joi, 2 septembrie 2021

Alergand dupa stele cazatoare / Perseide in Curmatura Fiarelor


Stam intinsi intre rugi de afine, cu pufoaica pe noi si acoperiti cu sacul de dormit, numaram stele in peticul de cer senin de deasupra noastra. Suntem in Leota, unde macar in potcoava cuprinsa intre Bucsa- Santilia Mare si Leota nu e niciun fel de poluare luminoasa. Insa urmele tuturor oraselor si satelor din Depresiunea Brasovului ajung pana la noi. Cam pana unde bate vederea periferica a ochiului drept. Ba chiar si ceva dare de la Valea Prahovei se intrevad spre Bucegi. Luna a apus la ora 22, suntem mancati si partial infrigurati. Am numarat 11 stele cazatoare, din care ultima a fost cea mai faina. Atat de bine s-a vazut ca decid sa ma retrag in cort si sa ii pastrez amintirea in spatele pleoapelor inchise. Cine stie, poate o sa o regasesc in visele de dimineata.

Drumul pana in Curmatura Fiarelor nu a fost chiar de vis, caci partea de mijloc merge pe un forestier neinteresant. Dar am profitat de tufele de zmeura neatinse si ne-am mai indulcit urcusul. Am iesit din padure tarziu, cand apusul se consumase deja, insa mi-am lasat o nota ca data urmatoare sa urcam mai din timp, ca sa prindem intregul spectacol. Locul de cort l-am gasit la frontala. De fapt Razvan l-a vazut, eu l-am cercetat indelung ca sa fiu sigura ca nu imi intep salteaua si instalati am fost. Adevarul e ca pana la urma covata noastra s-a simtit chiar fain, ca un mic culcus. Cu lectile invatate din turele anterioare, am venit acum cu haine corespunzatoare, cat sa nu imi fie frig nici macar la 4 dimineata si am avut parte de cel mai bun somn la cort de pe sezonul 2021. Pana si antifoanele au ramas nefolosite, mai ales ca peste noapte vantul s-a oprit definitiv.

Ma trezesc inaintea alarmei puse penru rasarit. Strang repede si ies din cort in sincron cu soarele. Il urmaresc fascinata cum rasare la propriu din munte. Lent, suta de metri cu suta de metri, de un galben scaparator. Versantii Leoatei se inrosesc de emotie si imaginea ma duce cu gandul la zilele de octombrie, cand rugii de afine si merisoare isi vor schimba culoarea.

Primusul iai face datoria, peste prajitura facuta cu merele din gradina parintilor revars un pum de afine acrisoare si micul-dejun de pe Santilia Mare precede o zi de munca. Seara insa ne va gasi din nou afara, undeva intre Bucegi si Piatra Craiului, pentru un nou (speram noi) spectacol al Perseidelor.

Track aici