7-8 octombrie- Cu bicicleta lui Radu
Bicicleta mea e stricata. Undeva, prin Alpi am ramas fara o spita, smulsa efectiv din roata spate, cu gaura in janta. Asa ca momentan impartim full-ul. Eu (incerc sa) ies dimineata, caci numai atunci mai e lumina, Radu are program de voie. La prima incercare a fost epic fail, caci am uitat de maneta care deblocheaza socul.
A doua zi am mai bagat o fisa si da, a fost fun. Viteza mai mare, flow, mai usor sa mentii momentul si micile gaturi trec pe nesimtite. Mai greu cu urcatul, caci rapoartele si pozitia seii nu imi convin deloc.
In Brasov a plouat o saptamana intreaga. Am pus bicicleta pe trainer, am reactivat Zwiftul, am reintrat in modul de semi-iarna cu bicicleta indoor si trekking. Asta e singura zi cu vreme decenta (adica fara ploaie), asa ca se impunea o plimbare, mai ales ca in timpul in care eu am stat acasa toamna nu a stat pe loc si acum padurea e la apogeu. Alegem Baiului si ne strangem o muna buna de oameni frumosi. Dimineata, pe Valea Timisului, drumul ne intampina cu cele mai frumoase haine din dotare, de parca fiecare copac a inflorit a doua oara. Sub varful Urechea e inca bine, vreo 10 minute pentru singurele poze cu frunze galbene ale zilei. Apoi intram in ceata si ramanem acolo pana aproape de Sinaia. Daca nu avem la ce sa ne clatim ochii, mergem intins si vorbim cat sa compensam lipsa peisajului. Suntem multi, asa ca e usor sa schimbi canalul si temele de discutie nu se opresc niciodata. Asa si trebuie sa fie intre prieteni.
22 octombrie- Crucur matinal si Piatra Mare
Asta a fost o zi buna din punct de vedere al timpului petrecut afara. Incep ziua cu un Crucur matinal,pana nu apuca sa se astearna covorul de frunze galbene. Cum nu au fost prea multe tentative de Crucur anul asta (2) si acum sunt cu full suspension-ul, iese cel mai rapid Crucur ever.
Dupa-amiaza, profit de niste ore libere si fac o plimbare cu Claudia in Piatra Mare. Nimic fancy, nici macar pana la cabana nu aungem. Ramanem la limita padurii de foioase, caci acolo spectacolul e deplin.
Stiu eu un loc la Holbav unde anul trecut am mancat niste mere grozave. De fapt sunt vreo 3 meri diferiti si cand am ajuns pe acolo prima data am facut sampling intens. Mere cu gust, mere imperfecte, organice, tot ce trebuie. Anul asta m-am tot cacait sa merg, pana cand s-au dus merele, respectiv au fost culese. Insa am reusit cu ocazia asta sa gasesc o bucla chiar decenta in zona, de 6 kilometri si cu vederi faine. Cum locul unde am lasat masina imi oferea acces direct si catre un deal cu un loc fain pentru admirat apusul, am urcat si pana acolo. O zi intreaga pe dealurile de la Holbav, dealuri ce nu dezamgesc niciodata. O zi de toamna rece,unde doar culorile vii au incalzit aerul de final de octombrie.
Diminetile cu temperaturi aproape negative nu ne dau prea mare ghes sa iesim din casa, asa ca ne mobilizam greu in ziua asta de duminica, cu cer senin lacrima. Prognoza promite soare, afara insa aerul strange si noi ne chinuim sa gasim un loc de parcare la soare, cat sa facem tranzitia masina-bicicleta mai usoara. Nu avem niciun plan pentru azi. Aceleasi locuri cunoscute si dragi nou (Magura Branului, dealurile de deasupra Simonului, cele de la Moeciu, Poiana Gutanu). Saptamana urmatoare toamana colorata si infocata isi va da ultima suflare. La altitudini de peste 1200 m caramiziul fagului e deja instalat pe scara larga. Culorile mai pulseaza doar in venele copacilor de la poale. Si pe acolo vrem sa ne invartim noi azi. Sa ne imbatam cu cer albastru si tincturi de frunze galbene si rosii. Pomi verzi nu mai sunt, asa ca mai lasa-mi toamna, macar niste pomi galbeni si rosii, ca de ruginiu o sa ma satur toata luna noiembrie.
Toamna asta chiar aveam chef de o Magura Branului completa si tihnita, asa ca nu mi-a fost greu sa ii corup pe Oana si pe Gabi la cateva ore pe munte. De la o saptamana la alta peisajul arata complet diferit. Vantul si-a facut de cap si a scuturat cam toate frunzele de fagi. Magura arata aproape dezolant vazuta din asfalt. Au salvat-o mestecenii si ziua cu vreme perfecta si cer senin, caci altfel nu stiu ce le aratam oamenilor.
Ce faci Papuse? Ne mai recunosti? Noi suntem ciudatii aia care vin pe din dos. Nu ar intra si eu pe usa, ca oamenii. Cum care usa? Aia dinspre Cuca. Noi intram pe fereastra. Ti-am adus musafiri. Pe Nasu mare si pe olteanca asta, care-i cea mai buna prietena a mea
Imi era dor de Papusa mea. Ne valurile de munti ce se desfac cat vezi cu ochii. Fagarasul, Iezerul, Mezea Oticul, Craiul, Bucegiul. De pe Papusa parca nu exista nicio bresa in contrafortul de stanci. Imi era dor si de muchiile ei estice, mai putin umblate si de vederea de la stana din Cascoe. De multa vreme voiam sa impartasesc locurile astea si cu alti oameni dragi, dar fereastra in care poti merge e mica. Inceput de mai si octombrie-noiembrie.2 luni sa fie cu totul. Si anul asta tot toamna ne-am nimerit sa mergem, dar muntele ne-a rasplatit inzecit pentru rabdare. Am fost noi insine, naturali, spontani, vorbareti ori redusi la tacere de urcus, de vant sau pur si simplu de frumusetea muntelui. Si ne-a fost bine.
0 comments:
Trimiteți un comentariu