Ganduri despre adoptie, la +1 an

Pentru ca 2 iunie e ziua internationala a adoptiei, m-am mobilizat sa scriu cateva ganduri despre experienta adoptiei prin care am trecut in 2022. Nu vor fi ganduri despre cum e sa fii parinte, cvasi peste noapte, nu vor fi retete de succes despre cum sa iti cresti copilul, va fi mai mult o incurajare pentru cuplurile care se gandesc sa adopte insa nu au facut inca pasul acela. Si va fi si despre o setare realista a asteptarilor.

Pentru noi, adoptia a mers ca unsa. Una din cele mai mari temeri pe care le aud este ca va dura mult, e mult de asteptat, astepti ani intregi. In cazul nostru nu a fost insa deloc asa. A durat fix 12 luni din momentul in care ne-am apucat sa ne strangem actele si pana in momentul in care Marius s-a mutat la noi. Si ar fi putut sa fie chiar si mai scurt, probabil la jumatate.

Una din primele ture impreuna a fost, evident, in Postavaru

Timeline-ul a fost urmatorul:

Iunie 2021- strans acte si depus dosar la DGASPC, la finalul lunii.

Iulie-Septembrie 2021- pauza din motive legate de concedii/ vacante.

Octombrie-Noiembrie 2021- discutii pregatitoare si cursuri la DGASPC. Atestatul de familie adoptatoare a fost emis la final de noiembrie.

Decembrie 2021-Ianuarie 2022- ne vedem de viata noastra, convinsi fiind ca dureaza ani...

Februarie 2022. Aterizam in Malaga pentru un work from Spain de o luna- un prim email prin care suntem informati ca s-a facut o potrivire initiala cu un copil, insa la verificari  suplimentare s-a constat ca nu era o potrivire ideala. Ceva se intampla, lcururile s-au pus in miscare. Panica !

Februarie 2022 (mijlocul lunii)- primim un telefon de la DGASPC prin care suntem informati ca exista o potrivire cu un baietel de 5 ani si suntem intrebati daca vrem sa aflam mai multe detalii. Facem cerere pentru a bloca alte potriviri pana cand revenim in tara

Martie 2022- mergem la DGASPC pentru a vedea dosarul copilului si avem prima vizita.

Aprilie- Mai 2022- facem destul de multe vizite si incercam sa petrecem timp cu Marius. Conflictul din Ucraina continua si nu stim cum sa procedam mai departe.

Final de mai 2022- Marius se muta la noi definitiv. Incep sa se scurga cele 3 luni de acomodare.

Septembrie 2022- Iese sentinta definitiva de adoptie.

Adevarul e ca nici nu ne-am grabit, nici nu ne-am lungit. Se poate si in 5- 6 luni, pentru ca actele nu dureaza mai mult de 7-10 zile, discutiile cu responsabilul de caz de la DGASPC dureaza cam 2 luni, atestatul vine repede, iar apoi, puteti, daca vreti, sa mergeti oricand sa vedeti lista copiilor cu profil public.

Cum de a iesit atat de bine ?

Pe de-o parte, poate am avut si putin noroc. Pe de alta parte, sunt convinsa ca norocul si-l mai face si omul cu mana lui. In cazul nostru, noi am incercat sa fim super deschisi, atat in colaborarea cu psihologul, sociologul si responsabilul de caz de la DGASPC, cat si in criteriile pe care le-am definit atunci cand am creionat profilul copilului. Am ascultat sfaturile celor de la DGASPC, am trecut prin filtrul propriu, ne-am gandit la ce anume putem sa ne "inhamam" noi ca familie si a iesit un profil destul de relaxat. Am scos din ecuatie probleme grave de sanatate, dar am pastrat multe probleme minore de sanatate (in lista aceea aveti de toate de la probleme cardiace grave la astigmatism, dermatita, cicatrici etc). 

Ne-am uitat la copilaria noastra si ne-am dat seama ca nici noi nu am fost niste copii perfecti. Dar totusi, iata-ne la 30-40 de ani niste adulti sanatosi si impliniti. Eu am avut probleme de vorbire si eram grasuta. Am purtat aparat dentar si am suportat mult bullying. Radu a purtat ochelari si a fost astamatic. Acum avem amandoi castiguri bune, facem sport, petrecem timp de calitate cu prietenii, ne facem concedii in strainatate si in principiu, ducem o viata lipsita de griji majore.

In tot acest proces de adoptie, noi am ales sa ne implicam activ si parintii. Stiam ca doream sa ii avem alaturi de noi, sa ne ajute si de aceea trebuia sa tinem cont si de parerile lor. Trebuiau sa porneasca alaturi de noi pe acest drum, astfel incat conexiunea se se faca usor, nepotul sa fie unul dorit si asteptat.

Prima vizita si despre fluturii lipsa din stomac

Atunci cand l-am cunoscut pe Marius am vazut un copil de 5 ani si atat. Un baietel cu multa energie, cu probleme de vorbire care aveam incredere ca se vor rezolva, din gura caruia intelegeam doar jumatate din ceea ce spunea... Un baietel super atasat de asistentul maternal, de ma intrebam unde o sa mai fie loc si pentru relatia noastra de atasament. Nu, nu am simtit fluturi in stomac, cum am citit pe internet. Asa cum imi explica si mama, intre tine si copil e cu totul o alta relatie comparativ cu cea dintre tine si partenerul de viata. Nu suntem genul de oameni care sa facem orice pentru a fi in  preajma copiilor. Nu avem lipici la copii, ca daca aveam, nu lucram in corporatie. Dar eram convinsi ca putem iubi si putem creste un copil vesel si un adult integru, acel adult cu care ne-am dori sa lucram si sa interactionam si noi. Si cu aceste ganduri am mers mai departe.

In una din primele vizite

Sfaturi ?

Cred ca cele mai important sfaturi pe care as putea sa le dau mai departe ar fi trei la numar:

1. Setarea corecta a asteptarilor.

2. Educatia voastra ca parinti.

3. Rezolvarea oricaror probleme de cuplu inainte de a incepe orice proces de adoptie. 

Si am sa le iau mai jos pe rand:

Daca voi vreti copil blond, sub 2 ani, cu ochi albastri si perfect sanatos, ei bine asta nu exista si veti sta si 10 ani asteptand imposibilul. O data ce intelegeti prin cati pasi se trece pana cand un copil este declarat adoptabil, care e background-ul copiilor din sistemul de protectie, veti reusi, sper eu, sa va calibrati asteptarile. Daca voi visati la un copil care sa se lipeasca de voi instant, poate se va intampla asta, dar va veni si vremea in care acelasi copil va va testa dragostea, cat sa se asigure ca nu va veti indeparta si voi de el. Cum ne spunea responsabilul nostru de caz (care este psiholog), un copil din sistem, care a trecut (eventual) prin mai multi asistenti maternali, sta mereu cu bagajul facut la usa, mereu pregatit sa faca fata unei alte schimbari, unei alte mutari. Ca atare e normal sa aibe si momente in care sa nu aiba 100% incredere in voi, sa vrea dovezi ca il iubiti. Si are felurile lui de a va pune la incercare dragostea, fara sa o faca cu rautate. In el se invarte un carusel de emotii, cu care de multe ori nu stie ce sa faca. 

Si de aici deriva al doilea sfat, legat de una din greselile pe care le-am facut si eu. Folositi perioada de vizite pentru a va deveni niste parinti educati. Pentru a citi carti despre atasament, trauma, etape de dezvoltare a copilului etc.  Nu carti de parenting, cu solutii miraculoase, ci carti din care sa intelegeti cum functioneaza mintea unui copil si cum se construieste atasamentul. Carti din care sa va trageti puterea de a avea rabdare si intelegere, carti pe care sa le recititi atunci cand simtiti ca sunteti in impas. Si aici am o lista foarte scurta:

• Gabor Mate -Cum sa ne pastram copii aproape
• Haim Ginott - Intre parinte si copil
• Alfie Kohn- Parenting neconditionat

Al treilea sfat e legat de voi, ca si cuplu, dar si ca persoane. Orice disensiuni ati avea, rezolvati-le inainte de a incepe adoptia. Venirea unui copil in casa nu va face decat sa puna si mai mult stres in relatia de cuplu, sa adanceasca orice fisura exista intre voi. Si  asta nu e un moment potrivit, caci acum aveti nevoie, mai mult ca niciodata, de cea mai stransa colaborare posibila. Deasemenea trebuie sa fiti capabili, pentru sanatatea voastra mintala si pentru a avea calmul si rabdarea necesara, sa va gasiti timp pentru voi. Pentru voi doi si pentru voi ca indivizi. Daca nevoile voastre de baza nu sunt satisfacute, atunci nu veti putea gasi in voi disponiblitatea de a iubi, timpul pentru a va conecta cu copilul vostru etc. 

Gabor Mate spune: "daca vrei sa devii constient de tine si sa te dezvolti emotional, ai 2 variante: fie incepi un process terapeutic, fie faci un copil." Sa stiti ca si adoptia se asimileaza la fel de bine cu a doua cale, nu este deloc lipsita de provocari, dar sunt sanse sa scoata din voi tot ce e mai bun si mai iubitor. 

Noi 3, mereu in miscare

Citeste mai departe...

Scrisori pentru viitor. Elvetia-prima data in tari straine

Nu ti-am mai scris de multa vreme nimic. Peste noi au trecut atat Craciunul, cat si ziua ta si iata ca s-a facut un an de cand te cunoastem si te-am vizitat pentru prima data.

Scurta vacanta in Elvetia la Andrei, Claudia si Miruna a insemnat pentru tine si prima iesire din tara. Iar daca in vara lui 2022 universul tau nu se intindea mai departe de Brasov, nu prea intelegeai tu ce e cu orasele, cum de o tara poate avea mai multe orase si cum de lumea intreaga are atat de multe tari, usor, usor lumea si hartile au inceput sa prinda un vag contur si pentru  tine, iar in anii urmatori sunt convinsa ca vom extinde din ce in ce mai mult orizonturile imbinand calatoriile cu povesti de istorie si geografie.

Pana una alta, prima plecare avea sa fie in acea mica tara europeana unde muntii aproape ca nu se mai termina si avea sa vina la pachet si cu primul tau zbor cu avionul. Desi pot sa iti inteleg entuziasmul, mi-as fi dorit sa fii mai rezonabil cand vine vorba de a sta cu centura de siguranta pusa. Pot sa inteleg ca decolarea si aterizarea sunt cele mai interesante parti ale zborului, dar tin sa iti spun ca mi-ai scos ceva fire albe in cele 2 ore pana in Memmingen...

Primele 2 zile la Andrei si Claudia au fost lapte si miere, cu voi, copiii, jucandu-va impreuna in pace si buna intelegere. Erati "iubiti", va dadeati impreuna in leagan, va tineati de mana si o mangaiai pe Miruna pe par. Povestea de dragoste a tinut insa doar 2 zile, apoi ati inceput sa va intepati reciproc pana cand ati devenit usor insuportabili si orice lucru era motiv de cearta: cine apasa pe butonul de la semafor, pe cel de la lift, cine se da cu bicicleta si cine cu trotineta samd.

Drumetiile au mers cat de cat, dar joaca era cea mai interesanta parte si am facut turul parcurilor din Altstaetten cu ocazia asta.

Sunt putin curioasa cum vor evolua lucrurile in viitor, dar momentan pare ca 2-3 zile legate de socializare cu alti copii sunt suficiente pentru tine, iar ceea ce am invatat si noi, oamenii mari din aceasta saptamana este ca tu ai nevoie de mult timp  1 la 1 cu unul dintre noi (1-2 ore pe zi, timp si atentie doar pentru tine), ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca cel mai probabil, familia noastra va ramane in 3. Si sunt ok cu asta. Ai avut sansa sa fii primul venit, cresti, lumea ti se deschide, vor veni (sper eu) anii aceia, dinaintea pubertatii, in care vei fi suficient de curios si de puternic sa facem lucruri faine impreuna, sa calatorim, sa invatam, ramand insa afectuos si iubitor.

Ne-am strans o mana buna de romani in acest parc anonim din Elvetia

In primele zile, cand erati inca "iubiti"

Un ou kinder la 2 copii e clar motiv de ciondaneala (cine rupe amabalajul, cine faca surpriza etc)

Gampluet hike

Cand parintii invata din propriile greseli si cumpara 2 iepurasi la 2 copii orgoliosi

Citeste mai departe...

Scrisori pentru viitor. Bunloc vertical race

Cand inca erai entuziasmat dupa experienta de la Azuga, nici nu ti-a fost greu sa spui da cand te-am momit cu Bunloc Vertical Race. Daca tot s-au terminat concursurile de copii, acum, la final de sezon, merg si unele de oameni mari, desi cursa de la Bunloc a fost cat se poate de prietenoasa cu concurentii de toate varstele si a inregistrat probabil un record de  participare la categoria copii.

Acum, ca stiai deja cum merg cursele de vertical, strategia era simpla. Tu esti cel care stabilesti ritmul, eu sunt acolo doar in caz ca apare ceva. Cum timpul estimat avea sa fie unul lung, pleci printre primii si mergi bine primii 200 m diferenta de nivel, partial din entuziasm, partial cu frica de a nu fi prins de Ana, Radu, Vlad si restul copiilor mai mari. Eu stiu ca vei fi prins, e normal asta, 5 ani e doar jumatate din 10 ani, dar tot e fain sa ai 5 ani si sa participi la curse de oameni mari.

Incalzirea regulamentara

Start intr-un fel de time trial

Fugind de copiii mai mari

Probabil cel mai frumos moment al cursei a fost atunci cand ai ajuns fix sub linia de finish. Poarta era suspendata undeva deasupra capetelor noastre si o panta de 45 de grade era ultima reduta a concursului. Acolo, sub incurajarile tuturor copiilor mai mari care au terminat inaintea ta, ai urcat dintr-o suflare, cu inima in gat, simtind in fond ce inseamna o cursa de vertical.

Aproape de finish, flancat de Radu Tanase

Chiar daca nu a fost categorie separata de copii, te-am premiat eu cu o coborare cu telescaunul si cred ca a fost cel mai fain premiu daca ma gandesc la cat de putin iti place sa cobori si la faptul ca a fost prima ta plimbare cu telescaunul.

Nici socializarea de dupa cursa cu gulas si multa joaca nu trebuie uitata. Si uite asa, sunt destul de sigura ca anul urmator putem face echipa buna la Festivalul Sporturilor Montane.

O mare parte din oamenii de la Bunloc (organizatori si concurenti deopotriva)

Foto by echipa de organizare

Citeste mai departe...

Scrisori pentru viitor. Liberty Bear Sanctuar

Animalele sunt personajele principale din povestile specifice varstei tale, iar ursii sunt in prima linie. Cand de treaba, cand de temut, imaginile sunt amestecate si la fel si sentimentele care se nasc in tine. Cand ai venit la noi iti era teama de urs. Teama aceea fata de un animal mare, care eventual mananca sau ataca oameni. Si e bine sa iti fie teama, una sanatoasa, in care omul sa fie constient ca el si animalul au drumuri separate si trebuie sa se respecte reciproc. Doar ca ideile astea nu se suprascriu  de pe o zi pe alta si asigurarile mele ca ursii mananca fructe de padure si ciuperci au nevoie de timp si experiente repetate ca sa cantareasca suficient. In plus hoinaritul prin paduri, serile petrecute la cort in poieni de la margine de padure ori iesirile la foc, readuc in gand animalele salbatice. Si cum am stabilit de la bun inceput ca la noi la zoo nu vom merge (inclusiv motivele pentru care nu facem asta), asteptam cu interes finalul toamnei, cu zilele ei mai cenusii, in care sa mergem la sanctuarul de ursi de la Zarnesti.  Era o vizita pe care chiar si eu imi doream sa o fac, pentru ca adevarul e ca in salbaticie nu vezi ursul decat pe jumatate.

Si la fel de adevarat e ca ti-a placut. A fost fara indoiala extrem de interesant sa vezi atatia ursi dintr-o singura vizita. Ai avut si putina sansa, caci toamna ursii arata extrem de bine, grasuni si frumosi, pregatiti de hibernare. Bonusul cu ora mese, ursul catarat in copac si lupii se pune si el. Nici povestile despre ce mananca ursii nu au fost de lepadat, iar modul de pregatire al inghetatei care le este servita vara ti s-a parut suficient de interesant, cat sa imi fie teama ca vrei ca la vara sa il repetam si la noi in bucatarie.

Nu stiu exact cat ai inteles din povestea ursilor care sunt acolo, dar esentialul a fost captat: este un lucru foarte rau sa tii ursii "prizonieri" intr-o cusca, atat la zoo, cat si in alte locuri. Iar in padure este loc si pentru oameni si pentru animale salbatice.

Citeste mai departe...

Scrisori petru viitor: Sorica Sunset Vertical

Si a fost si primul tau vertical. In afara concursului, dar totusi un vertical pe bune, urcat de jos si pana sus cu picioarele tale. Si coborat. Si fara indoiala esti baiatul lui mama, caci urci mult mai bine decat cobori.

Daca imi spunea cineva acum 2 luni, cand te vaitai pe Treptele lui Gabony ca te dor picioarele si incercai sa ma convingi ca pe acolo se poate cu bicicleta, i-as fi ras in nas, caci Marius parea ca s-a nascut cu picioarele lipite de pedale.

Si trebuie sa recunosc ca nici macar eu nu imi imaginam ca o sa ai suficienta determinare sa urci cei 550 m diferenta de nivel cat are partia Sorica. Stiu ca nu a fost usor, dar mai stiu ca a fost mai usor o data ce au inceput sa apara concurentii, caci spirit de competitie ai suficient, slabut esti, muschi ai. Cu vorbe meatesugite am trecut din concurent in concurent, ne-am tinut dupa cei mai lenti, ne-am inchipuit Fulger Mcqueen, ai experimentat durerea de spate specifica urcarilor abrupte, ai primit felicitari si ai zis multumesc atat de frumos.

Si bineinteles ca ai avut propria ta galerie la sosire.

Poate coborarea de la final de zi nu se mai termina, dar pe cand ne crioam toti 3 drum in conul alb al frontalei si avand la picioare luminile din Azuga, stiam ca ziua asta a creat un precedent si ca in fata ne pot sta aventuri super faine, inclusiv pe doua picioare.

Foto by Irina Anton

Citeste mai departe...

Scrisori pentru viitor: Cheile Varghisului. Prima drumetie care chiar ti-a placut

Stiu in mod sigur ca daca ai avea de ales intre drumetie si bicicleta, ai alege bicicleta, cu ochii inchisi. Pana acum, orice drumetie s-a lasat cu vaitaturi si intrebari de genul "cat mai este?", "ma dor picioarele", "cat mai avem etc". Insa nu si cea in Cheile Varghisului.

Memoria nu m-a ajutat cu traseul si ceea ce retinusem eu a fi un drum usor, prin padure, pe langa rau, cu podete, s-a dovedit a fi un traseu suficient de interactiv, cu cateva pasaje de catarat, cu ceva lanturi, cu explorarea unei pesteri si alte ocoluri interesante. As spune ca atat drumul prin pestera cat si sesiunile de catarat au fost la fel de interesante si cele 3 ore au trecut cu usurinta si ai mai fi avut cu siguranta energie si curiozitate pentru extra pesteri, doar ca obosisera oamenii mari si ne fugarea noaptea de la spate.

Dar sunt sigura ca vom mai reveni in zona, inclusiv pentru o noapte la cort si un foc de tabara...

Citeste mai departe...

Scrisori pentru viitor: Primul tau Tampa Morning Glory

Asta e prima "scrisoare virtuala" pe care ti-o pregatesc pentru momentul in care vei fi mare si vei fi curios cum erai, cand erai mic. Stiu ca va veni si acel moment. Cu totii am fost mici la un moment dat. Si apoi cu totii am crescut. Daca eu si tati ne uitam la poze si incercam sa reconstituim din ele franturile copilariei, tu esti un copil norcos. Mamei tale ii place sa scrie, tatalui tau ii place sa faca poze  si filmulete. Asa ca tu o sa ai mult mai multe amintiri "de cand erai mic".

Ieri am fost cu un prieten in Postavaru, la rasarit. Chiar daca tie iti pare neobisnuit (si chiar e neobisnuit caci cei mai multi oameni prefera sa fure o ora de somn in plus in locul unei sculari la ora 5), suntem cativa carora asemenea inceputuri de zi ne plac. Miscarea, faptul ca esti afara, energia pe care ti-o da tot acest efort,si in unele dimineti in care esti norocos, spectacolul rasaritului, toate dau dependenta. Plangi si incerci sa ma convingi sa te iau si pe tine, nestiind si neintelegand ca 800 m intr-o ora nu sunt pentru oricine si cu atat mai putin pentru un copil de 5 ani. Asa ca ajungem la o intelegere. Ca sa mergem pe Postavaru la rasarit, trebuie, ca pentru orice altceva, sa ne antrenam. Si antrenamentul il putem incepe pe Tampa. Asa ca batem palma pentru primul tau Tampa Morning Glory la masutele de pe Treptele lui Gabony. Includ in oferta si niste gris cu lapte, ca extra motivatie.

Esti destul de aproape sa spargi intelegerea cu o seara inainte, cand ne suparam fara rost, dar pana la urma reusesti sa dregi busuiocul, iar joi dimineata, intr-o zi de 6 octombrie,cu ochii carpiti de somn, te imbraci in viteza pentru aventura promisa. In ultimile 3 luni incepi sa semeni din ce in ce mai mult cu un omulet care face sport si merge pe munte. Haine in straturi succesive, incaltaminte de mers pe munte, frontala pentru intunericul din padure. Orasul e inca adormit si numaram impreuna putinele masini pe care le intalnim. 3 in Livada Postei.

Ma uit la ceas si stiu ca o sa avem timp suficient sa ajungem sus, dar incep sa ma indoiesc ca vei avea parte de spectacol. Un nor franjurat, dar suficient de gros troneaza spre est si experienta imi spune ca nu va fi nimic interesant. Un rasarit sters si anonim.

Urci cu destul de mult spor pe Gabony, fara sa te vaiti si fara sa faci pauze. Vrei sa imi demonstrezi ca poti, doar ca eu stiu foarte bine ca poti. Trebuie doar sa te convingi tu, pe tine, ca si vrei. Bancutele sunt numai ale noastre, grisul cu lapte curge cald in castron si termosul iti pare extrem de interesant cu mecanismul sau de deschidere. Codruta si Oana, 2 fete pe care le-am intalnit acolo, te felicita si cred ca au si de ce. This is not the usual way for a 5 years kid to start the day. Chiar si atunci cand intarziem la gradinita si tu incerci sa ii explici asistentei de unde vii...Nu intelege si e ok. Spiritul de aventura e ceva ce se invata. Si la capitolul asta, tu esti totusi, pe drumul cel bun.

 

Citeste mai departe...

Mini-aventura la Bran pentru oameni mici

Motto

Dinozauri, dinozauri

Parca ar fi niste balauri

Dinozauri, dinozauri

Toata ziua pe coclauri

La Bran nu mai fusesem de ani de zile, asa ca inainte de a cara copilul dupa mine, am fost sa fac o scurta recunoastere. Si mi-a placut ce am gasit. Un varf de deal, cu deschidere spre Bucegi, Piatra Craiului, Postavaru, 2 nuci perfecti pentru hamac, o casuta noua, cu prispa, numai buna ca adapost de ploaie, vatra, masa, banci si un teren proaspat cosit. Si liniste, la doar 30 de minute de masina.

Stim foarte bine ca Marius are sentimente amestecate in ceea ce priveste iesirile la aventura si totul depinde de dispozitia de moment, insa noua ne plac mult prea mult apusurile, rasariturile si tihna serilor petrecute departe de casa, pentru a ceda in fata toanelor lui de copil.

Ajungem in Bran fix dupa ploaie si sauna din aer chiar nu ma deranjeaza deloc. Asteptam ploaia asta de zile intregi, sa aseze praful si tarana din aer si de pe poteci. Si padurea o astepta si imi place freamatul ei, mirosul de ud, de lemn putred. Ii aratam lui Marius diverse detalii pe care ochiul nostru plimbat 15 de ani prin cotloanele padurilor, le observa cu usurinta: o frunza ce pare ca leviteaza prinsa de un fir invizibil tesut de un paianjen, un pui de salamandra, un muschi ca niste stelute verzi si cate si mai cate...

Asa se urca mai nou la aventura

Ne punem cortul fix in varful dealului si mi-ar fi placut sincer sa fi ajuns mai repede, si sa prindem mai multa lumina. Si niste extra vant ar fi fost bun, cat sa putem sa inaltam zmeul. Si niste sare pentru piure ar fi fost execelenta, caci asa am mancat aproape cel mai trist piure ever. Si ar fi trebuit sa ma destept sa imi pun doapele mai repede si nu la 3 noaptea, ca sa prind ceva mai multe ore de somn.

Pur si simplu refuz sa accept alarma de la ora 6, desi la 5.30 m-as fi putut trezi. Doar ca probabil am intrat intr-un nou ciclu de somn. Dau 2 snooze-uri, dar ploaia e mai convingatoare , ma face sa sar ca arsa din hamac si sa ma refugiez la baieti in cort. A fost putin suprinzator cum in spatele meu, norii inhatau ultima urma de soare ce lumina Bucegiul, iar ploaia galopa ca un tavalug dinspre Crai. Noroc cu casuta unde ne refugiem pentru micul-dejun.

Dimineata padurea miroase si mai fain ca aseara si tragem cu nesat pe nari aerul tare de dupa ploaie. Chiar daca tura mea matinala de cursiera s-a dus pe apa Branului, ma bucur pentru ploile astea, semn ca vara brasoveana revine la tiparul sau normal. 

Viata in trei, pe coclauri

Foto by Radu

Citeste mai departe...

Copiii spun lucruri traznite

Vara 2022: Despre somnul de pranz

Uite, merg la mine in camera, dorm putin, apoi vin si ma uit cat e ceasul, apoi merg iarasi la mine in camera, mai dorm putin, iarasi vin si ma uit cat e ceasul. 

Vara 2022

Tati: Sa stii ca ai devenit neascultator de cand am fost la Sibiu

Marius: Noaptea m-am gandit la prostia asta.

Primavara 2023: Dupa ce am venit de la o tura de 130 km si Marius tragea de mine sa ies cu el cu bicicleta

Mananci incet si te grabesti putin, si apoi mergem.

Mai 2023 

Tati daca imi spui ce surpiza este, esti pe lista cea mai curcubeu.

6 ani jumate, vacanta de vara inainte de clasa pregatitoare

Tati: cu cumintenia cum facem?

Marius: nu stiu ce sa zic, asta e greu...

Marius: Tati, stii care e viata mea? Sa sar cu bici. 

Citeste mai departe...