Asta a fost saptamana rasariturilor pe plaja. De luni pana vineri le-am bifat cu regularitate, alaturi de o cafea lungita cu lapte si ceva dulce.
In zilele de pauza am iesit la plaja si desi afara nu sunt mai mult de 20 de grade, daca nu bate vantul soarele isi face treaba si incinge in mod placut pielea. Nu stiu daca o sa vin cu ceva bronz acasa, dar imi place la fel de mult atmosfera linistita de pe plaja, localnicii care vin cu copiii sa se joace in nisip sau un grup de barbati in toata firea care vin sa incinga un fotbal. Pe plajele imense e inca loc pentru toata lumea ramanand suficient spatiu personal.
Marti profitand de faptul ca am avut meditatiile la spaniola de dimineata, ies cu Suzi si Iustin sa urcam "La Antene". 1000 m de urcare continua de pe coasta, din care ultimii 5 km cu 10% medie. Picioarele se simt foarte bine dupa ziua de pauza si pedala merge cum trebuie. O simt inca de pe pantele ce preced Mijas-ul. Asa ca atunci cand intram pe drumul inchis traficului auto, ma asez la drum, pardon la urcare, in ritmul casetei de 28,cu 60 rpm si cu umbrele pinilor ce se alungesc o data cu miscarea soarelui pe cer. Imi place totul. Efortul, linistea, asfaltul. Si pentru ca Radu se tot joaca cu Go Pro-ul, din sejurul in Spania incepem sa avem si ceva filmari: https://www.youtube.com/watch?v=4yZblim9Ae0
Joi ies cu Suzi si Iustin pe cel mai plat circuit pe care il poti desena in zona. Pedala merge din nou cum trebuie.
Vineri desi e vreme buna, ma pastrez pentru weekend. Graficul de training load imi promite ca daca mai iau o zi de pauza o sa ies din groapa (over training), insa doar temporar, ca dupa weekend intru iar. Asa ca plaja si vant.
Sambata se anunta la orizont o zi lunga. De cateva zile glezna s-a apucat din nou sa ma deranjeze, asa ca nu stiu cum sa reglez sireturile si sa strang papucul ca sa stea bine. Prognoza nu promite prea mult soare, dar noi l-am vazut din plin. Ne mobilizam devreme caci voiam sa petrecem o ora prin Malaga si stim ca cele mai bune ore pentu a vizita un oras mare sunt orele diminetii cand strazile sunt inca goale, terasele nu s-au deschis si turistii abia isi servesc micul dejun. Piata centrala e insa plina de animatie si ne invartim putin prin festinul de culoare si zgomote. Nu cumparam nimic desi piata de peste arata imbietor, caci in fata ne sta o zi lunga, cu multa diferenta de nivel.
Prima urcare din program este cea spre Montes de Malaga. 1000 m in sub 15 km, insa cu un gradient perfect. Padurea de pini, traficul linistit si ritmul de zi lunga imi aduc aminte instant de urcarile din Tenerife. Coboram cu elan in Colmenar de unde plecam in Terra incognita, spre ceva sat relativ obscur mentionat undeva printre linii in ghidul Lonley Planet-Alfarnate. Nu ajungem insa pana acolo caci nimerim fix in mijlocul unui eveniment tip Randonneur dedicat motociclistolor. Sute trec pe langa noi si ne tulbura zenul cu zgomotul aferent. Prefer de 100 de ori "torsul" motorului de masina si o sa ii las in pace pe oamenii cu motoare abia cand standardul vor fi motoarele electrice. Asa ca Alfarnate si Puerto del Sol raman pentru alta data si noi revenim mai la campie. Initial intr-un sat numit Riogordo (raul cel baban) care e pe la 450 m si de unde ne imaginam noi ca vom reincepe sa urcam. In realitate insa am coborat pana in fundul pamantului la 200 m, unde am dat peste plantatii de avocado si tot soarele lipsa din prognoza. Urcarea din fundul pamantului nu are cum sa fie usoara si incepe cu niste pante de + 15%, unde pana si lui Radu ii este greu. Urcarea asta am inclus-o in program doar pentru ca ne ducea in Comares, un sat cocotat pe o stanca, vizibil de peste 3 muchii, un sat alb, cu strazi inguste si inclinate, fara acces auto si cu cateva piatete si cateva puncte de belvedere ce ne rasplatesc efortul de a urca pantele aferente. Dupa 3 vizite in Andalusia si ceva istorie a ultimului mileniu, aceste pueblos blancos uitate de orice ghid imi par o fereastra deschisa spre istorie, parca vad minaretul moscheii inghitita de turla bisericii crestine si aud chemarile uzuale la rugaciune. Din Comares pedalam cu lumina finalului de zi inapoi spre Montes de Malaga si coboram inapoi la mare dupa cea mai lunga zi din acest februarie.
 |
| Un alt exemplu foarte reusit de pueblo blanco (Colmenar) cu Sierra de Gallo-Vilo in departare |
 |
| Coborarea spre Riogordo |
 |
| Comares |
Zona 2 la Radu e clar diferita de zona 2 la mine si duminica, oricat de mult entuziasm ar fi, nu mai sunt picioare dupa tura de ieri. Urc in spatele lui Iustin si orice as face, nu reusesc sa ajung cu pulsul in zona 3. Asa ca aleg varianta cumpatata de a merge cu baietii spre Alozaina cu vantul din spate si a lua apoi trenul spre casa.
Filmul zilei: aici
 |
| Spre si in fata uneia din bisericile din Alora |
0 comments:
Trimiteți un comentariu