Muchia Caprioarei

Cand? 19-20 apr 2008

Componenta echipei: Cristi, Andrei, Vali, Muha, Octavian, Viorica, Marti, Radu, Catalin, Mirela, Ciprian, Mike iar in Poiana Inului. ne-am intalnit si cu Silvia.

Dupa vorba cu "nu lasa pe maine ce poti face azi" in weekendul acesta superb de aprilie ne gandisem cu Radu sa mai definitivam un traseu din Peretele Animalelor, din Cheile Rasnoavei, respectiv Muchia Caprioarei (4A, 6+ cu 5 impus). Pentru ca destinatia era accesibila si nu mai facusem demult o incursiune in grup pe acolo, s-au strans multi pinguini amatori de catarare.

Sambata pe la 9 ne gasim cu totii stransi in Poiana Inului, unde incepem treaba cu o masa campeneasca in mijlocul poienii. Apoi care mai de care ne invartim si ne rasucim sa vedem cum ne vom imparti peretii. Pana la urma pentru prima zi, echipele au fost urmatoarele:

• Octavian cu Vio si Vali cu Emil in Muchia Panselutei (3B; 6+/7-)
• Radu cu 2 fete (Muha si cu mine) in Muchia Caprioarei
• Andrei cu Cristi si Marti in Creasta Generalului+ Pintenul Magarului

Echipa Caprioara s-a mobilizat rapid si dupa transpiratia de rigoare, am urcat pana la baza peretelui pe acelasi drum ca si saptamana trecuta, totusi locurile aratau usor altfel, caci daca acum 7 zile padurea se scutura de ultimele falduri ale iernii si doar 2-3 arbusti temerari inmugurisera, acum in multe locuri mugurii pornisera si frunzulite mici si de un verde crud scoteau prima data capul spre soare, spargand gaoacea existentei –linia subtire ce desparte fiinta de nefiinta.

Ajunsi la baza peretelui, ne punem pe echipat, moment in care vine si echipa 2, formata din Batman si Robin x 2 care au zburat peste poteca si cu limbile scoase au ajuns la picioarele capritei. I-am indreptat pe drumul cel bun spre Panseluta si noi a inceput sa capatam altitudine, lungime dupa lugime pana in a-3 –a regrupare. Lungimea 4 ne-a cam taiat elanul tineresc, caci pe primii 20 metri am ajuns sa dansam ca Elvis, sa luam stanca la pipait, asa cu intimitate si sa ne intrebam daca o tine guma de la papuci. Ma rog, dupa ce fiecare a trecut cum a putut avand ca obiectiv depasirea a 4-5 spituri pana la coltanul salvator cocotat mult deasupra capului nostru, problemele s-au rezolvat, caci am iesit din nou pe muchie si ne-am regrupat lejer, feriti de vant, avand in fata o ultima lungime formala pana la copacul de regrupare.

2 fete cucuiete

Lungimea tare

Poza de grup in top

De aici retragerea cunoscuta, cascatul ochilor la alte echipe aflate inca in perete si reintalnirea la masina cu pinguinii din Creasta Generalui si ceva mai tarziu, cu cele 2 echipe din Panseluta. Efectivul fiind complet, cei care mai aveau chef de legat in coarda au plecat sa execute urcatul pe coarda cu prusice, altii au ramas la tabara, iar eu cu Andrei si Emil am plecat spre Rasnov pentru a reinnoi stocul de mancare si bautura caci o sarbatoream pe Viorica, deoarece duminica erau Floriile. Dar noi cum suntem niste pinguini veseli, am inceput distractia de sambata seara cu 2 torturi, ca sa hraneasca atatea guri flamande si ceva lichid de-a lui Bachus de productie romaneasca pentru a uda gurile insetate dupa traseu.

Spre Bran am plecat cu apusul si ne-am intors odata cu noaptea. Am avut insa parte de un spectacol pe cinste, caci apusul a fost unul de pictat. Cred ca observatia lui Emil zugraveste cel mai bine ciudata lumina de care am avut parte: "si flacara de la bricheta are alta culoare”. Ideea este ca tot cerul era impanzit de nori, unii mai desi, altii mai rarefiati care schimbau lumina apusului, astfel incat toata natura era scaldata intr-un galben bland, culorile padurii metamorfozandu-se, pajistea proaspat cosita fiind parca poleita. Si in spate tronau maiestuos Bucegii, pe jumatate inzapeziti.

Duminica ne imputinam, inca de dimineata pentru ca Andrei si Cristi au plecat cu noaptea in cap spre Bucuresti. Noi cei ramasi ne-am trezit tarziu, dar masa si stransul bagajelor ne-au rapit dimineata, asa ca am mers spre Santinela, unde Radu si Octavian au urcat primele 2 lungimi din Cezar Manea, Vio cu Emil au intrat in General, iar Muha si Vali si Marti s-au distrat pe Crida, un traseu de esclada de 6+ relativ nou, aflat in stanga lui Cezar Manea, cu acces facil din retragerea dupa prima lungime din General.

Pe la 14.30 o taiem spre Riviera ca sa incheiem glorios tura si apoi ne asternem la drum pe un DN1 ciudat de aglomerat.

Acum Cheile Rasnoavei vor lua o pauza, caci gandurile ni se indreapta spre locuri noi sau pe care demult nu le-am mai vazut: Padis, Buila, Leaota... Viitorul suna bine.

Foto by Radu

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox:

• Traseul Muchia Caprioarei (4A, 6+, 5 l.c.)-Scurta descriere personala a traseului.

• 1 l.c. Se urmeza cu fidelitate muchia, intr-o catarare usoara, III/III+
• 2 l.c. O alta lungime usoara, ce urca pe muchie, cu linie clara, cu un pas mai delicat de IV+ la un mic bolovan cu ceva mai putine prize, inalt cam de 3 m.
• 3 l.c. Nu pune probleme, pas de IV/IV+
• 4 l.c. Este lugimea delicata. Linia spiturilor iese de pe muchie si abordeaza fata din stanga, cam 15-20 de m, dupa care iese din nou pe muchie intr-o catarare placuta. Cei 15-20 m constituie pasul cheie de 6+. Pitoane exista si sunt destul de solide si dese pe acest sector in raport cu restul traseului. In principiu se urmeaza o fisura vizibila inca din regrupare ce ofera ceva prize.
• 5 l.c. Lungime formala de III+, topul si filarea secundului la un copac din padure, la alegere
• Retragere: pe poteca ce deserveste si Muchia Iepurasului, ocolind peretele prin spate si iesind in final in poteca. In general poteca de retragere este descifrabila.
• Observatie: Lungimile au in general 30- 40 m, deci traseul este fezabil cu o coarda de 50 m, regrupari clare si bune de-a lungul acestuia.

Singura schita pe care o am cu Muchia Caprioarei