Octombrie asta e deosebit de frumos. Cu siguranta ca a incheiat un pact cu iarna, sa ne imbete bine cu culoare si caldura, sa ne antestezieze cu placeri. Acum, daca ma gandesc mai bine, iarna asta ar merge niste incalzire globala, cat sa nu ii faca lui Putin jocul cu gazele. Pana una alta, centrala intra pe la mijlocul noptii, cat sa tinem temperatura la 19.5 grade. Il obisnuim pe Marius, ca la iarna sa se simta bine la 19 grade😄
Diminetile incep ca in orice alt octombrie. Cu ceata si frig in oras, cu soare si caldura 200 m mai sus. Este momentul acela cand viata exista doar la altitudine si soarele ii mangaie doar pe cei care fac efortul sa urce.
Se cerea demult o tura in doi. De fapt se cer multe ture in doi, cat sa recuperam pauza numita Marius. Nu zic, si turele in 3 sunt faine, mai ales cand vezi realitatea prin ochi de copil, dar sunt experiente diferite si noi avem nevoie de ambele.
Radu propune Saua Strunga, dar plecam tarziu si imi e teama ca nu ne vom incadra. Plus ca in Bran e inca o bruma de spectacol de culori, caci mestecenii au luat foc. Sunt zilele lor, e reprezentatia lor. Nu mai e urma de foioase care sa ii eclipseze, asa ca ei isi arata cu fala, toate atuurile. Ne vrajesc si pe noi cu usurinta, caci deh, suntem niste suflete sensibile, asa ca parcam la Paner, ca sa stim sigur unde oprim la intoarcere si luam drumul muchiei Scoarta. Ramanem destul de repede la tricou si pantaloni scurti, ochim un loc bun de aventura pentru anul urmator si tot urcam spre Gutanu. Nu e usor, dar merge majoritar pe bicicleta.
Sectiunea Gutanu-Saua Strunga am mai facut-o o data pe sensul asta si nu imi pare o alegere fericita, dar la vremea asta e cam singura varianta care ne permite sa ne bucuram de coborare. Asa ca trudim la deal, cand pe langa bicicleta, mai rar pe ea. La vale e putin diferit, ai flow, treci usor peste pietrele in care acum te blochezi din 10 in 10 metri. Ne-am fixat ca ora limita de ajuns in Saua Strunga ora 14 si ne incadram cu brio.
Coborarea mea merge bine cu exceptia unei tumbe spectaculoase pe care nu a vazut-o nimeni... Tocmai se pregatea Radu sa ma laude ca am coborat bine...
In Poiana Gutanu pregetam atat cat ne permite ceasul la soare. Il inmagazinez in fiecare celula, sa ma tina cat mai mult. Stiu eu ca nu fac iarna cu el, dar momentan fac ce pot. Si octombrie a fost darnica la capitolul soare si caldura, nimic de zis...
Reusesc sa nu fiu inghitita de frunzele ce mascheaza coborarea spre Simon si deja ma gandesc ce sa fac cu cele 10 zile de concediu care imi raman din 2022 :D. Unde sa merg la soare. Si cu cine? Cum conving copilul ca mama si tata au nevoie de o pauza de caldura in mijlocul iernii si ca el ar fi mai fericit sa socializeze la gradinita, decat sa se plictiseasca cu noi in tarile calde?
Date si track: aici
0 comments:
Trimiteți un comentariu