Sunt vreodoua ture pe doua2 roti, in Bucegi, care mi se pare ca merita repetate an de an. Una e de cursiera la Pestera si Piatra Arsa. Cealalta e potcoava Bucegilor pe MTB, musai cu coborare in Bran/ Simon. Amandoua sunt pe lista pentru vara asta si zilele caniculare anuntate pentru urmatoarea saptamana sunt ocazia perfecta pentru o evadare planificata, la racoare. Desi, acum, de cand ne-am pus aer conditionat, pot sa stau la fel de bine si in bula mea climatizata la 25 de grade (sunt A+++ daca e ceva hater pe aici care vrea sa spuna ca e risipa de energie). Dar azi nu avem nevoie de aer conditionat, o rezolva in mod natural pedalatul la 2000 m.
Pana acolo insa calatorim civilizat pana la Sinaia. Nimerim un tren de la Regio Calatori care merge la Mangalia si care are de toate: curatenie decenta, wifi, prize si mai ales 3 locuri civilizate pentru biciclete. Cursierele noastre intra la fix in suporti.
In Sinaia plecam cu foita pe noi, caci pe DN1 se merge repede. Apoi ne intindem la povesti. Povestesc mai mult cu Suzi, caci Elena merge in fata, stresata de idea de a fi veriga cea mai slaba. Sunt convinsa ca dupa cateva luni la Brasov o sa isi reintre, in mod natural, in forma. Pe urcarea spre Dichiu este suprinzator de mult trafic pentru o zi de marti insa spre Pestera lucrurile se calmeaza, doar ca se strica drumul. Bine, drumul s-a stricat an de an si reparatiile au fost mereu niste carpeli ordinare, cam cum se efectuau si acum de catre o echipa de muncitori burtosi si blazati.
 |
| And we've hit the road |
La Pestera e din ce in ce mai tiganie. An de an mai apare cate o constructie care fenteaza planul de urbanism (probail inexistent). Sau se mai face cate un upgrade, ca la Schitul Pestera transformat mai intai in manastire si apoi in centru cultural ecumenic.
Lacul Bolboci e destul de secat, iar la baraj rugam o domnisoara in slapi si cu un porumb pe bat sa ne faca o poza de grup.
Urcarea inapoi la Dichiu merge in zona 2, si pentru ca eu si Suzi avem inca suficienta energie si suficient entuziasm, mergem sa ne dam omorul spre Piatra Arsa. De altfel, eu nu aveam vreo intentie belicoasa, dar cand Suzi m-a intrebat cam ce distanta e pana acolo, ca sa bage un segment mai alert, am zis ca merita sa incerc sa ma tin de ea, cat m-or ajuta picioarele partial recuperate dupa Motorsirulo. Pe prima parte merg in roata ei, lasand-o sa impuna ritmul care ii convine, ritm care imi convine si mie caci e undeva intre sweet spot si FTP. Pe portiunea valonata depasim niste baieti pe MTB si imi plac momentele astea cand din spate apar doua fete care trec ca vantul si ca gandul. De fluierat nu fluieram, eram deja pe portocaliu, dar mai era gaz si pentru ultima panta unde ne schimbam tacit la trena, trec in fata si mai facem un ultim efort pana la bariera. Acum timp de QOM probabil ca nu e, dar noi gafaim sanatos precum doua locomotive cu aburi si ne intoarcem la Elena cu sentimentul lucrului bine facut.
 |
| N-am murit. Inca zambim |
Coboram cu destul de multa grija in Sinaia si apoi luam DN1 la pedala. Pana in Busteni a fost neplacut de aglomerat, dar apoi lucrurile s-au mai asezat si coborarea de la Predeal a fost faina, ca intotdeauna.
Am eu asa un sentiment placut ca iarna asta ne asteapta ceva ture de cursiera, in trei.
Date si track: aici
Foto by Suzi
0 comments:
Trimiteți un comentariu