Vanlife si 2 drumetii cu copiii

Initial trebuia sa fie Maratonul Tarnavei si o cursa pentru fiecare. Insa din motive de "placere a condusului" si noroi, la Maratonul Tarnavei a fost doar Radu si noi ne-am facut veacul pe langa casa. Voucherele acelea de la Carpath stateau nefolosite inca de la BikeRace-ul din 2023. A trecut primavara, a venit vara si noi tot nu ne hotaram ce sa facem cu ele. Desi pentru weekenduri si concedii ne este suficient Loganul (si sincer de abia astept sa creasca Marius sa facem ture de bikepacking in care chiar sa luam doar strictul necesar), o curiozitate cat de mica legata de viata si dinamica la rulota tot exista. Cum pe mama nu o sa o vad intr-un camping, rulota era o experienta care merita incercata, sau o solutie de compromis, asa ca introduc in ecuatie si o bunica, cat sa ma ajute sa tin in frau 2 baieti curiosi si mereu plini de energie (pe Marius si pe Victor). Cum rulota avea oricum prea multe gadget-uri, lasam acasa bicicletele si ne focusam pe chestiile simple precum drumetia. Una in Postavaru, una in Crai.

Radu ne planteaza in Poiana Aviatorilor si pleaca devreme spre casa pentru un start matinal sambata spre Tarnaveni. Mie imi revine placerea sa satisfac curiozitatea baietilor cu privire la orice misca (sau nu misca) in masina aceea, hitul serii fiind evident patul etajat, pe care l-au revendicat fara drept de apel. Sacii de dormit sunt exilati pe podea si copii cad lati abia pe la ora 10.30. Lipsa mea de experienta cu privire la gadeget-uri se vede insa cel mai bine sambata dimineata, cand la ora 6, copiii dau trezirea. De vina a fost o trapa la care am omis sa trag jaluzelele, asa ca lumina matinala le batea drept in fata si le-a dat trezirea mai rau ca ceasul desteptator. La 8 suntem mancati, impachetati si gata de joaca. 

Pentru ora de drumetie se duc negocieri grele si covenim o plecare la ora 12. Prognoza arata vreme mai buna dupa-amiaza si asa a si fost. Cabina, macare la cabana si o coborare pe din dos, spre Poiana Aviatorilor, motiv de studii aprofundate ale ecosistemului amfibienilor, desfasurate de cei doi copii.

"Desfrunzierea de dupa tura"

Seara, Radu ne muta la Plaiul Foii, asa ca duminica avem tura in Piatra Craiului, in cautarea fructelor de padure care inca nu s-au copt. Daca urcarea a mers, asa si asa, coborarea a fost 100% distractie pentru copii, cu un festin de balaceala intr-un parau, cat sa scoata tot pamantul din adidasi.

Daca mi-as lua vreodata o rulota sau as inchiria una ? Cel mai probabil, in urmatorii, nu. Prefer in continuare sa calatoresc minimalist, pe bicicleta sau maxim cu masina, cu minimul posibil de bataie de cap si lucrari de mentenanta (inclusiv). Dar daca ajungi vreodata sa lucrezi "on the road" atunci da, rulota iti poate fi un fel de 3 in 1: birou+locuinta+casa de vacanta.

Citeste mai departe...

Dolomiti in familie

Dupa o dupa-amiaza de luni in care am traversat frontul, in speranta ca mergand spre vest, ne vom apropia de capatul lui si vom castiga niste ore bune de soare pe miercuri-joi, ajungem pe o ploaie hotarata in Cortina si reusim sa ne instalam cu catel si purcel pe unul din nenumaratele locuri libere. Daca citesti review-urile, locurile in campingurile din Cortina se dau ca inscrierile la Gentelemen's Race, nu alta.... Adica daca nu esti acolo dimineata, pana in 10, ramai pe afara. Si in Dolomiti, nici wild camping nu poti sa faci (cel putin nu in 3, impartind un Logan MCV)...

Doar ca zilele de vreme proasta anuntate, i-a gonit pe multi spre casa sau spre destinatii mai uscate/ calduroase, astfel incat campingul e ocupat la maxim 30% din capacitate. Dupa ce ne gasim locul perfect, aproape de baie, de locul de joaca, cu bancuta, copaci si iarba, satula de impachetat si despachetat, decretez ca de aici mai plecam abia sambata, direct spre Romania.

Adevarul e ca Dolomitii sunt spectacol

Daca tot am traversat in Italia, se cerea o pizza

Parcela noastra din Camping Olimpia

Cinque Torri

Dimineata zilei de marti ne intampina cu vreme uscata. Prognoza anunta ploaie abia dupa 12, asa ca in orele ramase ar merge perfect o drumetie de 3 ore la Cinque Torri.

Daca campingul e gol, muntele e si mai si. Musteste de apa la nivelul padurii, dar potecile din partea de sus, cu substrat de pietris / grohotis ii sunt uscate. La fel ca si zona de platou. Telescaunul circula mai mereu gol.

Pentru ca Marius e cumva interesat de povestile cu Primul Razboi Mondial, dam o tura si pe la Muzeul in Aer Liber, ne uitam putin la oamenii care se catara pe niste trasee SF de grele din Torre Grande si apoi ne asternem pe coborare.

https://www.strava.com/activities/9742608108

Via Ferrata Ra Gussela

In prima zi cu vreme buna (adica fara ploaie), ne indreptam atentia spre o via ferrata usoara, pe care nu mai fusesem niciunul din noi anterior, dar pentru care am gasit suficiente descrieri si filmulete, cat sa ma conving ca este usoara, dar spectaculoasa.  3 ore timp normal, traseu in circuit, care pleaca deja de la 2200 m cat are Passo Giau. Portiunea de Via Ferrata, in sine, e scurta si usoara, interupta de un platou selenar cu o poteca plina de pietre, grohotis si stanci. Pentru cineva cu o minima experienta in mersul pe munte, se poate parcurge fara niciun fel de echipament de asigurare, in ambele sensuri. 

Insa e ideala pentru initierea copiilor in via ferrata. 

Iar daca nu mergi pentru via ferrata, apoi merita sa mergi pentru panorama si pentru un strudel sau un burger la refugiul Nuvolau, primul refugiu construit in zona Cortinei, inca din 1883.

Un platou selenar la 2400 m

El voia cartofi prajiti, noi i-am luat strudel

https://www.strava.com/activities/9755433392

Tunelurile Lagazuoi

Prin tunelurile din Lagazuoi sunt in teren cunoscut, astfel incat imi permit sa merg doar eu cu Marius. 

Profitam de faptul ca pentru copiii sub 8 ani nu trebuie platit bilet si urcam sus cu una din primele telecabine, la 9.24, pe cand parcarea era inca goala. Urcarea cu telecabina nu e uau, nu e nici lunga, nici expusa. Insa locul unde ajungi este din nou desprins dintr-o alta lume. Din lumea aceea de piatra cu care ochii nostri in a caror retina se reflecta mereu si mereu verdele padurilor si rotunjimea culmilor din Carpati nu sunt deloc obisnuiti. Si totusi, chiar si in acest desert de roca, flori puternice isi croiesc drum spre lumina si soare si te iau cumva prin surpindere cu curajul lor. Cam despre acelasi lucru e vorba si in bucatica asta de istorie. Despre curajul si rezilienta soldatilor italieni care au sapat cu uneltele anilor 1900 tuneluri prin calacarul dolomitic, cat sa ii ia pe austrieci prin surprindere. Traseul (considerat via ferrata) merge fix prin aceste tuneluri. Din nou, pentru cineva cu experienta, parcursul este elementar, insa am preferat ca in anumite locuri mai expuse sa il asigur pe Marius, de unde si echipamentul pe care l-am carat cu noi. Ma asteptam cumva sa ii placa mai mult prin tuneluri, dar a avut mereu motiv de nemultumire. Ca ii era frig, ca i se udasera manusile de la toata apa de acolo, ca il durea gatul de la casca + frontala. Cert este ca a gonit literalmente prin tuneluri, ca sa iasa mai repede afara, la lumina si caldura. 

La statia superioara a cabinei, dupa ce ne-am echipat regulamentar

https://www.strava.com/activities/9760960073

Via Ferrata Fanes

Sa mergi la cascadele Fanes intr-o zi de sambata cu vreme buna, pe la ora 11, e o dovada de usoara inconstienta, dar dupa o prima baie de multime pe forestierul ce urca spre cascada, pe portiunea de via ferrata suntem oarecum singuri, sau oricum,  nu ne simtim deloc presati de vreun sir nesfarsit de oameni. Desi nu este un traseu de altitudine, cele doua via ferrata scurte, din care una in musai in coborare si cealalta in urcare, capteaza cu usurinta atentia copiilor si implicit a parintilor. Pentru un adult, parcursul este elementar, insa cum scarile sunt gandite pentru picioarele de adult, copiiii mai mici pot avea nevoie de ceva ajutor. In orice caz, combinatia dintre apa si catarat este castigatoare si ne lasa o amintire chiar faina legata de ceea ce se poate face pe langa Cortina, cu un copil activ de 6 ani. 

https://www.strava.com/activities/9769836288

Citeste mai departe...

Magura Fairy Tale

Asteptarile mele din turele cu copiii sunt destul de mici. Ma inarmez cu rabdare, cu strategii de adus varful mai aproape si cu inca o pereche de ochi pentru orice detaliu care ar putea fi captivant in ochii celor mici. Daca vremea nu ajuta nici ea, extra straturi, cat sa tina de frig in lungile pauze. Doar ca astazi a fost diferit. De la copiii ascultatori, la vremea de afara si la locul drag mie in care am ajuns.

Conduc cu atentie pe drumul spre Magura, dar la ora asta inca nu este trafic. Decorul e din povesti caci ploaia de azi-noapte a insemnat aici zapada. 3 centimetri de zapada aninata pe crengile copacilor, dar suficient pentru un tunel destul de alb. Pana in Zarnesti am condus prin soare, cu imaginea Craiului alb ca in zilele adevarate de iarna. Apoi soarele a disparut, iar aici suntem intr-un abur gros si ud si ma intreb daca vom avea norocul sa iesim din el pana ajungem in sat. Zeii soarelui sunt cu noi si fix la primele case imi caut, pe jumatate orbita, ochelarii. Asta e pofta ce am poftit. 

E inca devreme si aerul e rece ca intr-o zi de toamna tarzie, ma preling precum soparla la soare, cat timp il pregatesc pe Marius de drumetie. Astazi vom fi doar cu Victor si trebuie sa recunosc ca imi plac grupurile astea mici de 2-3 copiii. Si ele ii priesc si lui Marius din cate am observat. Noi, parintii, suntem in modul "vai ce frumos este cu toata zapada asta proaspat cazuta". Nu e multa si stim toti trei ca magia o sa tina 2-3 ore, pana cand soarele prinde putere si zapada lasa loc versantilor inierbati ale Magurii. Dar in fond, despre asta e vorba in magie. Nu dureaza...Zapada e insa numai buna pentru niste ingerasi timizi, asa ca de inceput de iarna. 

Cand iesim la soare, zapada face loc noroiului, insa copiii merg bine si cu pauze dese ajungem si in saua Magurii, unde intalnim traseele marcate ce vin dinspre Zarnesti sau Bran. Stiu urcarea asta cu ochii inchisi si pe cand il ajut pe Marius sa se strecoare printre jnepeni, imi trec prin minte zeci de poze cu apusuri si seri de primavara tarzie petrecute aici. Platforma de cort ne asteapta. Intre timp a aparut si o vatra destul de mare aici (sincer preferam sa nu fie aici, exista locuri mai dosite unde se poate face focul). Cat timp baietii isi savureaza dulcele promis, ochii mei sunt atrasi ca un magnet de creasta Craiului ramasa inca alba. In mai, inainte de a rabufni polenul, o sa ii fac o vizita. Iar intr-o seara fierbinte de iulie, dupa ce se usuca iarba din faneata, o sa vin aici sa dorm la bivuac. Sa stau intinsa in iarba scurta, alaturi de baietii mei, si sa numaram stelele unei nopti negre, fara luna. E interesant cum in pauza asta de 10 minute, fiecare isi lasa gandurile sa alerge libere, cum o fac de altfel si copiii in orice iesire in natura.

Departe de a fi un expert in drumetiile cu copiii, reteta succesului imi pare simpla: socializare si multa joaca. Joaca cat cuprinde. Mersul pe munte, la radacini, trebuie sa fie in primul distractiv, pentru ca el sa dureze peste ani. Si in categoria asta intra si sesiunea de dat la vale cu farasul, la coborare. Pana la ultima urma de zapada. Si cand se termina zapada, se scot din rucsac masinutele, preferabil unele care sa poate fi bagate prin toate jgheaburile cu apa ori gramezile de frunze, cat sa duci putin noroi ca amintire, acasa.

Citeste mai departe...

Ningaul lui 2022

6 decembrie- Cursiera outdoor inca rezista   

Greu, greu de tot, tentatia de a ma urca pe trainer e mare, dar cum fiecare weekend vine cu promisiune de vreme buna, ma incurajez ca mai rezist inca o saptamana. De data asta invart pedala cu Suzi si Radu si nu ma simt nici bine, nici rau, dar cumva, pedala nu merge rotund, asa cum mi-as fi dorit.

9 decembrie- S-a albit Postavaru

Ploaia din oras s-a tradus prin zapada pe sus. Postavaru e surpinzator de alb. Dimineata devreme, pe partia stadion se putea sa te dai cu farasul. Urc greu, luptandu-ma cu zapada, pamantul inca moale si urmele de ratrac care au afanat partia. Stiu ca nu voi ajunge la timp pe varf, am plecat tarziu, terenul nu ma ajuta, asa ca rasaritul o sa isi vada de treaba lui. Cand ies la cabina mare, soarele hop si el din spatele muntilor. E foarte mult alb de jur-imprejur, se simte destul de iarna.

10 decembrie- Holbav with the kids

Daca ieri era iarna, azi e primavara. Vantul cald cu efect de pheon a facut ravagii in Postavaru si a lasat partiile din nou galbejite. Ma uit de la balcon si nu imi vine sa cred de cat de putin a fost nevoie sa intorci primavara...E ca si cum ai da undo. Asa ca mai profitam putin de pamantul uscat si mergem cu copiii la Holbav. Ca sa facem tura si mai atractiva, planificam si un foculet, la care sa prajim niste frigarui. Vantul ne ajuta si el, zmeiele sunt din nou in aer si avem parte de o plimbare chiar reusita, atat pentru parintii care au profitat din plin de soare, cat si pentru copii, care au avut loc si timp de joaca.

13 decembrie- Tampa Morning Glory

Azi noapte a cazut prima ninsoare in oras. Si cand ai un copil, prima zapada este egala cu prima bulgareala cinstita a iernii. Pentru oamenii mari, prima ninsoare inseamna poteci albe si necalcate. Iar daca avem noroc si de un rasarit fain, cu soare darnic care sa coloreze albul zapezii, o sa iasa un inceput de zi chiar reusit.

18 decembrie - Brazilor le sta cel mai bine in padure

Aveam in minte eventul asta de minim 2 ani, dar cred ca aveam nevoie de un copil ca sa il pun in aplicare. Ideea e simpla. Se gaseste un bradut mic si un loc unde sa poti face focul. Se aduc de acasa cateva decoratiuni, musai niste luminite cu baterii, mancare, lemne, ceai si tot ce mai e nevoie pentru cateva ore afara. Copiii au ca treaba principala impodobitul bradului, iar oamenii mari intretinerea focului, folosind o cantitate minima de lemne si dorind sa obtina maximul posibil de caldura si minute petrecute la foc.

19 decembrie- La alergat

E frig si soare. Ger cum s-ar spune. E probabil cea mai rece zi in care m-am incumetat pana acum sa ies cu cursiera. La inceput, Radu ma alearga ca sa ma incalzesc. Apoi ma alearga...cred ca de placere. La final ma alearga ca sa nu intarziem la gradinita. Zona 2 e doar in planul de acasa. Cand iesi cu Radu trebuie sa fii pregatit pentru orice😄 .

21 decembrie- Una scurta si insorita pe drumurile cele mai aproape de casa

22 decembrie Foculetul de Solstitiu

Sunt cativa ani buni de cand ne mentinem consecventi in traditia asta pagana. Am facut focul si in zile calde si in zile reci cu zapada. Si ne-am bucurat in primul rand de socializare si de o seara faina afara. Partea cu cea mai scurta zi din an e doar o amagire. Stim noi foarte bine ca la Brasov, iarna vine in martie...

31 decembrie Poiana Gaoaza kids hike

Ultima drumetie a anului s-a lasat cu bataie cu frunze galbene in loc de bataie cu bulgari si plaja in poienile de peste drum de Piatra Craiului. Si nu imi displace deloc.

Citeste mai departe...