau si sacul de pijama.
Daca e sa fii invatat ceva din toate turele facute cu Radu e ca traseul/sensul de parcurgere trebuie ales in functie de lumina. Cand Vali si Muha imi cer ceva MTB, dar ciclabil, Magura si zona cu Moeciu imi vin automat in minte. Desenez ceva abordabil, de 45 km cu 1200 m, dar mai ales cu view excelent spre Bucegi si Piatra Craiului. Incepem cu bucla cu Magura, urcand pe forestier si coborand pe valea cu Calea (ma felicit pentru alegerea asta, caci drumul de pe Valea cu Calea s-a rupt destul de tare si ar fi fost chinuitor la urcare pentru Muha). Trecerile prin rau ne amuza si ne racoresc,iar oprirea la Panner ne reface rezervele de glucide. Luam apoi drumul Simonului, pentru partea a doua a buclei noastre, mai lunga si cu mai multa diferenta de nivel. Valea Simonului, pe care urcam este excelenta, caci umbra si paraul mentin o temperatura decenta. Atacul final spre Gutanu e insa redutabil, dar ii momesc cu coborarea faina ce ne sta in fata. Coborare pe care fac zeci de poze si filmulete, cu gandul la primul meu reel de pe instagram. Adevaraul nu e ca trebuie sa ii tina cineva locul si lui Radu, ci ca lumina si peisajele au fost exact asa cum trebuiau si pur si simplu nu te puteai opri din pozat/ filmat. "Atitduniea conteaza, vino pe aici, pe iarba, incet, mai incet, hai sa facem o poza de grup (Radu nu face poze de grup)" . Norocul lor ca nu i-am pus sa facem si duble.
Incheiem ziua in fata unor clatite pregatite de Andrei, mereu dupa aceeasi reteta cu care nu da gres.
 |
| Pe Valea cu Calea |
 |
| Pauza la Panner |
 |
| Dupa ce am dovedit push-bike-ul din Simon spre Poiana Gutanau |
 |
| In Gutanu, pregatiti de coborare |
De vreo 2 saptamani bune am pus MTBul in cui si asta nu e bine. Ce e drept, la cat de putin a plouat in ultima perioada, anticipez ca toate potecile sunt prafoase si neinteresante. Cum insa astazi am timp, ma gandesc sa dau o tura in Postavaru si sa incerc Jackie. Mi-a zis Radu ca o sa imi placa. Acum, de la parerea lui Radu pana la parerea mea e cale lunga. Mie mi-a placut doar zmeura de pe Jackie si mi-am pus in gand sa revin pe acolo, ca sa si culeg. A fost suprinzator de bine si pe Drumul Rosu, atat cu aderenta, cat si cu caldura. Si a fost bine si pe Bazine. In rest, am supravietuit, dar am strans 1000 m urcati si ceva mai putini coborati, avand in vedere ca din Jackie nu am coborat decat jumate pe bicicleta.
12 august- O noapte de vara, cu Perseide, petrecuta pe terasa la Tale, alaturi de oameni faini. Povestile, stelele cazatoare si vinul ne-au tinut treji pana la ora 2 dimineata si ma mir si eu de cat de bine m-am simtit cu oameni pe care ii stiu prea putin.
Dupa cele doua nopti petrecute cu ochii pe cer dupa stele cazatoare, culcat tarziu si trezit devreme, sambata se impunea o zi de pauza. Ies totusi cu MTB-ul prin Postavaru pe la Bisericuta Paganilor si in rest ma ocup de probleme administrative, precum reparat pene, spalat geamuri, facut curat, facut piata.
Nu stiu ce demon m-a posedat weekendul asta de am condus pana inspre Buzau doar ca sa imi rezolv o dilema cu Penteleul. Pot doar sa imi imaginez fata baietilor de la XC Riders stransi la punctul de start, cand au vazut o fata care se da jos, hotarata din masina, isi da jos hardtailul si ii anunta ca merge cu ei. Pentru incurajarea lor mi-am luat echipamentul de la Tibiscus, dar cred ca inima le-a venit la loc abia dupa ce ne-am asezat la drum. Si am pedalat noi pe zeci de kilometri de forestier, am mancat praf si tarana, am murit de cald si la un moment dat am iesit, doamne ajuta, la o stana, la 1400, undeva sub varful Penteleu. Nu mult dupa stana am inceput sa imping la bicicleta, din ce in ce mai ingrijorata, pe masura ce urcarea spre varf se dezvaluia in toata splendoarea push bike-ului. Zeii sunt de partea mea insa, caci pe un tapsan ii gasesc pe Ulisse si pe Radu Stoica. Baietii ma anunta ca ei renunta la varf si ii dau la vale. Apoi muieti sunt posmagii ? Coboram in 3 pana in asfaltu de la Varlaam si apoi bagam un interval de tempo pana la masini. Multumiri baietilor pentru trena dusa exemplar. Ce a iesit ? Juraminte ca nu mai calc prin Penteleu + un atrenament decent pentru Valea Iasului.
Au fost putine urcari anul asta in Poiana si cu exceptia celor din primavara, toate au fost niste chestii lesinate si fara chef. Schimbatorul merge ciudat si nu pot sa il duc pana in capat, caci imi scapa peste foaie si pinioane. Nici chef nu am.
Inainte de concurs ar fi o idee buna sa ma reasez putin pe MTB si stau si ma intreb, serios, pe ce poteci sa ma dau ca toate sunt prafoase si neinteresante. Merg pe Bazine si singura descoperire (foarte importanta de altfel) este ca am ramas fara placute de frane pe spate. Asa ca vineri dimineata il convoc pe Andrei la o sesiune de schimbat placute. E grea viata fara sa ai mecanicul acasa.
Ma tot imboldesc singura sa mai ies pe potecile din Postavaru, dar de la gand la fapta e cale lunga. Astazi iau o piatra in gura si imi incerc norocul pe Crucur.Am auzit eu ca s-au facut niste chicke-line-uri. Ce e drept, stiu de acasa ca nu e momentul ideal din punct de vedere al aderentei, dar incerc sa bag o fisa. Vedem noi ce iese...Urcarea pe Drumul Rosu a mers bine, cu exceptia iesirii sub lac, care daca nu se mai taseaza, e moartea pasiunii la capitolul aderenta. Partea superioara din Crucur mi-a placut mult, intrarea am facut-o pe chicken line, la toate pietrele m-am dat jos, precum si la ceva radacini, dar pana la urma, a mers suprinzator de bine pentru o prima tentativa pe 2021. E de revenit dupa putina ploaie, cand e aderenta mai buna. Ce a mers insa foarte bine au fost Bazinele si Saua Tampei. Acum, daca m-am reasezat putin pe MTB totul e sa ma tin de poteci in continuare, ca eu daca nu ma dau, pierd si bruma de incredere castigata.
26 august -Un mare nimic de ziua mea
Nici anul asta nu am putut sa imi urmez traditia cu ziua libera de ziua mea, caci a plouat. Toata noaptea si jumatate de zi. Asa ca imi petrec ziua de nastere facandu-ma ca muncesc, singura, intr-o stare usor deprimata. Tot ce imi iese e sa ma vad cu Andrei, Claudia si Miruna si sa mancam o prajitura cumparata, caci cea facuta in casa a esuat lamentabil. Apoi, poate aniversarea de 37 o sa fie mai reusita si le va razbuna pe ultimile 2.
Azi m-a chinuit Andrei la cursiera. Atata am de spus.
Pentru astazi toate prognozele anuntau ploaie dupa ora 15 in oras si dupa ora 12 in Postavaru. Asa ca pun ceasul sa sune la 6 ca sa intre o tura de dimineata. Doar ca la 6 ploua, asa ca ma culc la loc. La 8 se oprise, mananc in tihna si ma mobilizez totusi sa ies caci ce e in mana nu -i minciuna. Drumul Rosu e pustiu. Ma depaseste din spate doar un tip cu electrica, sub lac. Imi iese urcarea de la lac, singura data pe anul asta, gratie ploii ce a asezat putin pietrele. Ma gandesc sa cobor pe Crucur dar renunt din cauza radacinilor ude care in combinatie cu cauciucurile mele dau patinaj artistic. Revin la Familiar si merge ok-ish in partea de sus, destul de prost jos. Drumul Domnilor si Iepure sunt perfecte. Soarta face sa mai dau o urcare in Saua Tampei, cat sa vad cat de groaznic e drumul (e bun) si o noua coborare spre Iepure, doar ca sa ma intalnesc pe Molidului cu Claudia si sa petrec 3 ore linistite la Ursi. Si uite asa, cu mtb pe langa casa si prieteni mi-am umplut ziua de sambata. Si nu a ploua deloc...
La ora 7 cand ma trezesc remarc lumina darnica strecurata prin ferestre. Geamurile mari de la balcon imi dezvaluie un cer cu nori mici si aninati ici-colo, curat si albastru, ca dupa ploaie, cateva raze de soare, un Postavaru iesit din neguri. Pana si Piatra Craiului, imbufnata in multe dimineti isi deseneaza creasta zimtata la orizont. O convoc pe Claudia pentru o reuniune rapida si pentru un traseu de trekking prin dosul Postavarului, cat sa ne incadram in fereastra de vreme buna.
O ora mai tarziu inaintam pe poteca abrupta ce se pierde in ceturi. Padurea de foioase de la poale are aspect de jungla, asa cum se prezinta in dimineata asta de duminica. Sufocanta si plina de apa. Totul musteste de apa, frunzele, solul, raul pe langa care ne incepem urcusul. Zgomotul drumului se pierde usor, usor si pasii nostri ne poarta din ce in ce mai adanc in abruptul linistii. Versantii se pravalesc stanga dreapta, locurile sunt pustii, fara urme de om si in mod egal fara urme de salbaticiuni. Urcam constant spre varful care ne primeste gol si cuprins de neguri. Pregetam cat pentru o poza , poate doua si apoi incepem coborarea, manate de primii stropi care pana in Poiana Ruia vor deveni ploaie, care ploaie, pana jos va deveni un dus caldut. Nu mai am prea multe segmente uscate, dar nu imi e frig. Nu mai ocolim de multa vreme paraiele formate in lungul drumului. Dupa 1h30 ne-am imprietenit deja cu ea. Ne-a ajutat si situatia de fata, confortul masinii din drumul national, al unor haine uscate pregatite prevazator in portbagaj si gandul unei bai calde acasa.
 |
| De la soare, la ceata, la si mai multa ceata si in fina la ploaie serie by Claudia |
30 august - Petrecere supriza pentru Radu (dupa ideea lui Suzi si cu participarea prietenilor din Brasov)
0 comments:
Trimiteți un comentariu