Motorsirülő challenge 2022

Anul trecut, atunci cand o pana m-a trimis pe tusa pentru vreo 3 ore si de pe locul 10  am ajuns undeva la mijlocul clasamentului, topindu-ma de caldura pe ultima urcare, mi-am soptit in barba ca ma voi intoarce la evenimentul asta fain, o sa merg bine si o sa termin in primii 10. Desi Motorsirülő nu e un concurs l-am privit intr-o oarecare masura fix ca pe un concurs, in care tot ce poate fi eficientizat si imbunatatit merita toata atentia mea. Radu m-a invatat foarte bine ca orice concurs trebuie terminat cat mai repede si ca mai bine te chinui 6 ore sa mergi bine, decat sa suferi 10-11 ore, incercand sa te incadrezi in timpul limita. Asa ca si in 2021 si in 2022 am plecat cu acelasi gand: sa merg bine. Anul acesta, pentru ca stiam traseul, durata aproximativa, punctele de alimentare etc, mi-am facut si o strategie destul de simpla: pauze cat mai putine, preferabil doar in PC3 si PC5 unde primeam si apa, alternat mancarea solida cu gelurile, urcat la FTP primele urcari si la sweet spot urmatoarele, mers la plasa pe toate bucatile de plat. Plasa pe care urma sa o gasesc la fata locului depindea de baietii de care reuseam sa ma lipesc, dar eram convinsa ca o sa descurc.

Urma sa fie prima zi pe care o petreceam 100% impreuna de cand il aveam pe Marius, si Radu se decide sa abordeze traseul diferit fata de anul trecut si sa se focuseze pe segmentele de urcare, mergand conservativ in rest. Asta nu inseamna ca a mers cu mine :D., dar pot spune ca a mersi SI cu mine.

Pe urcarea spre Crucea de la Bancu

Din Miercurea Ciuc plec cu primul pluton, insa cum toata lumea debordeaza de energie, pana la Harghita Bai se urca destul de tare. Ca si anul trecut, la Pensiunea Balu e rost de socializare. Il vad si pe Radu pe acolo, super relaxat. Eu scot brevetul din buzunar, indes in paralel o banana in gura, bag in buzunar banana primita de la organizatori si ma urc pe bicicleta sa incep coborarea.  Cel mai probabil voi fi prinsa din urma pentru ca la Balu am lasat in urma vreo 30 de oameni, asa ca nu ma stresez foarte tare pe platul ce precede orasul Miercurea Ciuc. Ma lipesc de 2 baieti din Secuime care imi duc o super trena pana la urcarea spre Santimbru Bai, urcare care mi-a placut si anul trecut. Sunt din nou prinsa din urma de un grup de 3 baieti si urcam cat de cat impreuna. Cu unul dintre ei fac chiar conversatie. Pe ultimul kilometru sunt prinsa din urma de Radu care urca precum rapidul si ne reunim la mofeta. Aici se repeta schema de la Balu. Sticker, gel, apa, totul in 2 minute si la vale. 

Plecarea din Miercurea Ciuc

PC 1 in Harghita Bai

Coborarea de la Santimbru Bai

La magazinele din sat e aglomeratie mare, dar estimez ca apa imi va ajunge pana la PC3 unde organizatorii promit sa aiba punct de hidratare, asa ca nu opresc. Ma lipesc de Dani si lucram impreuna (bine, mai mult el) vreo 10 km, cu ceva vant de fata. Ritmul e peste ce am planificat eu pentru portiunile de plat, dar nu am nici cel mai mic gand sa raman singura pe aici. Din fericire, cam cand se termina gazul nostru suntem prinsi din urma de un grup mare de baieti, printre care si Radu. Asa ca ne lipim de ei si restul platului merge usor. Autoritatile locale ne-au facut o surpriza si au asfaltat urcarea spre pasul Casin. Asfaltul impecabil este balsam pentru partea dorsala si cei 4 kilometri se scurg mult mai usor. 

In PC3 e aglomeratie mare, caci organizatorii au pregatit apa, cola, sandwich-uri, asa ca toata lumea ia aici o pauza mai lunga. Si eu am aceeasi strategie, manancand, mergand la toaleta, cotrobaind in borseta ca sa gasesc o pastila de izo pe care sa o arunc in bidon si aplicand un strat nou de crema de bazon : D.

Ma asteptam ca pe coborare sa fiu prinsa de oamenii din spate, dar nu se intampla si ajung iar sa pedalez singura si fara rost pe national. Am insa noroc cu vantul de spate care ma ajuta sa tin o medie peste 30 km/h fara sa sar de 2.5 W/kg.

La urcarea spre Crucea de la Bancu ma prinde Radu si mergem impreuna. In varf ne prinde si Dani, asa ca pana in Miercurea Ciuc mergem in 3. Mi-ar fi placut sa mentinem formatul asta pana la Frumoasa, ca sa nu ne lungim prea mult prin satele ce preced urcarea, dar Radu are un gand extravagant ce contine cuvinte precum KFC si aripioare. Asa ca eu si Dani ne continuam drumul, amandoi manati de acelasi gand: sa terminam cat mai repede. Ne impartim destul de echitabil trena: Dani ia platul, eu iau urcarea spre Ghimes. Cumva, memoria ma insala si mi se pare ca anul trecut a mers mai usor, dar ulterior Strava a zis ca am urcat mai bine anul asta. 

In Ghimes e din nou Ioana, alaturi de care am petrecut vreo 3 ore fierbinti in editia din 2021. Acum e chiar racoare si atat eu cat si Dani ne miscam cu talent pe aici. Scurta urcare spre pas mi se pare lunga acum, semn ca ma ajunge oboseala din urma. Oricum, pentru Motorsirülő am pastrat gelul care imi place cel mai mult (caramel sarat de la SIS)  si am luat fix atata apa cat sa imi ajunga pana la final. As arunca si cele 2 gentute de pe bicicleta, bidonul in plus si sandwich-ul intr-o incercare de a-mi face bicicleta cat mai usoara, dar mi-e ca nu le mai gasesc la intoarcere. Merg in spatele lui Dani si a altui baiat, si sunt super linistita caci stiu perfect ce ma asteapta. Ma amuz chiar sa observ reactia de surpriza a baietilor (insotita de un scurt moment de ezitare), atunci cand, dupa o curba, ochii descopera parapetul drumului si banda cenusie, parca suspendata, a asfaltului. Amenintarea "aici incepe iadul" se mai ghiceste putin, stearsa si decolorata pe asfalt. Anul asta a fost inlocuita cu mult mai pozitivul "aici incepe distractia". Baietii din fata mea chiar se distreaza si ajung inclusiv sa se sprinteze inainte de finish. Eu urc in ritmul meu de metronom, in deplin control al S-urilor pe care le desenez pe asfalt.

Inainte de inceputul provocarii

Urcarea de la Motorsirulo e provocatoare si nu prea. Depinde de rapoartele pe care le are fiecare pe bicicleta. Cum anul acesta au fost multi care au urcat-o, glumeam la masa de brasoveni de la petrecerea de dupa cursa ca in 2023 ar merge un upgrade la challenge, gen urcat doar pe foaia mare sau doar cu anumite rapoarte.

Finish

La finish atmosfera e chill. Putina lume momentan, lucrurile se anima mai tarziu. Dar mie oricum imi este suficient sa stiu ca am mers bine. Speram la un loc 10, a iesit un loc 7 sau 8 de care sunt foarte multumita. Pedala pare sa mearga mai bine la cursiera ca la MTB anul asta, si habar nu am care e explicatia, caci nici kilograme mai putine nu am (ba din contra) si nici watti mai multi nu am capatat. Poate doar la experienta stau mai bine...

Anul trecut la finish au avut prajituri de casa (bune, bune rau), asa ca ma duc tinta spre mesele cu de toate. Anul asta sunt chipsuri, pepene si pepsi si doamne cum merge combinatia asta de dulce, sarat si acidulat dupa 7 ore si ceva de efort. Orgasm pe cerul gurii, nu alta. Pregetam in voie atat la masa imbelsugata, cat si pe coborare, unde ii incurajam pe cei ce urca si facem niste poze cu lacul de la Frumoasa, care acum arata ceva mai bine, caci a iesit si soarele . Returul pana in Miercurea Ciuc il mergem impreuna si e singura portiune mai lunga unde Radu chiar mi-a dus trena, doar ca e pe jumatate in afara concursului😄 .

Challenge completed

Fata de anul trecut evenimentul a avut taxa de participare (si ca sa fim corecti, trebuie sa adaug ca eu si Radu am beneficiat insa de niste wild card-uri cu inscriere gratis), insa vazut din exeterior cred ca fiecare ban din taxa s-a regasit undeva:

• in masa si berea de la final
• in kitul de start minimalist insa foarte bine organizat
• in cartonasul si stickerele originale
• in comunicarea pe care au avut-o organizatorii
• in disponibilitatea unei ambulante daca era nevoie
• in produsele din punctele de alimentare despre care nu ni s-a zis nimic la inceput, cu totii crezand ca vor fi doar puncte de hidratare si bucuradu-ne la fata locului de surpiza.

Ca si la Guduc, oamenii din Secuime stiu sa faca evenimente faine, pentru toata lumea si au acea atentie la mici detalii care fac concursurile sa fie "umane", organizate de oameni pentru alti oameni. Ambele curse de tip brevet/ Gentelmen's Race (GR2022 si Motorsirulo) au fost cat se poate de faine, au avut acel vino-ncoa si sper ca traditia lor sa continue.

Si cum m-am folosit de notitele de anul trecut pentru a ma pregati pentru cursa de anul asta, las aici cateva ganduri personale, bune de referinta pentru cand voi avea nevoie de ele:

Ce am avut la mine

Foita de vant/ ploaie

Kit complet de pana

Food pouch cu paracetamol, claritine, plasturi, sudocrem, fituica cu punctele de control, 2 pastile de izo

1 sandwich (nu l-am mancat, trebuie ceva paine mai moale si nu bagheta (eventual ceva corn). Am mancat jumatate de sandwich de la organizatori, in PC3

1 banana si am mai primit una (si am mancat-o) in PC1

6 geluri, am mancat 4

2 bidoane, unul de 700 ml cu izo si unul de 500 cu apa

Pastile de sare (am luat 4)

Ce poate fi imbunatatit

Mancarea (mai multa mancare). Acum am alternat mancarea solida cu gelurile, ramanand 100% pe geluri in ultimile 2 ore, dar ar trebui sa mananc mai mult.

Watti/ kg mai buni.

Plasa (plasa mai buna pe plat).

Timpul. Da, este un course record la fete, dar el poate fi imbunatatit cu 30-45 de minute daca asta este obiectivul si ai un grup de baieti care sa te sustina: 7h32 elapsed in 2021 vs 7h42 (cu 10 min mai bine, salvate mai ales din pauzele de la magazin).

O parte din cele 10 fete care au participat la eveniment (foto organizatorii)

Filmarea de la finish, facuta de organizatori: https://fb.watch/euaeUcL6WU/

Montajul lui Radu: aici