Teleferic Challenge 2022

Tie, biciclistului de weekend de pe forestier, pe care l-am rugat sa imi faca loc pe stanga, pentru ca pe acolo era cea mai buna trasa si ai refuzat spunandu-mi sa ma descurc. Daca m-ai fi ajutat, ti-as fi si multumit (ca asa fac mereu). Asa, doar te informez ca m-am descurcat. Poti sa citesti mai jos ca sa vezi cat de bine.

In sfarsit am reusit sa "sparg" seria de locuri 2 care a fost un fel de caracteristica a sezonului 2022. Si adevarul e ca imi doream un loc 1, acasa, la Brasov.

Ma inscriu pe ultima suta de metri la Teleferic, total indecisa daca sa merg la tura lunga sau la tura medie. Nehotararea era data de 2 factori: canicula anuntata pentru sambata si faptul ca traseul e o bucla de 16 km pe care ar fi trebuit sa o repet de 2 sau 3 ori, in functie de lungimea la care urmam sa ma inscriu. Asa ca ii cer sfatul lui Radu si desi el de regula nu e un exemplu cand vine vorba de luat decizii rapide, simt ca raspunsul lui prompt, scurt si hotarat "medie", trebuie urmat.

Joi, Radu imi monteaza cauciucurile noi si ies sa fac recunoastere. E prafuit, dar va fi mai rapid ca anul trecut. Cauciucurile tin. Pe Valea Plangerii (de fapt Valea Poienii, dar asa o numesc eu, de draga ce imi e) ma cam chinui, dar e mai bine ca anul trecut, tot din cauza uscaciunii, desi am un podet de lemne pe care nu am curaj sa il incerc.

Doar strategia apei din bidoane ramane un mare semn de intrebare, dar decid sa plec cu 2 bidoane pe bicicleta, doar apa, sa consum unul pe tura (baut si udat) si sa imi iau electrolitii din alta parte (geluri si pastile de sare la nevoie).

Fetele Nomade, concurand acasa (credits foto Radu)

Azi nu vreau sa gresesc nimic, asa ca ma pun devreme la start, pentru ca stiu ca va fi buluceala mare pe radacinile de langa partia Bradul si mai departe pe poteca ce coboara spre intrarea pe Oaban. Si mie nu imi place buluceala... 

Oricum, nu am plecat suficient de in fata, pentru ca pe santul pe care s-au tras lemne s-a oprit cineva fix in fata mea. Ma misc insa repede, depasesc si pana la single trail reusesc sa am ceva spatiu de manevra.

Aglomeratie mare dupa start

Aici din fericire nu se imprastie nimeni, mie imi iese exact trasa pe care o doream si stiu ca pana in Valea Poienii, totul ar trebui sa fie sub control. Reperele vin si trec, picioarele simt ca merg, desi ieri, cu Marius, abia mi le taram si culmea Branistei chiar imi place. Aici o prind din urma pe Noemi si imi dau seama ca merg bine azi, pentru ca anul trecut am prins-o dupa Poiana Aviatorilor. Partea mai tehnica de pe Valea Poienii merge si ea multumitor si pe Roxana o prind exact la iesire pe panta aceea super inclinata care nu mi-a iesit la recunoastere pentru ca am gresit trasa, dar mi-a iesit acum in concurs la ambele ture. Iau primul gel si beau apa din primul bidon, restul torn in cap si arunc bidonul langa masina, ca sa il recuperez dupa ce termin concursul. Gelul il las la punctul de alimentare si ma suprind si pe mine cand vad ca inchid primul tur dupa 1h04.

Adevarul e ca arat destul de compusa la iesirea din Valea Poienii

Inainte de a intra pe partia Stadion

Dupa primul lap

Pe turul doi concurentii s-au mai imputinat, asa ca am spatiu mai mare de manevra, dar asta e si un risc in ceea ce priveste ritmul de mers, care se inmoaie si el din cauza lipsei iepurilor si a caldurii. Pe forestiere e multa lume iesita la plimbare si cel putin pe Drumul Vechi chiar trebuie avuta putina atentie la viteza si la trasa. Pe Braniste e cald si pustiu, dar invart pedala dupa pedala, sperand ca timpul sa treaca cat mai repede si sa termin cat mai aproape de 2h10. Stiu eu ca niciun concurs nu trebuie prelungit mai mult decat minimul necesar.

Valea Poienii 2 trece parca si mai usor, desi e doar o treaba de perceptie, deoarece ceasul spune ca al doilea lap a fost cu 2 minute mai lent ca primul. Iau ultimul gel cu 15 minute inainte de final (un SiS Iso pastrat special ca sa il pot lua si fara apa, in caz ca raman fara), cat sa am energie pentru ultimile urcari. Sunt chiar multumita de cum am mers, fara greseli majore, a fost un plan executat absolut perfect. Doua sticle de apa de la gheata ma aduc pe linia de plutire in ceea ce priveste balanta hidrica si dupa cateva detalii organizatorice plec spre masina, sa dau mizeria jos de pe mine. Masina e pusa oricum, strategic, fix intre Telescaun Lupului si Partia Stadion, asa ca pot sa fac 2 activitati intr-una: sa ii si incurajez pe concurentii care termina/ sunt la tura lunga si sa ma si schimb in haine mai comode. Bogdan Alecu ma momeste cu niste gheata, dar in mod suprinzator chiar si pentru mine, care sufar de caldura, sunt destul de bine reglata din punct de vedere termic.  O astept si pe Suzi, cu felicitarile de rigoare, dar stie si ea ca a mers bine, si apoi ne pastram ultima ora pentru socializare, pe sub faramele de umbra pe care le putem gasi. Si pentru premiere :D .

Open feminin tura medie + presedintele FRC.
Intrebarea e: tine sau nu tine prima treapta a podiumului ?

Cumva, ma bucur ca pentru urmatoarele 3 saptamani nu se anunta concursuri, caci simt ca am nevoie de un reset si pe de alta parte, trebuie sa mai ies cu MTB-ul, acum cat sunt gumele noi si tin bine. Inca nu am facut niciun Crucur pe anul asta si acum trece vara. 

Date aici