Mini-aventura la Bran pentru oameni mici

Motto

Dinozauri, dinozauri

Parca ar fi niste balauri

Dinozauri, dinozauri

Toata ziua pe coclauri

La Bran nu mai fusesem de ani de zile, asa ca inainte de a cara copilul dupa mine, am fost sa fac o scurta recunoastere. Si mi-a placut ce am gasit. Un varf de deal, cu deschidere spre Bucegi, Piatra Craiului, Postavaru, 2 nuci perfecti pentru hamac, o casuta noua, cu prispa, numai buna ca adapost de ploaie, vatra, masa, banci si un teren proaspat cosit. Si liniste, la doar 30 de minute de masina.

Stim foarte bine ca Marius are sentimente amestecate in ceea ce priveste iesirile la aventura si totul depinde de dispozitia de moment, insa noua ne plac mult prea mult apusurile, rasariturile si tihna serilor petrecute departe de casa, pentru a ceda in fata toanelor lui de copil.

Ajungem in Bran fix dupa ploaie si sauna din aer chiar nu ma deranjeaza deloc. Asteptam ploaia asta de zile intregi, sa aseze praful si tarana din aer si de pe poteci. Si padurea o astepta si imi place freamatul ei, mirosul de ud, de lemn putred. Ii aratam lui Marius diverse detalii pe care ochiul nostru plimbat 15 de ani prin cotloanele padurilor, le observa cu usurinta: o frunza ce pare ca leviteaza prinsa de un fir invizibil tesut de un paianjen, un pui de salamandra, un muschi ca niste stelute verzi si cate si mai cate...

Asa se urca mai nou la aventura

Ne punem cortul fix in varful dealului si mi-ar fi placut sincer sa fi ajuns mai repede, si sa prindem mai multa lumina. Si niste extra vant ar fi fost bun, cat sa putem sa inaltam zmeul. Si niste sare pentru piure ar fi fost execelenta, caci asa am mancat aproape cel mai trist piure ever. Si ar fi trebuit sa ma destept sa imi pun doapele mai repede si nu la 3 noaptea, ca sa prind ceva mai multe ore de somn.

Pur si simplu refuz sa accept alarma de la ora 6, desi la 5.30 m-as fi putut trezi. Doar ca probabil am intrat intr-un nou ciclu de somn. Dau 2 snooze-uri, dar ploaia e mai convingatoare , ma face sa sar ca arsa din hamac si sa ma refugiez la baieti in cort. A fost putin suprinzator cum in spatele meu, norii inhatau ultima urma de soare ce lumina Bucegiul, iar ploaia galopa ca un tavalug dinspre Crai. Noroc cu casuta unde ne refugiem pentru micul-dejun.

Dimineata padurea miroase si mai fain ca aseara si tragem cu nesat pe nari aerul tare de dupa ploaie. Chiar daca tura mea matinala de cursiera s-a dus pe apa Branului, ma bucur pentru ploile astea, semn ca vara brasoveana revine la tiparul sau normal. 

Viata in trei, pe coclauri

Foto by Radu