Brumar de Brasov 2021

7-8 octombrie- Cu bicicleta lui Radu

Bicicleta mea e stricata. Undeva, prin Alpi am ramas fara o spita, smulsa efectiv din roata spate, cu gaura in janta. Asa ca momentan impartim full-ul. Eu (incerc sa) ies dimineata, caci numai atunci mai e lumina, Radu are program de voie. La prima incercare a fost epic fail, caci am uitat de maneta care deblocheaza socul.

A doua zi am mai bagat o fisa si da, a fost fun. Viteza mai mare, flow, mai usor sa mentii momentul si micile gaturi trec pe nesimtite. Mai greu cu urcatul, caci rapoartele si pozitia seii nu imi convin deloc.

17 octombrie- Baiului cu prietenii

In Brasov a plouat o saptamana intreaga. Am pus bicicleta pe trainer, am reactivat Zwiftul, am reintrat in modul de semi-iarna cu bicicleta indoor si trekking.  Asta e singura zi cu vreme decenta (adica fara ploaie), asa ca se impunea o plimbare, mai ales ca in timpul in care eu am stat acasa toamna nu a stat pe loc si acum padurea e la apogeu. Alegem Baiului si ne strangem o muna buna de oameni frumosi. Dimineata, pe Valea Timisului, drumul ne intampina cu cele mai frumoase haine din dotare, de parca fiecare copac a inflorit a doua oara. Sub varful Urechea e inca bine, vreo 10 minute pentru singurele poze cu frunze galbene ale zilei. Apoi intram in ceata si ramanem acolo pana aproape de Sinaia. Daca nu avem la ce sa ne clatim ochii, mergem intins si vorbim cat sa compensam lipsa peisajului. Suntem multi, asa ca e usor sa schimbi canalul si temele de discutie nu se opresc niciodata. Asa si trebuie sa fie intre prieteni.

20 octombrie- Tampa Morning Glory

22 octombrie- Crucur matinal si Piatra Mare

Asta a fost o zi buna din punct de vedere al timpului petrecut afara. Incep ziua cu un Crucur matinal,pana nu apuca sa se astearna covorul de frunze galbene. Cum nu au fost prea multe tentative de Crucur anul asta (2) si acum sunt cu full suspension-ul, iese cel mai rapid Crucur ever.

Dupa-amiaza, profit de niste ore libere si fac o plimbare cu Claudia in Piatra Mare. Nimic fancy, nici macar pana la cabana nu aungem. Ramanem la limita padurii de foioase, caci acolo spectacolul e deplin.

23 octombrie- La cules de mere, la Holbav

Stiu eu un loc la Holbav unde anul trecut am mancat niste mere grozave. De fapt sunt vreo 3 meri diferiti si cand am ajuns pe acolo prima data am facut sampling intens. Mere cu gust, mere imperfecte, organice, tot ce trebuie. Anul asta m-am tot cacait sa merg, pana cand s-au dus merele, respectiv au fost culese. Insa am reusit cu ocazia asta sa gasesc o bucla chiar decenta in zona, de 6 kilometri si cu vederi faine. Cum locul unde am lasat masina imi oferea acces direct si catre un deal cu un loc fain pentru admirat apusul, am urcat si pana acolo. O zi intreaga pe dealurile de la Holbav, dealuri ce nu dezamgesc niciodata. O zi de toamna rece,unde doar culorile vii au incalzit aerul de final de octombrie.

24 octombrie- Emotie de toamna in Culoarul Rucar Bran

Diminetile cu temperaturi aproape negative nu ne dau prea mare ghes sa iesim din casa, asa ca ne mobilizam greu in ziua asta de duminica, cu cer senin lacrima. Prognoza promite soare, afara insa aerul strange si noi ne chinuim sa gasim un loc de parcare la soare, cat sa facem tranzitia masina-bicicleta mai usoara. Nu avem niciun plan pentru azi. Aceleasi locuri cunoscute si dragi nou (Magura Branului, dealurile de deasupra Simonului, cele de la Moeciu, Poiana Gutanu). Saptamana urmatoare toamana colorata si infocata isi va da ultima suflare. La altitudini de peste 1200 m caramiziul fagului e deja instalat pe scara larga. Culorile mai pulseaza doar in venele copacilor de la poale. Si pe acolo vrem sa ne invartim noi azi. Sa ne imbatam cu cer albastru si tincturi de frunze galbene si rosii. Pomi verzi nu mai sunt, asa ca mai lasa-mi toamna, macar niste pomi galbeni si rosii, ca de ruginiu o sa ma satur toata luna noiembrie.

29 octombrie Magura Branului cu Oana si Gabi

Toamna asta chiar aveam chef de o Magura Branului completa si tihnita, asa ca nu mi-a fost greu sa ii corup pe Oana si pe Gabi la cateva ore pe munte. De la o saptamana la alta peisajul arata complet diferit. Vantul si-a facut de cap si a scuturat cam toate frunzele de fagi. Magura arata aproape dezolant vazuta din asfalt. Au salvat-o mestecenii si ziua cu vreme perfecta si cer senin, caci altfel nu stiu ce le aratam oamenilor.

30 octombrie - Ce faci Papuse?

Ce faci Papuse? Ne mai recunosti? Noi suntem ciudatii aia care vin pe din dos. Nu ar intra si eu pe usa, ca oamenii. Cum care usa? Aia dinspre Cuca. Noi intram pe fereastra. Ti-am adus musafiri. Pe Nasu mare si pe olteanca asta, care-i cea mai buna prietena a mea

Imi era dor de Papusa mea. Ne valurile de munti ce se desfac cat vezi cu ochii. Fagarasul, Iezerul, Mezea Oticul, Craiul, Bucegiul. De pe Papusa parca nu exista nicio bresa in contrafortul de stanci. Imi era dor si de muchiile ei estice, mai putin umblate si de vederea de la stana din Cascoe. De multa vreme voiam sa impartasesc locurile astea si cu alti oameni dragi, dar fereastra in care poti merge e mica. Inceput de mai si octombrie-noiembrie.2 luni sa fie cu totul. Si anul asta tot toamna ne-am nimerit sa mergem, dar muntele ne-a rasplatit inzecit pentru rabdare. Am fost noi insine, naturali, spontani, vorbareti ori redusi la tacere de urcus, de vant sau pur si simplu de frumusetea muntelui. Si ne-a fost bine. 

Citeste mai departe...

Brumarel de Brasov 2020

2 octombrie- Tampa Morning Glory si cursiera pe plat

A inceput sezonul de Tampa Morning Glory si diminetile sunt interesante, cu ceata peste oras si plapuma de nori la picioare, cand urcam la masutele de pe treptele lui Gabony.

Pe seara ies la o cursiera scurta, pe plat, pe langa Brasov. Nu o sa mai tina prea mult lumina, turele vor fi din ce in ce mai scurte, caci mai rapide, nu au de unde sa fie.

5 octombrie- Primele frunze galbene la poalele Craiului

Daca tot am fost alungati din Retezat de vantul hain, preferam sa ne folosim ziua libera pentru o tura cu mult soare si putin vant, pe la poalele Craiului in cautarea primelor frunze galbene. Le-am gasit, timide in zona Magura-Pestera. Am dat si o urcare la Curmatura, asa de control si o prima coborare, pentru mine, pe punctul galben.

Pentru finalul de zi, deoarece tot aveam in masina sacul de dormit si toate cele necesare pentru un bivuac, ne gandeam sa urcam in Muntii Taga, dar vantul ne intoarce din drum si ne trimite acasa. Daca nu o facea el, probabil ca ar fi iesi mega noroiala maine dimineata, la coborare.

7 octombrie- Poiana cu intoarcere prin Rasnov (desi nu a facut match la seg cu Poiana, al 4-lea timp) 

Nu aveam intentia sa inchid bucla asa, dar pentru ca pe urcarea in Poiana era o masina de politie de la rutiera, si ma stiam neregulamentara (fara lumina fata si fara ochi de pisica pe spite), decid sa nu risc, asa ca aleg sa cobor pe Rasnov.

10 octombrie- Dupa ploaie cu Cosmin

O plimbare placuta cu Cosmin pe Poteca de fete si coborare in Saua Tampei. Muntele e pustiu si incredibil de verde dupa 2 zile de ploi. Imi place mersul asta tihnit, caci imi da timp sa observ o multime de detalii, care altfel, din goana bicicletei, imi scapa din vedere. Putin muschi, o feriga, o ciuperca interesanta, branduse de toamna stropite cu picuri de ploaie. Natura in cea mai pura forma a ei, impartita cu cineva drag, e terapie curata.

11 octombrie- Paraul Rece

Pentru astazi aveam in plan o drumetie foto cu colegii de munca pe la Holbav. Plecarea o alesesem pentru ora 12, astfel incat sa ajungem la o ora potrivita la locul de admirat apusul. Asa ca dimineata este timp pentru o cursiera matinala. Aleg Paraul Rece-Predeal, caci nu fusesem deloc anul acesta si prea multe dimineti calduroase nu vor mai fi. Invart binisor pedala, revin acasa, mananc in liniste micul-dejun, apuc sa fac chiar si niste cumparaturi pentru diseara si plecam pe la 11 spre Holbav.

Desenasem tura special pentru a ajunge la locul nostru de apus abia la finalul zilei, caci stiam ca vom avea parte de lumina buna si cum erau atat de multi fotografi in jur, trebuia sa fac un plan bun. A iesit o plimbare chiar si mai tihnita decat cea de ieri,cu pauze nesfarsite, cu alte ciuperci interesante, cu supradoza de mere geniale, mancate direct din pom, cu un apus frumos si cu muntii mei dragi la orizont.

12 octombrie - Pe langa Azuga cu mama si Cosmin

Cum zilele de concediu imi prisosesc anul asta, le folosesc chiar si pentru ture putin interesante, plimbari ce promit insa soare, frunze galbene si socializare. Stiu ca nu am de ce sa le pastrez pentru iarna cea friguroasa, mai bine le invetesc acum in putin soare.  Eu si Cosmin venim de la Brasov si ne intalnim cu mama in Azuga. Frigul diminetii poarta in el promisiunea iernii, asa ca, pana sunt gata cu sincronizarea trackurilor, mai pregetam putin in masina. Nici urcarea lenta nu ajuta si renunt cu greu la geaca, abia cand, in final, primele raze de soare reusesc sa se strecoare printre copaci si sa aduca cu ele putina caldura. Traseul de astazi e total nepretentios si nu am facut decat sa leg doua poteci de bicicleta din zona Azuga. Cum de luni pana vineri nu merge gondola, sunt convinsa ca nu o sa fim deranjati de nimeni si ne vom putea bucura in tihna de o zi frumoasa de toamna. Frumoasa si vantoasa in acelasi timp. Norii alearga pe sus si cam tot ce se gaseste la peste 1700 m este ascuns de o plapuma compacta, ce peste Baiului este de-a dreptul gri. Noi avem parte insa de soare cam pana la intrarea in padure de pe traseul rosu. Apoi se lasa din nou, din ce in ce mai frig si ma bucur sincer cand ma sui din nou in masina si dau caldura la maxim, in timp ce conduc spre Brasov.

16 octombrie- Cat sa ma reasez pe bicicleta

Weekendul bate la usa cu 2 concursuri la Pucioasa. Prima zi Bike Xpert Alpine Challenge (MTB) si ziua 2, Sultanu aka The Wall (Road Grand Tour). Daca de Sultanu nu aveam frica, caci stiam ca pot sa il urc, cu concursul de MTB nu eram deloc impacata, caci nu am prea mai iesit cu bicicleta pe poteci in ultima perioada. Asa ca am in minte o tura lejera azi, pentru a corecta acest fapt. Nu facusem niciodata Spinarea Lunga in urcare, desi intuiam ca e fezabila. Asa ca acum i-a venit randul, impreuna cu o coborare pe Stejeris. Au mers bine amandoua, cu un PB pe coborare, ceea ce mi-a mai readus putin inima la loc pentru concurs. 

20 octombrie- Herastrau run

Astazi sunt plecata cu treaba la Bucuresti, cu lucrat hipsteresc de la Seneca Anticafe si o alergare chiar reusita in Herastrau. Cald, soare generos si un pace chiar reusit. 

21 octombrie- Tampa Morning Glory

Diminetile interesante de pe Tampa continua. Ceata spectaculoasa in oras, soare glorios pe sus. Ne strangem gasca destul de mare si profitand de vremea buna, ramanem si pentru o plimbare spre varf, coborare in Saua Tampei si dat ocol de Tampa pana la masina. 

25 octombrie- Pe langa Izvoru

Aveam de mult curiozitatea sa explorez padurea din spatele casei parintilor nostri de la Izvoru. Si ocazia s-a ivit acum, caci aveam dupa noi MTBurile, dupa tura de bikepacking din Latoritei si Capatanii. Au iesit 2 ore placute de invarteala pe drumuri majoritar uscate, printre primele frunze galbene mai serioase. 

27 octombrie- O Poiana cam chinuita

E incredibil cat plumb in picioare mi-a pus antrenamentul de dimineata cu Irina. Anticipez o febra musculara de zile mari dupa cat de grele se simt picioarele pe urcarea in Poiana. 

28 octombrie- Tampa Morning Glory si putin MTB pe Tampa

In dimineata asta, baietii au plecat in Postavaru. Eu raman fidela evenimentului de pe Brasov Adventure si merg cu Claudia pe Tampa. Ea in alergare, eu pe MTB. Urcarea pana la Brasovia merge suprinzator de bine, cred ca e prima data de cand s-a terminat starea de urgenta cand imi iese integral datorita aderentei perfecte. Partea de sus din Gabony e alunecoasa si aici Claudia castiga avans. Ajungem insa la fix pentru rasarit. Un rasarit scurt, cu soarele stralucind cateva minute printr-o fanta intre Ciucas si un nor marisor. Compenseaza compania. Plec apoi spre Stechil, prima data cand aleg sa urc pe poteca turistica si e suprinzator de ciclabila. Apoi cobor lung impreuna cu Radu, Suca si Ionut, care veneau din Postavaru. 

29 octombrie- Crossfit cu Irina -ganduri dupa o luna

Mi-am luat mult misto de la Radu cand a auzit ca dau bani pentru un personal trainer. S-a oferit chiar sa ma chinuire el pentru jumatate din suma, dar eu nu cred nici in autoritatea familiara si nici in abilitatile lui Radu de a corecta, face un plan de antrenament functional fun, diversificat si eficient. Are el alte plusuri, dar pe astea ma indoiesc ca si le poate pune la CV. Pe Irina o stiam de cand mergeam la sala, inainte de era covid. Cum prin iunie mi-am anulat abonamentul la sala, caci mi se pare dubioasa intersectia atator bule diferite intr-un spatiu inchis, cautam o alternativa. Toata vara m-am tinut ocupata cu bicicleta si trekking-ul, dar pe masura ce se scurta ziua, simteam ca trebuie sa iau taurul de coarne. Asa ca am dat o sala mare pe una mai mica. Irina m-a "combinat" cu un baiat la fel de matinal si cu aceeasi preferinta de a lucra afara si am inceput sa transformam spaghetele in brate, suncile de pe abdomen in ceva muschi si picioarele, ei bine, picioarele nu sunt niciodata suficient de bine antrenate. De atunci a trecut mai bine de o luna. Am prins rasarituri faine si dimineti friguroase, am invatat o multime de exercitii noi, am tacut si am facut, am suferit de febra musculara, am tras de mine si povestea continua. Un fel de body upgrade. Daca as reusi sa fiu mai constincioasa si sa mai fac una alta si in restul zilelor, ar fi si mai bine.

 30 octombrie- Ploaie si frunze galbene

Simt asa, o greutate pe piept si cum nici termometrul si nici oximetrul nu zic nimic din rau, ma gandesc sa o rezolv cu un alergat. Pe ploaie, ca asta e astazi la oferta. De fapt, am iesit intr-o pauza, dar pauza a fost scurta si de fapt m-a plouat toata alergarea. Alergare ce mi-a cazut chiar bine. Nu prea repede, dar cum pe ploaie nu merge mai nimeni am avut o multime de drumuri ascunse din Centrul Vechi doar pentru mine. Le-am impartit cel mult cu frunzele care isi cauta odihna pe aleile si stradutele orasului de sub Tampa. L-am inspirat chiar si pe Radu si a iesit si el, dupa mine, nu sa alerge, ci sa traga cateva cadre faine de toamna.

Citeste mai departe...

Creasta Baiului si creasta Neamtului la bikepacking

La alegerile prezidentiale de acum 5 ani tot in Brasov am votat. Pare ca timpul a stat in loc daca e sa judec asa, mai ales ca buletinul tot de Bucuresti a ramas. Insa pe cand ne aflam pe ultimul varf mai proeminent din Neamtului (Tigai) si ne lasam ochii sa hoinareasca intr-un tur de orizont, privirea nu se mai plimba nestuitoare. Acolo unde nu parea nimic altceva decat padurea neagra de conifere, memoria pasilor stia ca este o poteca ce pleaca din punctul A si ajunge in punctul B. O poteca pe care am fost de x ori. Seile au nume. Poienile la fel. Culmile, muchiile. De ele se leaga anotimpuri, parcurgeri de vara sau de iarna, ture faine sau ture de explorare. In 5 ani locurile nu ne mai sunt straine, ci familiare. Si totusi coborarea spre Rentea avea sa fie o premiera. Dar avea sa ne duca direct acasa.

De pornit am pornit domol, sambata dimineata, din Comarnic, alaturi de Muha, Vali si George. Aveam pe lista lucruri simple: socializare, traseu fain, foculet, povesti, rasete, voie buna,soare, foculet. La fata locului a mai intrat si ceva vant, ceva frig punctual, ceva noroaie, dar nimic suficient de deranjant cat sa ne strice zenul. 

Foculetul la care am visat 3 luni

Urcarea spre culmea Baiului mi-o amintesc lunga si sisifica, cu pietre mari si mult push bike. Asa ca in primele ore ale diminetii, dupa ce ne trezim in fata unei cesti de un portocaliu vesel plina cu lichidul negru datator de energie si entuziasm, ii cam zoresc pe oameni la deal. Inceputul de zi se scurge sub mantra vorbim, vorbim, dar mai si pedalam.

Inca pe asfalt

Toamna e aproape consumata prin padurile de foioase prin care trecem si doar cativa copacei pitici ii mai rezista inca. Entuziasmul tineretii, ai spune. Soarele e insa darnic si ii primim cu drag caldura. Acceptatea aceea animalica, inscrisa in genele noastre de culegatori-vanatori pentru care iarna nu avea cum sa fie un anotimp usor.

Invart pedalele calculat, cautand cu privirea trasa ideala si conducandu-mi bicicleta pe aceasta. Ultima data am fost pe aici acum 5 ani si urcarea mi s-a parut imposibila. Mintea asa si-o aminteste. Picioarele o gasesc astazi provocatoare, dar posibila. Ne regrupam in portiunile plate si orice oprire se face la firul ierbii, caci vantul isi face deja simtita prezenta.

Pe la 13.45 facem o pauza de masa in primul loc cu deschidere peste Bucegi. De aici ma relaxez, caci nu are cum sa ne mai prinda noaptea.

La o vorba

Culmea Baiului ondulata asa cum o stiu ne poarta ori pe la umbra si feriti de vant, ori pe la soare dar in vant, de nici nu mai stii ce sa alegi. Sub Baiul Mare facem din nou pauza de regrupare. 

Petru Orgojoaia nu ne aduce alinarea de care speram in lupta cu vantul, insa macar merge repede, fiind majoritar la vale. Si in orice caz, stana la care planuiam sa inoptam functioneaza ca un magnet, caci ea va insemna o pauza de la vant si finalul unei zi pline. Bine finalul va fi abia cand vom ajunge in sacul de dormit, insa activitatile din batatura stanii constituie o placuta varietate pentru pedalatul de peste zi. Cu eficienta oamenilor ce au calcat multe praguri de stane si refugii in cei 15 ani de mers pe munte ne gospodarim organizat, eu cu Vali gasim izvorul, Radu cu George pornesc focul, Muha aseaza bicicletele si ora 18 ne gaseste stransi deja in jurul vetrei, cu o mana de lemne uscate aruncate peste foc si cu primusul arzand pe partea opusa. Piureul imi aduce mereu in amintire prima parcurgere a Crestei Fagarasului, 10 zile in care nu cred ca am mancat altceva in afara de piureu la masa de seara. Acum mancam rar si cred ca tocmai din cauza asta pare bun.

Pe la umbra e chiar frig. Petru Orgojaia

De bun-venit

Plasma ne vrajeste vreo 3 ore si ceva, dar pana la urma frigul noptii de noiembrie ne convinge sa schimbam mirosul de fum pe cel de branza, dupa calitatea caruia concluzionam ca aici se face branza buna peste vara.

Noapte cu foc, luna plina si prieteni

Duminica dimineata cochetez cu ideea sa ma trezesc mai deveme, sa ma duc dupa apa si sa pornesc primusul, dar e un gand de o secunda, pana cand somnul dulce de dupa rasarit ma imbratiseaza din nou. Ce e drept, obiectiv vorbind nu e graba. Muha, Vali si George vor cobori in Azuga, noi mergem spre Neamtului si din turele anterioare pe schiuri avem in minte cel putin 2 retrageri (de pe varfurile Stevia spre Valea Azugii si respectiv de pe Turcu spre refugiul Retivoi). Asa ca ne luam timp pentru un mic dejun servit in tihna, tot indemnand soarele sa ne incalzeasca mai cu spor. 

Daca cu soarele nu ne intelegem, eu si Muha plecam dupa apa, reteta sigura pentru a tura putin motorasele inainte de a ne urca pe biciclete. La intoarcere insa suntem intampinate de rasetul sanatos al lui Radu, caci intre timp baietii iesisera la o sesiune foto pentru colectia sezonului de nunti primavara-toamna 2020. Ce a iesit se vede mai jos. Comentariile sunt de prisos.

In spatele scenei

In suba cu forta

Dupa ce ne dor in sfarsit obrajii de la atata hahaiala o luam si noi din loc. La lac ne despartim si oamenii pleaca inapoi pe Petru Orgojoaia spre Azuga, noi ne continuam drumul spre Neamtului, pastrand undeva intr-un cotlon al mintii sa incercam sa ajungem spre Rentea ca de acolo sa mergem direct in Brasov, fara sa ne mai complicam cu trenul din Azuga ori Predeal.

Rusu si Stevia sunt doua varfuri ce isi cer portia de determinare, caci pantele sunt destul de abrupte si sfasim sa facem de multe ori push bike, biciuiti din laterala de vantul nebun. Tot el insa plimba norii si Bucegiul se dezveleste usor, usor. Suntem pe culme la ora potrivita, cand soarele cade cum trebuie peste muntii din jur si sub scuza efortului ne oprim des, mai ales ca avem ce privi. Dupa Stevia scapam de urcusuri lungi si abrupte, dar lupta cu vantul ramane, caci o pala mai serioasa la momentul nepotrivit te scoate usor de pe trasa. Paltinul ramane in dreapta si curba de nivel spre Turcu se scurge frumos. Trackul de acasa e desenat in coborare spre Retivoi, insa cum e abia ora 14 hotaram sa mergem inainte spre ultimile varfuri ale Neamtului si apoi pe coborarea spre Rentea. Marcajele sunt din ce in ce mai proaste si o aplicatie cu harta si localizare GPS e o necesitate in zona, chiar si pe vreme buna. 

Locurile prin care ajungem sa pedalam nu sunt ouau, dar se simt interesant, fiind noi. Astfel mai stergem de pe harta o bucatica necunoscuta noua. De la Rentea evitam forestierul clasic si prindem o poteca ce ne va scoate fix in valea Garcinului, foarte aproape de urcarea spre Piatra Neteda care e in fond o formalitate, cat sa iesim elegant in Sacele. 

Intram in Brasov cu ultimile gene de lumina si oprim in ordine la spalatorie, la vot si apoi la o felie de tort in Racadau. Pana la urma a fost un weekend cu de toate, din care am stors tot ce am putut din ziua scurta de noiembrie. Iar cand s-a stins lumina afara, am aprins-o pe cea din suflet stand de vorba si razand sanatos alaturi de prieteni buni.

Date si track:

Baiului: aici

Neamtului: aici 

Foto by Radu

Citeste mai departe...