Filofteia ~ Amintiri din munti

O chema Filofteia. Din 3 a fost singura care a avut un nume. Si asta pentru ca asa am mostenit-o. Botezata.Cum de si-a primit numele acesta de sfanta de la niste prea putin credinciosi din Oltenia profunda, nu stiu. Cert este ca Filfoteia ne-a fost mijlocitoarea descoperirii Europei la o varsta la care si sufletul nostru tanjea dupa asa ceva. Pentru 18 luni, nu doar ca ne-a purtat toata avutia care conta din Romania pana in Germania si retur, dar cel mai important a umplut cu munti spatiile nesfarsitului si monotonului Brandenburg. Fara ea, am fi ramasi prizonierii padurilor de pini trase la linie si lacurilor din jurul Berlinului. Insa ea ne-a extins raza de acoperire de la 200 km la 1000 km. Batranica, mergand monoton pe autostrazile fara limita de viteza, cand in spatele unui tir, cand veriga infima in sarpele lung numit "Stau" de pe aceleasi autostrazi fara limita de viteza, ne-a pus vestul Europei la picioare. Si noi am facut ce stim mai bine. Am explorat Olanda din saua bicicletei, am descoperit sit-urile din Partrimoniul Unesco ale Poloniei, am fost la catarat in turnurile de gresie ale Cehiei, la drumetie in Tatra poloneza, la nenumarate alergari si ture de catarat in muntisorii din centrul Germaniei si in vacante din cele mai faine in muntii cei adevarati - in Alpi.

Cand i-a venit timpul a facut ce face orice masina cu capul pe umeri. A mers cuminte, pe rotile ei, la Remat. Nu am varsat lacrimi pentru ca Filoftea continua sa salasuiasca putin atat in Dacia actuala, cat si in miile de poze si in zecile de povesti dintre 2012 si 2013, povesti care altfel nu s-ar fi scris.