Greu, greu de tot, tentatia de a ma urca pe trainer e mare, dar cum fiecare weekend vine cu promisiune de vreme buna, ma incurajez ca mai rezist inca o saptamana. De data asta invart pedala cu Suzi si Radu si nu ma simt nici bine, nici rau, dar cumva, pedala nu merge rotund, asa cum mi-as fi dorit.
Ploaia din oras s-a tradus prin zapada pe sus. Postavaru e surpinzator de alb. Dimineata devreme, pe partia stadion se putea sa te dai cu farasul. Urc greu, luptandu-ma cu zapada, pamantul inca moale si urmele de ratrac care au afanat partia. Stiu ca nu voi ajunge la timp pe varf, am plecat tarziu, terenul nu ma ajuta, asa ca rasaritul o sa isi vada de treaba lui. Cand ies la cabina mare, soarele hop si el din spatele muntilor. E foarte mult alb de jur-imprejur, se simte destul de iarna.
Daca ieri era iarna, azi e primavara. Vantul cald cu efect de pheon a facut ravagii in Postavaru si a lasat partiile din nou galbejite. Ma uit de la balcon si nu imi vine sa cred de cat de putin a fost nevoie sa intorci primavara...E ca si cum ai da undo. Asa ca mai profitam putin de pamantul uscat si mergem cu copiii la Holbav. Ca sa facem tura si mai atractiva, planificam si un foculet, la care sa prajim niste frigarui. Vantul ne ajuta si el, zmeiele sunt din nou in aer si avem parte de o plimbare chiar reusita, atat pentru parintii care au profitat din plin de soare, cat si pentru copii, care au avut loc si timp de joaca.
Azi noapte a cazut prima ninsoare in oras. Si cand ai un copil, prima zapada este egala cu prima bulgareala cinstita a iernii. Pentru oamenii mari, prima ninsoare inseamna poteci albe si necalcate. Iar daca avem noroc si de un rasarit fain, cu soare darnic care sa coloreze albul zapezii, o sa iasa un inceput de zi chiar reusit.
Aveam in minte eventul asta de minim 2 ani, dar cred ca aveam nevoie de un copil ca sa il pun in aplicare. Ideea e simpla. Se gaseste un bradut mic si un loc unde sa poti face focul. Se aduc de acasa cateva decoratiuni, musai niste luminite cu baterii, mancare, lemne, ceai si tot ce mai e nevoie pentru cateva ore afara. Copiii au ca treaba principala impodobitul bradului, iar oamenii mari intretinerea focului, folosind o cantitate minima de lemne si dorind sa obtina maximul posibil de caldura si minute petrecute la foc.
E frig si soare. Ger cum s-ar spune. E probabil cea mai rece zi in care m-am incumetat pana acum sa ies cu cursiera. La inceput, Radu ma alearga ca sa ma incalzesc. Apoi ma alearga...cred ca de placere. La final ma alearga ca sa nu intarziem la gradinita. Zona 2 e doar in planul de acasa. Cand iesi cu Radu trebuie sa fii pregatit pentru orice😄 .
22 decembrie Foculetul de Solstitiu
Sunt cativa ani buni de cand ne mentinem consecventi in traditia asta pagana. Am facut focul si in zile calde si in zile reci cu zapada. Si ne-am bucurat in primul rand de socializare si de o seara faina afara. Partea cu cea mai scurta zi din an e doar o amagire. Stim noi foarte bine ca la Brasov, iarna vine in martie...
Ultima drumetie a anului s-a lasat cu bataie cu frunze galbene in loc de bataie cu bulgari si plaja in poienile de peste drum de Piatra Craiului. Si nu imi displace deloc.
0 comments:
Trimiteți un comentariu