Cheile Turzii

Toamna e cel mai bun anotimp pentru vacante...cand toti muncesc ce poate sa fie mai fain decat sa ii lasi sa isi bata capul cu tot felul de clienti si tu sa fugi in cautarea frunzelor galbene...frunzele galbene si o melodie enervanta a lui Horia Brenciu au fost mottoul popasului nostru in Cheile Turzii.

Bine a fost ceva mai mult decat un simplu popas, a fost o sedere placuta si confortabila in curtea ultimei casute din Petrestii de Jos.

Am ajuns acolo noaptea tarziu dupa o vizita la Sarmisegetuza Regia si ne-am bucurat de tot confortul-un superb loc de cort drept si cu iarba primitoare, umbrar cu mese pentru luat masa dimineata, apa la put, vatra de foc cu bancute :).

Planuiam astfel sa ne dezmortim cu 2 zile de catarat caci daca tot ajungeam in Ardeal era o ocazie minunata sa revenim in acest loc fain, care pentru weekend e prea departe de Bucuresti si pentru care avem nevoie de ocazii speciale. In plus era excelent si pentru Andrei si Claudia (o destinatie noua si in plus trasee accesibile si placute la catarat).

Cum Cheile sunt pline si de trasee usoare dar spectaculoase, nu ne-a fost greu sa alegem.

Astfel vroiam sa ne oprim pasii pentru inceput la intrarea in Creasta Sansil dar in mod neprevazut ne-am oprit pasii in fata podului IV care dintr- un pod trainic peste apa Hasdatelor anul trecut am regasit o adunatura de busteni si un cablu (podul a fost luat de ape). Pentru mine mai ales, dupa ce am vazut cum s-a rearanjat totul cand a trecut Andrei, a fost fara indoiala pasul zilei.

Pe poteca turistica prin Chei

Pana la urma poposim cu adevarat la baza traseului, incepand o lupta cu... umbra care deja se asternuse pe prima lungime de coarda. Am ales sa incepem cu Creasta Sansil din mai multe motive:

1. este un traseu usor;

2. este un traseu spectaculos care ofera niste perspective superbe asupra Cheilor de la un capat la altul, cat si a Turnului Ascutit si Grotei lui Hili.

3. Cunosteam traseul si eu si Radu, si stiam ca imi iese in postura de cap de coarda cu care sunt mai putin obisnuita.

Dar sa revenim la umbra cu care am dus cea mai grea confruntare in prima lungime de coarda. Papucii reci, stanca rece si mainile reci si ele. Totusi dupa primii pasi si primele asigurari puse dispare totul si ramane doar concentrarea...Eram curioasa sa vad mai pe larg cum e sa cateri cap si cat de mult ma schimb fata de momentele in care merg secund.

Realizez ca in general catar foarte calculat si secund fiind, insa acum dureaza mai mult, caci caut sa ma asez cat mai corect, si sa abordez pasii din cea mai buna pozitie pentru a-mi usura viata. Totusi sunt mult mai multe probleme care trebuiesc rezolvate: asigurarile si modul in care trebuie sa le prelungesti pentru a nu te cazni peste poate cu coarda, lungimea corzii disponibile, alegere regruparilor atunci cand exista unele mai comode sau mai avantajoase in parcurgerea traseului etc). Toate acestea ma conduc catre o experienta mult mai interesanta pe acest traseu pe care probabil cu Radu as fi alergat legata la celalalt capat al corzii sau pe care in doi nu l-am mai fi parcurs.

Totusi prin linia traseului, prin zvletetea crestei, pentru miscarile simple si naturale e un traseu pe care imi este drag sa revin si un minunat inceput de vacanta, un mod complet de a descoperi cat de spectaculoase sunt Cheile.

Balet pe creasta Sansil

Si de fiecare data noi suprize imi rezerva...de exemplu acum, odata ce ies in muchie se deschide si panorama spre cealalta intrare-dinspre cabana, cu imprejurimile inca invaluite in ceata...De sus vazut totul parea o mare agitata, un colt de mare, un golf in spatele caruia tronau dealuri si ma si gandeam cat poate sa fie de fain ca dupa un traseu sa dai fuga pentru o baie in mare...

Merg cap in primele 2 lungimi mai verticale dupa care il las pe Andrei sa se bucure de 2 lungimi mai “orizontale” care aduc cu unele pasaje din Vartopel Arpasel ori din Acele Morarului. Sunt in mod cert specialitatile lui, un teren pe care se misca cu agilitate si o relatie cu echilibrul pe care o castiga tot timpul.

In capat de tot ne asteptau Radu, Claudia si o Calugarita care pregatisera ospatul si se delectau cu caldura soarelui de toamna. Soare chiar generos caci tricoul era la mare cautare.

Calugarita

Pe retragerea din Creasta Sansil

Desi eu as fi preferat sa folosim clasica si frumoasa retragere prin padurice, care sa ne scoata direct in curtea mosului, Radu ne conduce pe poteci noi pentru mine la intrarea in traseul Grota Sansil...un traseu care:

1. nu stiam ca nu exista

2. nu banuiam cat de inedit este desi Radu mi-l descrisese sumar

Principala mea grija era insa daca o sa pot sa trec de pasul de 6 ca si cap de coarda, caci secund stiam ca nu imi iese :).

Prima lungime este ceva mai constanta decat ce am catarat in Cresata Sansil, ceva de genul 5/5+ continuu si desi incepe pe o roca prafuita si aparent fara personalitate (adica de un gri constant de sus pana jos), totusi constat ca e o lungime chiar frumoasa de perete pe care nici nu o simti cum trece. Asigurarile sunt mai rare si nu e nici pe departe scara de pitoane din Creasta Sansil.Regrupez la copacel alaturi de Claudia si sunt martora incercarilor ei de a-l urma pe Radu ca si secund in lungimea 2. Pana vine Andrei langa mine imi fac curaj si cand ajunge ma apuc sa ii prezint situatia deloc roza ce e drept, caci pasul de 6+ e chiar la plecare si toata lungimea este un traverseu continuu..”specialitatea” mea cum s-ar spune (PS: nu imi plac deloc traverseele).

Totusi atitudinea calma si echilibrata a lui Andrei ma inspira asa ca plec sa pun primele asigurari. Mai cu mana pe prize, mai cu mana pe bucle, ajung sub pas. Aici stau si ma reculeg in selb. Andrei imi zice ca daca nu pot sa trec nu e bai, dam rapel insa implicata cum sunt in mijlocul problemei, folosind stilul inaintasilor de artificial convins ma vad trecuta si ajunsa pe un teren mai simplu.

Respir cu adevarat cand ajung pe o branita mai primitoare. De aici pleaca mai departe o varianta a traseului insa eu continui traverseul orientandu-ma dupa vocile lui Radu si ale Claudiei care ne asteptau intr-o grota mare si primitoare aninata in mijlocul peretelui.

Cap de coarda in Grota Sansil

Dl Maceta in Grota Sansil

Din grota, avem o perspectiva foarte interesanta asupra Grotei lui Hili mai ales, si ne tot fotografiem in contre-jour pana cand ajunge si Andrei.

Turnul Ascutit si Grota lui Hili

Claudia pozeaza in contre-jour

Aglomeratie la intrarea in tunel

Apoi urmeaza o retragere pe care sigur bajbaiam daca nu era Radu. Dar asa, din 2 rapeluri suntem jos si incheiem ziua cu o sesiune de strans lemne de foc.Aveam sa inauguram sezonul la mamaliga de nota 7 (retineti este nota cea mai mare oferita de Radu in concediul asta-parerea noastra fiind ca ne-am lins pe degete de incantare si am mancat pe saturate). Cand ni se facea frig ne puneam pe spart sau ordonat lemne, alergam pisica sau stateam cu ea in brate ori recurgeam la o gura de vin proaspat, aromat si parfumat din productia de anul acesta.

Ziua 2

Dimineata o ceata si o vreme umeda ne intampina, astfel ca nu ne prea ne vine sa iesim din sac.

...A si matul care deja ne aduce ca si trofeu un soarece inghetat. Pentru asta, si mai ales ca sa scapam de insistenele lui ii dam sa linga 2-3 conserve,oferindu-i o ocupatie.

Dupa deja cunoscutul ritual de pregatire, scos apa din put cu deviceu-ul alcatuit din cordelina, tuci si piatra, plecam spre o noua zi de catarat, mai ales ca Radu tocmai intors de la o scurta alergare ne informeaza ca ceata se risipeste. Pentru azi, avem programat: Scoala Turdeana si Grota lui Hili.

Scoala Turdeana e primul traseu pe care l-am parcurs in Cheile Turzii, iar acum a venit randul sa il revad din postura de cap de coarda.

Prima data in Scoala Turdeana in 2007

Prima data in Scoala Turdeana in 2007

Prima data in Scoala Turdeana in 2007

Dupa ce Radu se chinuie destul pe prizele lustruite de atatea maini si picioare, pe hornul de inceput, eu cu Andrei alegem varianta din stanga. Nici aici nu e foarte placut si incep sa cred ca Andrei s-ar descurca mai bine pe stanca asta lustruita avand in vedere bogata lui experienta din Creasta Generalului, dar trebuie sa ma multumesc cu situatia: am cel mai potrivit secund si increderea in el imi este nemasurata.

Ma cam pun in dilema cele 2 randuri de pitoane si nu prea stiu pe care sa le aleg dar in curand regrupez putin mai sus de hornul de pe care iesisera Radu si Claudia. Andrei vine repede si plecam pe urmele partenerilor nostri de viata care erau cu o lungime in fata noastra. Curand regrupez pentru a doua oara, deoarece reusesc sa pun niste asigurari aiurea, si coarda mea merge intru-un superb Z si ca sa evit frecarea prea mare, strang randurile cu Andrei.

Nu imi mai amintesc nimic din experienta anterioara, retin doar ca fiecare lungime a avut cate un pas propriu si feelingul meu zice ca un nou crux se apropie...Aici gasesc o inginerie lasata de Radu, cu o carabiniera care ma imbie sa regrupez mai ales ca sunt in dilema pe unde sa o iau mai departe. Mai sus peste burta, sau pe dreapta pe branita –hornulet imbietoare.

Pana una alta il chem si pe Andrei langa mine si il las sa experimenteze o regrupare mai aeriana pana ma duc sa cercetez ce e cu branita, care duce nicaieri...Ma intorc si e clar, drumul imi e in sus. Ajutata de inginerie trec pasul si catar cu multa placere ultima lungime. Parca abia acum am cu adevarat incredere in mine, in pasii mei, in felul cum asez lucurile pe lungimea asta. Ies in creasta si ajung la punctul de regrupare. Pot sa imi sterg sudoarea de pe fata si sa trag linie peste un traseu mai greu decat m-am asteptat, de fapt mai sustinut...Grota Sansil m-a suprins ca si cap de coarda pe acei pasi in traverseu, Scoala Turdeana mi-a aratat o alta fateta a traseelor, mi-a aratat cum e sa stai tot timpul concentrat pe ceea ce faci, m-a invatat mai mult decat celelalte trasee la un loc, si cand te gandesti ca aventura mea in ale mersului cap abia incepe...Ca si lungul proces de invatare.

A fost ciudat caci nu mi-a fost deloc frica cum ca as cadea pe acest traseu, ca si pe celelalte 2, nu am ajuns la limita la care sa spun ca nu pot sa mai tin o priza sau ceva. Am catarat la fel de calculat ca si atunci cand sunt secund si nu m-am gandit deloc ca de data asta coarda imi vine de jos. Am gandit doar in prezent, miscare cu miscare, absorbita total de ceea ce fac in perete, de parca cataram in afara spatiului si timpului.

Cum Claudia isi dorea un tur al Cheilor, pe retragere ne despartim. Andrei si Claudia coboara spre Hasdate, iar eu si Radu ne indreptam spre Grota lui Hili.

Grota lui Hili este o mare restanta si un traseu pe care ne-am dorit de la bun inceput sa ajungem, un traseu pe care ne-au zis toti ca merita sa mergem, ca e fain si original etc, si tot timpul l-am amanat. L-am fi amanat si acum daca cedam insitentelor lui Radu care era cat pe-aci sa ma asigure ca facem 1 h jumate doar in Turnul Ascutit, si nu ne prinde noaptea etc.

Pana la urma, cu riscul de a-i creea o serie de indispozitii si stari de nebine J, raman pe pozitie si lasam Turnul pentru o zi-lumina. Ma fascineaza silueta Turnului si stiu ca l-as putea parcurge secund dar cum eu sunt o persoana calculata, care incearca sa faca lucrurile cu cap, vreau sa ma bucur de el, caci la fel, numai vorbe faine am auzit despre traseu. Dar pentru Grota lui Hili avem timp si merita sa ii dezlegam misterul. Sa vedem si noi, cum arata pe interior arcada imensa sau gaura vazuta de jos.

Ruta e usoara, dar stanca e prafuita, iar apoi e plina de caca de porumbei, fulgi, pene si ce mai da Dumnezeu caci acolo este catedrala porumbeilor.

Grota lui Hili

Zgomot continuu, fasait de aripi, o lume ciudata in care intrii. O lume ce are asa, putina magie, putina poveste, putin film, nici nu stii cum sa ii spui. Traseul este murdar si nu pot sa spun ca este estetic prin ceea ce cateri, dar locul in care esti este cu siguranta interesant.

Grota lui Hili

Iesim sus din 3 lungimi, din care 1 de traverseu (fara 2 semicorzi, cred ca iese doar din 4 lungimi) iar apoi iesim la Crucea Sandulesti si apoi in traseul marcat PR, noi si apusul.

Noaptea se lasa si culorile ne impresoara. Soarele pleaca spre un nou orizont. Este si timpul nostru sa plecam, sa schimbam peisajul, sa mergem mai spre munte. Pregatim o ultima noapte in curtea mosului, singuri si totusi impreuna., poate legati mai mult unii din altii prin intermediul corzilor impartite in aceste 2 zile.

Mergem mai departe spre zari, spre orizonturi, spre frunze galbene, spre poteci noi si vechi, spre mici minuni ce ne asteapta numai pe noi, in pustiul toamnei.

Poveste echipei Radu-Claudia: aici

Din aceeasi serie: Catarare si trekking in Muntii Trascau-->

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox trasee

· TRASEUL SANŞIL (3B), 5+

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. De la baza traseului, urcăm în diagonală spre stînga o porţiune cu iarba si usoara. După 6-8 metri întîlnim o fisură orientată spre dreapta. Trecem o mica surplombă si ne orientăm tot spre dreapta către un diedru pe care urcam cam 8-10 m, dupa care traversam spre stînga. Regruparea este putin mai sus, pe o platforma in partea stanga. Lungime 30 m. Multiple asigurari (10 bucle minim).

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Din acest punct intram intr-un diedru fain, apoi, trecem în căţărare liberă o placă. Pînă la următoarea regrupare urmăm linia crestei. Regruparea este intr-o mica inseuare. Lungime 20 -23 m.

Obs: cele 2 lungimi se pot cupla cu semicorzi de 60 m sau chiar cu o coarda de 50 m daca asigurarile sunt corect prelungite. Este posibil ca secundul sa trebuiasca sa urce pana la primul piton, pe un parcurs elementar.Totusi frecarea corzii este mare.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Continuam urcuşul şi ocolim prin stînga o mică placă spălată. După 20 de metri de la plecare ajungem la a doua placă bine asigurata. Urmează curînd un horn pe care îl depăşim fără dificultate şi ieşim într-o zonă unde traseul îşi pierde din verticalitate.

LUNGIMILE 4 SI 5: Urmatoarea portiune de creasta poate sa fie parcursa din 2 lungimi, fiind forte usoara, cu pasi de 3/3+ si putine asigurari

Pentru coborîre urmam spre dreapta poteca, ce intra curand in padurice si coboara la nivelul raului. Coborîrea pe partea stînga nu este recomandată decît dacă dorim să intrăm într-unul din traseele ce pornesc din Zuruşul Cetăţii.

· TRASEUL GROTA SANŞIL (3B), 6+

La intrarea în acest traseu ne conduce limba de grohotiş a Zuruşului Cetăţii. Urcăm aproximativ un sfert din lungimea lui (practic inainte de a incepe grohotisul) de unde căutăm cu privirea pitoanele ce punctează traseul Grota Sanşil. Se poate ajunge aici si dupa ce am parcurs Creasta Sansil, in coborare spre stanga, spre Zurusul Cetatii.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Stanca pare putin prafuita dar este aderenta. Intram intr-o lungime de perete si la 3-4 m de sol punem prima asigurare. Puţin mai sus intrăm într-o zona cu multă iarbă. Pitoanele sunt dispuse rar si se orienteaza usor spre stanga. Depasim un maracine si inaintam inca 5-6 m. La ieşirea din această porţiune întîlnim o „burta” ce ne scoate in afara. Stînd în aderenţa pe placă trecem obstacolul şi ieşim în regruparea de langa un copacel. Regrupare comoda, 30-35 m, 6-7 asigurari.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. De la pom traversam spre dreapta peste o placa spălată (pasul traseului), urcam 1-2 pasi si continuam traverseul. Ajungem dupa 10-15 m la o grotă unde se poate regrupa si de unde continua in sus o linie de pitoane ce duce in creasta (varianta initiala a traseului)

Totusi, se poate continua traverseul fara sa regrupam pentru inca 20 m pe o brana innierbata si iesim sub o noua grota. Varianta apartine lui Moravek Vasile - Dan Moldovan, si ne scoate la o noua grotă prin care, surpriză, vedem lumina! Se poate regrupa confortabil in grota dar e mai dificila comunicarea cu secundul.

Retragere: Coboram tunelul şi ieşim pe versantul opus al Colţului Sanşil, de unde cu două rapeluri, unul de 30 m si celălalt de 20 m coboram intr-un valcel ce ne conduce pana in poteca marcata.

· TRASEUL ŞCOALA TURDEANA (3A)

Intrarea în traseul Şcoala Turdeană se găseşte inainte de primul pod pe o platforma putin izolata.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ-pentru a intra in traseu exista 2 variante (una in dreapta, pe un horn cu prize spalate, si una in stanga pe o fisura). Odata iesiti din horn variantele se unesc si traseul continua pana in regruparea comoda. (40 m)

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Pornim peste un perete vertical care ne scoate într-o şa. De aici ne îndreptăm spre dreapta, trecem o placă spălată, si continuam pana in regruparea comuna cu traseul Creasta Frumoasa.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ Un prim obstacol este mica „burta” pe care o trecem mai dificil. Deasupra noastră se deschide un horn/diedru larg ce ne scoate la o faţă de stîncă pitonată. Depasim un nou pasaj mai delicat la aderenta si iesim in 10 m in punctul de regrupare. Lungime de 50 m

Gasiti topouri pentru trasee la urmatoarea adresa: http://www.atmarad.ro sau pe www.roclimbing.net