Bike Race 2022 - ultimul concurs al sezonului

In 2015 cand am participat pentru prima data la Bike Race as fi zis despre mine ca eram o alergatoare montana, care din cand in cand, mai merge si cu bicicleta. Acum as spune fara dubiu ca sunt in primul rand un ciclist, care mai face din cand in cand si trekking sau si mai rar, schi de tura. In 2015, am venit pe 5 in conditiile in care nu aveam nici cea mai vaga idee cu ce se mananca concursurile de MTB. In 2022, la finalul celui mai lung sezon de pana acum, am venit pe 2, un loc la care nu sperasem nici in cele mai frumoase vise. De altfel, dupa ultima etapa a Cupei Nationale entuziasmul meu legat de concursuri era la un minim absolut. In mintea mea s-a terminat deja sezonul, acum e timpul pentru toamna, frunze galbene si stat la soare pentru a inmagazina cat mai multa caldura, acum in prag de iarna. Dar sa ai un concurs la tine acasa, pe potecile pe care te dai 6 luni pe an e un lucru pe care nu l-am experimentat de cand ne-am mutat in Brasov. Asa ca am mers. Eu mi-am cautat motivatia pana in dimineata cursei. Era asa o dimineata faina de duminica, cu soare generos si cer senin, care parca nu se potrivea neam cu suferinta dintr-o cursa. Mai erau si suficiente fete bune care emiteau pretentii la locul 3, caci matematica spunea ca asta e cea mai buna pozitie la care pot spera. Si ma gandeam ca ar fi asa un gust amar sa ies pe 4....La mine acasa... Atat de amar incat parca nici nu imi doream sa ma lupt pentru 3 si sa sufar... 

Fetele nomade au facut dubla

E inca un mister cum m-am motivat sa plec de acasa. Probabil aerul rece de octombrie mi-a bagat mintile in cap, iar atunci cand m-am asezat la start aveam in minte un singur gand. Sa nu gresesc. Nimic. Nici macar la start. Asa ca ma asez in prima linie. M-am saturat sa alerg dupa fete in primii kilometri si sa raman doar cu pulsul in aer si nimic mai mult. Strecuratul printre concurenti nu e specialitatea mea si cum singurul obiectiv realist era sa incerc sa raman cu Suzi si Miruna (Garbacea) pana la finalul primei urcari, era musai sa plec impreuna cu ele. 

Nomazii la start

Nu imi iese nici acum, dar a fost cel mai bun start ever. Miruna Ionascu si Miriam tasnesc si ele, dar bag gaz pe asfalt, cat pot eu de tare, cat sa ajung in spatele fetelor. Asa ne si prezentam cand trecem pe la izvorul de pe forestier unde Bogdan Alecu ne trage in poza. Suzi, Miruna si cu mine, in ordinea asta. Cum eu eram inca lansata si pompata, duc trena o scurta perioada. Stiu ca e cea mai buna urcare ever caci sunt in zona 5 desi afara e frig si nici caldura si nici cofeina nu sunt in ecuatie, ca sa imi urce artificial frecventa cardiaca. Dar azi picioarele merg, asta e urcarea principala a zilei, asa ca o sa merg cat pot eu de bine. 

Cand Suzi trece in fata (la bifurcatia spre Valea cu Apa) nu ripostez. Ma asez cuminte in roata ei si ma hidratez regulamentar. Pe urcarea aia am baut jumate din apa din bidon. Ii tin roata lui Suzi pana cand intram pe radacinile de langa partia Bradul si acolo dusa este. O sa imi dea 10% gap doar din coborare...Oricum, grija mea acum e sa nu fiu prinsa din urma. 

La finalul urcarii

Merg bine pe Braniste, merg decent pe forestierul spre Poiana Mica, dar in partea de mijloc a cursei mi se strica zenul. In primul rand gresesc trasa la intrarea in Drumul Vechi, mi se infunda roata in sant si cad de pe bicicleta. Nimic spectaculos. Ma ridic, plec mai departe si incerc sa uit cat mai repede posibil incidentul, mai ales ca in fata imi sta majoritar coborare.  Portiunea de push bike de pe Valea cu Apa merge fara incidente. Aleg o trasa buna pe sus si asta e. Doar ca tot cam acum descopar  ca nu imi mai merge dropperul. Minunat. Sunt frustrata pentru ca tocmai a fost in service pentru aceeasi problema si pentru ca stiu ca desi e majoritar coborare, dropperul prinde bine si salveaza niste secunde/minute pretioase. Si nu stiu daca reusesc sa cobor atat de bine cat sa nu fiu prinsa de Miruna. Decid ca mai bine il las maxim jos si pedalez in picioare unde e nevoie, caci eu nu stiu sa cobor cu saua sus nici pe potecile cunoscute. 

In Poiana Mica

La radacinile de pe Valea cu Apa

Cu toate acestea scot cel mai bun timp pe coborarea spre Iepure... Ma opresc in fundul vaii, imi ridic saua la ochi si apoi plec sa urc in Saua Tampei. E putin cam sus, ma simt usor violata, dar ma descurc caci urcarea e in conditii din cele mai bune. Stiu ca acum sunt asa de aproape de finish... E esential sa nu gresesc pe ultima coborare spre Fantanita Dreptatii. Aici e o adevarata autostrada, pe care aveam sa aflu ulterior, a pregatit-o Diana Bolea. 

Sub Tampa

Intru pe asfalt si as zice ca povestea e ca si terminata, dar in ultimul viraj aud din spate Hai Miru, Hai Miru. Ei bine, in momentul acela frecventa cardiaca sare instant si ma apas si mai vartos in pedale, convinsa ca in spatele meu sunt fie Miruna Garbacea, fie Miruna Ionascu.  A fost o a treia Miruna Mada, care a si castigat proba scurta. Asa concentratie de Mirune pe metru patrat de concurs nu am vazut niciodata.

Nu am fost chiar sigure ca ne tine prima treapta care parea cam fragila...

Nu stiu ce va fi la anul, dar anul asta am batut tara
 in lung si lat alaturi de oamenii astia

Si cu aceasta ultima fapta de vitejie, am incheiat sezonul de concursuri pe anul acesta si ma pregatesc sa pun pentru cateva saptamani bicicleta in cui. Si sa o duc la revizie😄 . E nevoie si de o pauza, cat sa se adune din nou entuziasmul care sa ma faca sa rezist pe trainer o iarna intreaga. 

Si la final, cateva pareri personale despre concurs, ca tot au fost discutii in social media.

Pro:

- organizatorii s-au tinut foarte bine de program (inclusiv premiere), lucrur rarisim la cursele de la noi.

- premiile generoase in bani

- traseul, mult mai bine ales comparativ cu cel de la Teleferic

- procedura foarte fluida la kit-uri

Contra

- au fost ceva probleme cu clasamentul de la Masculin

- muzica prea tare in Piata Unirii, trebuia efectiv sa tipi ca sa te intelegi om cu persoana

- rigiditatea in ceea ce priveste ridicarea kit-ului (de exemplu faptul ca sotul / sotia nu putea ridica kit-ul pentru partener).