Asta e prima "scrisoare virtuala" pe care ti-o pregatesc pentru momentul in care vei fi mare si vei fi curios cum erai, cand erai mic. Stiu ca va veni si acel moment. Cu totii am fost mici la un moment dat. Si apoi cu totii am crescut. Daca eu si tati ne uitam la poze si incercam sa reconstituim din ele franturile copilariei, tu esti un copil norcos. Mamei tale ii place sa scrie, tatalui tau ii place sa faca poze si filmulete. Asa ca tu o sa ai mult mai multe amintiri "de cand erai mic".
Ieri am fost cu un prieten in Postavaru, la rasarit. Chiar daca tie iti pare neobisnuit (si chiar e neobisnuit caci cei mai multi oameni prefera sa fure o ora de somn in plus in locul unei sculari la ora 5), suntem cativa carora asemenea inceputuri de zi ne plac. Miscarea, faptul ca esti afara, energia pe care ti-o da tot acest efort,si in unele dimineti in care esti norocos, spectacolul rasaritului, toate dau dependenta. Plangi si incerci sa ma convingi sa te iau si pe tine, nestiind si neintelegand ca 800 m intr-o ora nu sunt pentru oricine si cu atat mai putin pentru un copil de 5 ani. Asa ca ajungem la o intelegere. Ca sa mergem pe Postavaru la rasarit, trebuie, ca pentru orice altceva, sa ne antrenam. Si antrenamentul il putem incepe pe Tampa. Asa ca batem palma pentru primul tau Tampa Morning Glory la masutele de pe Treptele lui Gabony. Includ in oferta si niste gris cu lapte, ca extra motivatie.
Esti destul de aproape sa spargi intelegerea cu o seara inainte, cand ne suparam fara rost, dar pana la urma reusesti sa dregi busuiocul, iar joi dimineata, intr-o zi de 6 octombrie,cu ochii carpiti de somn, te imbraci in viteza pentru aventura promisa. In ultimile 3 luni incepi sa semeni din ce in ce mai mult cu un omulet care face sport si merge pe munte. Haine in straturi succesive, incaltaminte de mers pe munte, frontala pentru intunericul din padure. Orasul e inca adormit si numaram impreuna putinele masini pe care le intalnim. 3 in Livada Postei.
Ma uit la ceas si stiu ca o sa avem timp suficient sa ajungem sus, dar incep sa ma indoiesc ca vei avea parte de spectacol. Un nor franjurat, dar suficient de gros troneaza spre est si experienta imi spune ca nu va fi nimic interesant. Un rasarit sters si anonim.
Urci cu destul de mult spor pe Gabony, fara sa te vaiti si fara sa faci pauze. Vrei sa imi demonstrezi ca poti, doar ca eu stiu foarte bine ca poti. Trebuie doar sa te convingi tu, pe tine, ca si vrei. Bancutele sunt numai ale noastre, grisul cu lapte curge cald in castron si termosul iti pare extrem de interesant cu mecanismul sau de deschidere. Codruta si Oana, 2 fete pe care le-am intalnit acolo, te felicita si cred ca au si de ce. This is not the usual way for a 5 years kid to start the day. Chiar si atunci cand intarziem la gradinita si tu incerci sa ii explici asistentei de unde vii...Nu intelege si e ok. Spiritul de aventura e ceva ce se invata. Si la capitolul asta, tu esti totusi, pe drumul cel bun.
0 comments:
Trimiteți un comentariu