Daca saptamana trecuta am iesit zilnic la rasarit, saptamana asta diminetile au fost mereu innorate, asa am stat in pat pana mai tarziu si eventual am profitat de finalul de zi. Miercuri am zis pas la orice pedala invartita si am iesit din casa determinata sa absorb soarele. Cum de plaja era cam tarziu si nu imi faceam eu bine culcus in nisipul cald, ca se si ducea soarele si ma lasa cu toate cele in umbra, am zis ca sunt mai castigata daca pornesc la o plimbare mai lunga pe plaja. Si am tot mers prin nisipul afanat, ferindu-ma de valuri, facand echilibristica pe pietre, bucurandu-ma de valurile transformate care in spuma si care in stropi mici si transparenti care umpleau cumva aerul de langa mare, precum si de muzica din urechi. Am un playlist de FADO care se potriveste foarte bine cu sejurul asta si pe care il tot ascult pe repeat.
Dupa vreo 10 zile de trait la cateva strazi distanta, am reusit in sfarsit sa iesim si noi la o tura. La o tura ca fetele, chiar, ca baietii au avut treaba la munca. Castigatoare a fost zona cu Alora, pe care am descoperit-o cu cateva zile in urma alaturi de Radu. Cand am ajuns acasa dupa tura si am deschis street view-ul de pe Google Maps, am zis ca e clar cazul sa revin, caci mai sunt o multime de drumuri de deacoperit. Asa ca mai bine de jumatate din tura desenata e pe drumuri noi si faine, cu deschideri ample catre diverse baraje si lipsite de trafic, drumuri ideale de cursiera, pe care ne propumem sa revenim.
Cum ajungem prea devreme in Alora/Cartama, pedalam pana acasa si strangem o zi buna in sa.
In sfarsit reusim sa iesim si noi cu totii la o tura, ceva desenat de Radu care urca spre nord, spre Casabermeja si coboara prin Parcul Natural Montes de Malaga. Ziua este mohorata, soarele e scump la vedere, incalzitoarele sunt la mare cautare, dar noi ne bucuram reciproc de companie si de faptul ca ii dam pedala. Locurile prin care trecem sunt o bucatica din Spania rurala profunda, cu ferme parasite, sate darapanate, drumuri pline de balegar si case cu gaini in batatura. Si ceva gunoi pe marginea drumului. Spania imi pare undeva la jumatea drumului intre Romania si tarile germane la capitolul gunoi,cu mai mult gunoi in zona coastei comparativ cu Granada, de exemplu.
In Casabermeja facem pauza la benzinarie si me reglam glicemia cu niste bombe de prajituri 50% zahar si 50% grasime, udate cu Cola. Mancare de sportivi, nu alta...
Cu astea in stomac/sange, dovedim si urcarea in Paso de Leon precum si pedalatul prin ceata rece si umeda de la 1000 m
Soarele anemic din Malaga ne pare o adevarata izbavire.
O noua zi lunga in sa. Picioarele imi confirma inca de cand ma scol din pat ceea ce ceasul imi spunea inca de aseara-ca ar fi mai bine sa stau in banca mea, cu picioarele in sus. Dar poti sa faci asta intr-o zi de weekend, una din putinele zile in care poti sa faci o tura lunga? Standardul pentru ture lungi pe aici nu e chiar asa sus-"doar 100 km", doar ca ei vin mereu la pachet cu 1600-2000 m diferenta de nivel. Cum astazi se anunta si ceva soare, trasam un track prin zona Alora, cat sa ii arat si lui Radu locurile descoperite in tura cu Suzi,de joi. Dar inainte de asta trebuie sa ma pun in miscare si nimic nu functioneaza mai bine precum cafeaua. Dar nimic. Asta e heroina pura, doar ca neagra si in loc sa o tragi pe nas, o oparesti cu apa clocotita. Cum nu sunt mare bautoare de cafea, o lingurita la o ceasca, si aia indoita cu apa imi este absolut suficient pentru a-mi pune zambetul pe buze in fiecare dimineata.
Asa ca aplic reteta si in dimineata asta si reusim sa ne mobilizam exemplar, atat de exemplar incat am oprit si la o patiserie de langa gara, ochita de Radu, ca sa luam niste dulciuri.
Cofeina checked, zahar checked, tren checked. 2 ore mai tarziu dam checked si la soare. Astazi e ceva agitatie prin zona cu El Chorro, dar depasim aglomeratia cu stil. Ne obosim picioarele pe drumul de legatura spre Valle de Abdalajais si rulam frumos si rotund pe asfaltul impecabil spre Antequera. Avem 1500 m urcati in 60 km si ceasul mai anunta vreo 700. Oprim la un restaurant pe marginea drumului sa luam de o cola si ne trezim asezati la masa cu cartofi prajiti si chorizo. E departe de a fi un exemplu de nutritie, dar cand cauti ceva gata in 10 minute, e bine si asa.
 |
| La 10 km distanta: dealuri aride cultivate cu maslini si baraje cu apa azur |
 |
| Chorizo si cartofi prajti...nu stiu daca e ce trebuie inaintea unei urcari de 700 m |
Urcarea spre pasul care desparte Antequera de Vilaneueva de la Concepcion e chiar frumoasa si o punem pe lista pentru o repetare. Nu acelasi lucru il pot spune despre drumul dintre Vilaneueva si Malaga, lung cat o zi de post si deluros din cale afara pentru picioarele mele obosite ce refuazau sa mai sara de 3W/kg. Punem si drumul asta pe o alta lista (neagra) si cei 10 km prin Malaga sunt iertati de aparitia unui supermarket deschis duminica la ora 20, care ne garanteaza ca nu murim de foame pana acasa.
Si filmul zilei, by Radu: https://www.youtube.com/watch?v=pPqGs7hsydg
Foto by Radu
0 comments:
Trimiteți un comentariu