Si a fost si primul tau vertical. In afara concursului, dar totusi un vertical pe bune, urcat de jos si pana sus cu picioarele tale. Si coborat. Si fara indoiala esti baiatul lui mama, caci urci mult mai bine decat cobori.
Daca imi spunea cineva acum 2 luni, cand te vaitai pe Treptele lui Gabony ca te dor picioarele si incercai sa ma convingi ca pe acolo se poate cu bicicleta, i-as fi ras in nas, caci Marius parea ca s-a nascut cu picioarele lipite de pedale.
Si trebuie sa recunosc ca nici macar eu nu imi imaginam ca o sa ai suficienta determinare sa urci cei 550 m diferenta de nivel cat are partia Sorica. Stiu ca nu a fost usor, dar mai stiu ca a fost mai usor o data ce au inceput sa apara concurentii, caci spirit de competitie ai suficient, slabut esti, muschi ai. Cu vorbe meatesugite am trecut din concurent in concurent, ne-am tinut dupa cei mai lenti, ne-am inchipuit Fulger Mcqueen, ai experimentat durerea de spate specifica urcarilor abrupte, ai primit felicitari si ai zis multumesc atat de frumos.
Si bineinteles ca ai avut propria ta galerie la sosire.
Poate coborarea de la final de zi nu se mai termina, dar pe cand ne crioam toti 3 drum in conul alb al frontalei si avand la picioare luminile din Azuga, stiam ca ziua asta a creat un precedent si ca in fata ne pot sta aventuri super faine, inclusiv pe doua picioare.
Foto by Irina Anton
1 comments:
Bravo Marius! Primul podium de vertical e aproape, la câți copii încep să se adune pe la curse, o să apară curând categorii și pentru voi.
Altfel, faci parte dintr-o generație norocoasă, noi am descoperit genul ăsta de joacă mult mai târziu ;) Și e o joacă tare faină, unde mai și muncim, ne întrecem pentru scurt timp, dar care apoi aduce multe bucurii și oameni faini cu care să ne petrecem timpul.
Trimiteți un comentariu