Ganduri despre adoptie, la +1 an

Pentru ca 2 iunie e ziua internationala a adoptiei, m-am mobilizat sa scriu cateva ganduri despre experienta adoptiei prin care am trecut in 2022. Nu vor fi ganduri despre cum e sa fii parinte, cvasi peste noapte, nu vor fi retete de succes despre cum sa iti cresti copilul, va fi mai mult o incurajare pentru cuplurile care se gandesc sa adopte insa nu au facut inca pasul acela. Si va fi si despre o setare realista a asteptarilor.

Pentru noi, adoptia a mers ca unsa. Una din cele mai mari temeri pe care le aud este ca va dura mult, e mult de asteptat, astepti ani intregi. In cazul nostru nu a fost insa deloc asa. A durat fix 12 luni din momentul in care ne-am apucat sa ne strangem actele si pana in momentul in care Marius s-a mutat la noi. Si ar fi putut sa fie chiar si mai scurt, probabil la jumatate.

Una din primele ture impreuna a fost, evident, in Postavaru

Timeline-ul a fost urmatorul:

Iunie 2021- strans acte si depus dosar la DGASPC, la finalul lunii.

Iulie-Septembrie 2021- pauza din motive legate de concedii/ vacante.

Octombrie-Noiembrie 2021- discutii pregatitoare si cursuri la DGASPC. Atestatul de familie adoptatoare a fost emis la final de noiembrie.

Decembrie 2021-Ianuarie 2022- ne vedem de viata noastra, convinsi fiind ca dureaza ani...

Februarie 2022. Aterizam in Malaga pentru un work from Spain de o luna- un prim email prin care suntem informati ca s-a facut o potrivire initiala cu un copil, insa la verificari  suplimentare s-a constat ca nu era o potrivire ideala. Ceva se intampla, lcururile s-au pus in miscare. Panica !

Februarie 2022 (mijlocul lunii)- primim un telefon de la DGASPC prin care suntem informati ca exista o potrivire cu un baietel de 5 ani si suntem intrebati daca vrem sa aflam mai multe detalii. Facem cerere pentru a bloca alte potriviri pana cand revenim in tara

Martie 2022- mergem la DGASPC pentru a vedea dosarul copilului si avem prima vizita.

Aprilie- Mai 2022- facem destul de multe vizite si incercam sa petrecem timp cu Marius. Conflictul din Ucraina continua si nu stim cum sa procedam mai departe.

Final de mai 2022- Marius se muta la noi definitiv. Incep sa se scurga cele 3 luni de acomodare.

Septembrie 2022- Iese sentinta definitiva de adoptie.

Adevarul e ca nici nu ne-am grabit, nici nu ne-am lungit. Se poate si in 5- 6 luni, pentru ca actele nu dureaza mai mult de 7-10 zile, discutiile cu responsabilul de caz de la DGASPC dureaza cam 2 luni, atestatul vine repede, iar apoi, puteti, daca vreti, sa mergeti oricand sa vedeti lista copiilor cu profil public.

Cum de a iesit atat de bine ?

Pe de-o parte, poate am avut si putin noroc. Pe de alta parte, sunt convinsa ca norocul si-l mai face si omul cu mana lui. In cazul nostru, noi am incercat sa fim super deschisi, atat in colaborarea cu psihologul, sociologul si responsabilul de caz de la DGASPC, cat si in criteriile pe care le-am definit atunci cand am creionat profilul copilului. Am ascultat sfaturile celor de la DGASPC, am trecut prin filtrul propriu, ne-am gandit la ce anume putem sa ne "inhamam" noi ca familie si a iesit un profil destul de relaxat. Am scos din ecuatie probleme grave de sanatate, dar am pastrat multe probleme minore de sanatate (in lista aceea aveti de toate de la probleme cardiace grave la astigmatism, dermatita, cicatrici etc). 

Ne-am uitat la copilaria noastra si ne-am dat seama ca nici noi nu am fost niste copii perfecti. Dar totusi, iata-ne la 30-40 de ani niste adulti sanatosi si impliniti. Eu am avut probleme de vorbire si eram grasuta. Am purtat aparat dentar si am suportat mult bullying. Radu a purtat ochelari si a fost astamatic. Acum avem amandoi castiguri bune, facem sport, petrecem timp de calitate cu prietenii, ne facem concedii in strainatate si in principiu, ducem o viata lipsita de griji majore.

In tot acest proces de adoptie, noi am ales sa ne implicam activ si parintii. Stiam ca doream sa ii avem alaturi de noi, sa ne ajute si de aceea trebuia sa tinem cont si de parerile lor. Trebuiau sa porneasca alaturi de noi pe acest drum, astfel incat conexiunea se se faca usor, nepotul sa fie unul dorit si asteptat.

Prima vizita si despre fluturii lipsa din stomac

Atunci cand l-am cunoscut pe Marius am vazut un copil de 5 ani si atat. Un baietel cu multa energie, cu probleme de vorbire care aveam incredere ca se vor rezolva, din gura caruia intelegeam doar jumatate din ceea ce spunea... Un baietel super atasat de asistentul maternal, de ma intrebam unde o sa mai fie loc si pentru relatia noastra de atasament. Nu, nu am simtit fluturi in stomac, cum am citit pe internet. Asa cum imi explica si mama, intre tine si copil e cu totul o alta relatie comparativ cu cea dintre tine si partenerul de viata. Nu suntem genul de oameni care sa facem orice pentru a fi in  preajma copiilor. Nu avem lipici la copii, ca daca aveam, nu lucram in corporatie. Dar eram convinsi ca putem iubi si putem creste un copil vesel si un adult integru, acel adult cu care ne-am dori sa lucram si sa interactionam si noi. Si cu aceste ganduri am mers mai departe.

In una din primele vizite

Sfaturi ?

Cred ca cele mai important sfaturi pe care as putea sa le dau mai departe ar fi trei la numar:

1. Setarea corecta a asteptarilor.

2. Educatia voastra ca parinti.

3. Rezolvarea oricaror probleme de cuplu inainte de a incepe orice proces de adoptie. 

Si am sa le iau mai jos pe rand:

Daca voi vreti copil blond, sub 2 ani, cu ochi albastri si perfect sanatos, ei bine asta nu exista si veti sta si 10 ani asteptand imposibilul. O data ce intelegeti prin cati pasi se trece pana cand un copil este declarat adoptabil, care e background-ul copiilor din sistemul de protectie, veti reusi, sper eu, sa va calibrati asteptarile. Daca voi visati la un copil care sa se lipeasca de voi instant, poate se va intampla asta, dar va veni si vremea in care acelasi copil va va testa dragostea, cat sa se asigure ca nu va veti indeparta si voi de el. Cum ne spunea responsabilul nostru de caz (care este psiholog), un copil din sistem, care a trecut (eventual) prin mai multi asistenti maternali, sta mereu cu bagajul facut la usa, mereu pregatit sa faca fata unei alte schimbari, unei alte mutari. Ca atare e normal sa aibe si momente in care sa nu aiba 100% incredere in voi, sa vrea dovezi ca il iubiti. Si are felurile lui de a va pune la incercare dragostea, fara sa o faca cu rautate. In el se invarte un carusel de emotii, cu care de multe ori nu stie ce sa faca. 

Si de aici deriva al doilea sfat, legat de una din greselile pe care le-am facut si eu. Folositi perioada de vizite pentru a va deveni niste parinti educati. Pentru a citi carti despre atasament, trauma, etape de dezvoltare a copilului etc.  Nu carti de parenting, cu solutii miraculoase, ci carti din care sa intelegeti cum functioneaza mintea unui copil si cum se construieste atasamentul. Carti din care sa va trageti puterea de a avea rabdare si intelegere, carti pe care sa le recititi atunci cand simtiti ca sunteti in impas. Si aici am o lista foarte scurta:

• Gabor Mate -Cum sa ne pastram copii aproape
• Haim Ginott - Intre parinte si copil
• Alfie Kohn- Parenting neconditionat

Al treilea sfat e legat de voi, ca si cuplu, dar si ca persoane. Orice disensiuni ati avea, rezolvati-le inainte de a incepe adoptia. Venirea unui copil in casa nu va face decat sa puna si mai mult stres in relatia de cuplu, sa adanceasca orice fisura exista intre voi. Si  asta nu e un moment potrivit, caci acum aveti nevoie, mai mult ca niciodata, de cea mai stransa colaborare posibila. Deasemenea trebuie sa fiti capabili, pentru sanatatea voastra mintala si pentru a avea calmul si rabdarea necesara, sa va gasiti timp pentru voi. Pentru voi doi si pentru voi ca indivizi. Daca nevoile voastre de baza nu sunt satisfacute, atunci nu veti putea gasi in voi disponiblitatea de a iubi, timpul pentru a va conecta cu copilul vostru etc. 

Gabor Mate spune: "daca vrei sa devii constient de tine si sa te dezvolti emotional, ai 2 variante: fie incepi un process terapeutic, fie faci un copil." Sa stiti ca si adoptia se asimileaza la fel de bine cu a doua cale, nu este deloc lipsita de provocari, dar sunt sanse sa scoata din voi tot ce e mai bun si mai iubitor. 

Noi 3, mereu in miscare