BCB-ziua 3-Dunafoldvar-Csopak

<--Din aceeasi serie: BCB-ziua 2-Szarvaz-Dunafoldvar

Pentru aceasta zi am pastrat in mare postarea initiala (scrisa de pe kindle) pe care doar am corectat-o si completat-o.

Plecam tarziu abia pe la 12 jumate caci ploaia nu ne-a lasat sa fim mai matinali. Se prevede deci o zi scurta..

Locul nostru de cot din livada

Citeste mai departe...

BCB-ziua 2-Szarvaz-Dunafoldvar

<--Din aceeasi serie: BCB -ziua 1- Oradea-Szarvas

Pentru aceasta zi am pastrat in mare postarea initiala (scrisa de pe kindle) pe care doar am corectat-o si completat-o.

Locul de cort ales in seara precedenta

Citeste mai departe...

BCB -ziua 1- Oradea-Szarvas

Pentru aceasta zi am pastrat in mare postarea initiala (scrisa de pe kindle) pe care doar am corectat-o si completat-o.

Miezul noptii. De abia langa Sibiu.Suntem cu 3 ore intarziere fata de plan. S-a mers infernal pe Valea Oltului din cauza unor lucrari la un viaduct.

Ora 4-Oradea. Radu a conduc ca un erou eu am dormit ca o eroina in dreapta.

Ora 11 -ultimele reglaje, bagagele pe bicla si am pornit

Plecam de la Oradea

Citeste mai departe...

Bike, climb, bike (BCB)

Probabil ca ati vazut si pe blogul meu si al lui Radu,strecurate prin diverse RT-uri aceste cuvinte. Este proiectul nostru, este de fapt concediul nostru pe anul acesta. Unul lung, nesimtit de lung ar spune colegii de serviciu,insuficient am spune noi.

Planul e simplu. NU o sa stam la televizor, nici nu o sa mergem la vre-un hotel de 5 stele de la bulgari sau la greci.

Ci, sambata dimineata pe 23 iulie, vom porni la drum din Oradea spre Courmayeur pe biciclete. Asta e prima parte de bike.

In Courmayeur daca ajungem sanatosi si antrenati poate ne odihnim si incercam sa urcam Mont Blanc-ul pe ruta clasica italiana. Asta e partea a doua-climb.

Apoi in ultimile 10 zile din concediu ar trebui sa ne intoarcem spre casa -din nou bike.

Am incercat sa facem planuri dar pana la urma in seara asta m-am lasat pagubasa.

1500 km dus, 1500 km intors, cu nu stiu cata urcare,cu bagajele pe bicicleta, un mod in care nu am mai mers niciodata...ce suna putin a nebunie;

Initial ziceam ca e nevoie si de putina nebunie pentru a da viata viselor...acum emotiile ma incearca si teama. Sper sa nu spun ca Nasu',dupa prima zi prin campia ungara ca o sa murim...

Initial vroiam sa obtinem o sponsorizare,apoi ne-am razgandit,pentru ca asta te lega de un plan...asa ca acum suntem liberi. Putem face alegerile care ne plac,putem merge doar pe bicla sau sta mai mult in Courmayeur, sau poate nu o sa ajungem deloc acolo caci in ultimile ture de bicla planul de acasa nu s-a potrivit neam cu cel de la fata locului. Dar vrem sa ne bucuram pana la urma de concediu, fiind siguri ca aceasta experienta,oricat de apropiata sau departata de plan va fi, o sa fie o referinta. Poate ne va deschide un drum,poate ne va inchide altul...

In acest sens in rolurile principale vor fi:

-eu si Radu

-2 bicle (simplonul meu si bicla de touring a lui Radu) echipate cu coburi sigenti de la Ortelieb

-munti, dealuri,campii, vai, locuri necunoscute, drumuri noi, piste de bicicleta

-campia ungara, lacul Balaton, Slovenia, Sudul Austriei, Italia si la retur ce o da Dumnezeu

-frumosul camping din Courmayeur-Monte Bianco La Sorgente.

Vom incerca sa postam din cand in cand cate o poveste, scrisa pe seara pe Kindle, din pacate probabil doar text, ca sa stiti de soarta noastra si sa deschideti casele de pariuri :).

Pana una alta sa aveti o vara minunata!

Citeste mai departe...

4 ani, sau 5...mai bine sa fie fara numar

2006-toamna-Retezat

2007-Austria

2008-Picatura

2009-Dolomiti

2010-Apuseni (mersi Claudia pentru instantaneu)

Citeste mai departe...

De niciunde pana nicaieri-judetul Constanta

Acum o luna planul nostru suna frumos:
-o tura de acomodare cu bicicletele incarcate cu bagajele de concediu, in care sa surubarim, reglam si toate cele
-7500
- un weekend de relaxare la mare.

Dar socoteala de acasa nu se potriveste nicicum cu cea din targ si am ajuns la o combinatie intre aceste 3 weekenduri:
-o tura faina in Muntii Buzaului dar fara bagaje
-7500
-o tura la mare cu bagajele pe bicla, cu surubarit etc.

Bicicleta lui Radu pregatita de drum (observati aerul clasic, sobru, mereu la moda)

Citeste mai departe...

Bucegi 7500-editia III-a (Hobby Feminin)

Traseu si timpi:

Salvamont Pestera-Valea Ialomitei-Omu (1 h 27 min)
Omu-Valea Cerbului-Gura Diham (1 h 38 min)
Gura Diham-Poiana Izvoarelor-La Prepleac (Punct de control)-Omu (total: 3h 31 min cu timp intermendiar de 1 h 28 min la Prepeleac)
Vf Omu-Doamnele-Saua Batrana-Poiana Gutanu (1 h 50)
Poiana Gutanu-Saua Strunga (1 h 03)
Saua Strunga-Pestera (56 min)

Total: 10 h 23 min

Stau intinsa in pat, invelita doar in bratele omului pe care il iubesc si care, pe drumul spre casa mi-a spus ca e mandru de mine. Nu l-am intrebat pentru ce, dar si eu sunt multumita de mine. Nu pentru rezultat, ci pentu modul rational in care am dus concursul acesta. Strategia buna, mersul acesta dictat de ratiune, nu doar de impuls, devin din ce in ce mai mult parte din mine. Suntem amandoi obositi, topiti de caldura din Bucuresti, cu febra musculara ce ne asteapta la colt. Radu e deja in taramul visurilor si creierul sau sterge acum toate experientele neplacute, pastrand peste luni doar partile frumoase.

Eu insa parca am dat ceasul inapoi cu 48 h, vineri seara, cand stateam intinsa in cort, incercand sa fur cat mai multe ore de somn inainte de concurs. Dar nu a fost chip caci incepand cu ora 1.00, din ora in ora eram trezita de fluierele celor care intampinau primele echipe de baieti de la elite care se intorceau dupa mai putin de 24 h (mult mai putin). Ma trezeam la fiecare fluier, ma uitam la ceas, ma minunam de timp, stiam ca nu e Radu si ca podiumul se indeparteaza din ce in ce mai mult de ei si tot asa. Pana la urma, odata cu somnul cel mai dulce a venit si lumina afara si am inceput sa ma pregatesc de start. O noua repriza de fluiere si acum incerc sa identific echipa care vine. Baieti, dupa haine nu imi dau seama cine sunt dar ceva imi spune ca sunt baietii nostri.Si instinctul a avut dreptate, recunosc bluza lui Radu si alerg in intampinarea unor Picioare Zburatoare terminate.

Picioare zburatoare la premiere (locul V)

Concursul lor s-a terminat, al lui Vali si al lui Cristi inca dureaza daca baietii vor avea puterea sa plece de la Gura Diham, iar al meu si al Claudiei abia incepe.

Asteptari? Claudia isi doreste undeva in adancul inimii un podium, iar eu stiu ca il vom putea obtine daca amandoua avem o zi buna. O sa va intrebati de ce am mers la hobby daca tragem pentru podium. O sa ne reprosati ca suntem ipocrite si poate partial aveti dreptate. Tragand linie dupa concurs, nu pentru ca a fost neaparat usor, ci pentru ca am principii, la 7500 nu voi mai participa la hobby. Categoria asta, e categoria oamenilor care nu alearga la maratoane, si care vad ca pe o provocare parcurgerea celor 45 de km si 3500 m diferenta de nivel intr-o zi lumina, e pentru oamenii care in seara de dinainte isi pregatesc sandwichuri si nu pentru cei care merg cu borseta si geluri. Dar asa cum banuiti avem totusi si o explicatie pentru participarea noastra la hobby. La mine tine de comoditate sau de prevenire caci nu vreau sa am parte de vreo accidentare inainte de concediu, pentru care trebuie sa fiu 100% refacuta si in forma maxima. Dar aici nu e vorba de individual, vorbim de echipa, iar Claudia nu ar putea face fata in acest moment unei ture lungi, cu genunchiul ei subred. Parte din vina o am si eu si momentul de la schi in care ne-am desprins de teleschi si Claudia a cazut gresit imi ramane viu in minte. M-am tot intrebat in concediul acela cat de mare este vina mea si inima imi spunea ca ea exista pe undeva pe acolo. Creierul spunea ca se putea intampla oricui, ca a fost doar ghinion, dar asa sunt eu, zbuciumata intre ce spune unul si ce spune altul. Tot cu inima am ales si echipa de la 7500. Nu putea sa fie o alta fata in afara de Claudia. Tura lunga ne-a unit prea mult si ne-a aratat pe amandoua asa cum suntem, dezgolite de masti, cu calitati si defecte, natural de enervante sau de visatoare. Am urmarit la randul meu visele Claudiei de a merge la munte o iarna intreaga, suisurile, coborasurile recuperarii. Cat timp alergam la maratoane ea remedia aberatiile unui accident stupid. Acum nu ne mai doream o noua accidentare din cauza asta vineri seara am stabilit 4 obiective:

1. sa ajungem la finish

2. sa ajungem inainte de caderea noptii

3. sa ajungem in prima jumatate a clasamentului

4. ar fi frumos sa prindem podiumul.

Cu obiectivele astea si mai ales cu ordinea asta am plecat sambata dimineata si am inceput sa urcam Valea Ialomitei.

Tabara de corturi

Asa cum ma asteptam, Claudia merge bine pe urcare, eu ma cam tarasc in spatele ei si singura varianta e sa alerg pe plat pentru a mentine un ritm constant. Valea Ialomitei merge totusi incredibil de repede.

Citeste mai departe...

Cu bicicleta in Muntii Buzaului

Un RT made intergral by Radu si postat pe blogul meu-asta da premiera :)

A venit si ultimul weekend inainte de 7500, si chiar nu aveam chef de o alta tura de antrenament pentru 7500. Sincer pentru 7500 nu prea ai cum sa antrenezi, 7500 e o chestie pe care o faci o data pe an, astfel incat sa treaca suficient timp pentru a uita cat de greul si pentru a-ti aminti decat partea frumoasa. Iar daca ar fi sa-mi amintesc concursul de anul trecut principala senzatie a fost ca a trecut foarte repede. O sa vedem cum o sa fie si anul acesta, speram sa scoate sub 24 de ore, pentru a avea public in momentul in care trecem linia de sosire, iar singura chestie pe care am vrea sa o schimbam fata de anul trecut e felul in care ne alimentam. Teoretic un om poate absorbi in regim de efort intre 200-300kcal, iar asta inmultit cu 24 de ore echivaleaza cu ceva de genul 8000kcal, adica vre-o doua borcane de 800 de miere. Anul trecut am stat destul de jalnic la capitolul aceasta, si dupa gura diham ritmul in care am mers a fost destul de jalnic. Sper sa putem schimba capitolul acesta, sa vedem daca o sa ne si iasa, pentru sunt momente in care organismul poate spune nu si in momentul respectiv cu greu mai intra ceva.

Sa revenin in schimb la ceea ce voiam sa povestesc de fapt, adica week-end ce tocmai a trecut. Avem in plan ca in concediul din vara asta sa pedalam pana la poalele Mont-Blancului, sa urcam pana pe Mont-Blanc, si sa ne intoarcem inapoi pe biciclete in tara. Nici pentru asta nu prea ai cum sa te antrenezi, dar e oarecum intelept sa vezi daca te impaci bine cu bicla la drum lung, si sa faci un test al portbagajelor si al cob-urile. Partea a doua nu prea am avut cum sa o punem in practica pentru ca portbagajele si cob-urile sunt inca pe drum spre noi, dar macar partea cu drumul lung am zis sa o incercam.

Plecam astfel in formatie extinsa de 5, eu, mike, em, vali si muha, pregatiti sa cucerim dealurile din jurul buzaului. Mike a facut inainte si o tura aproximativa ce ar fi trebuit sa insumeze 150km cu 2000m diferenta de nivel, dar pe principiul ca planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ pana la urma am facut o tura care s-a potrivit in proportie de 20% cu track-ul initial. Si asa nu e deloc rau, pentru ca a iesit o tura foarte frumoasa care ne-a dus prin locuri superbe si salbatice, dar in acelasi timp destul de accesibile, in total 125km cu 1600m diferenta de nivel. 

Tura aceasta a fost si prima mai lunga pentru noua mea bicla, care sper sa ma poarte cu success in calatoriile ce urmeaza. Pe scurt pe la inceputul anul mi-a aparut un pitic pe creier cu butucii Rohloff, initial voiam sa-mi fac o bicla de la zero dar pana la urma a aparut pe bursa de pe ciclism o bicla din 2010 echipata decent pentru ceea ce fac eu bicla asa ca am reusit sa-mi ingrop si piticul asta. Pe scurt dupa 400km mi se pare super misto, daca treci peste inconvenientul zgomotolui din vitezele inferioare (face cam ca o rasnita peste urcari), si peste o oarecare lipsa de eficiente in anumite viteze (oricum nimic foarte observabil). Toate acestea fiind balansate de o durata de viata foarte lunga si de o menentanta extrem de redusa.

Butucu cu pricina

Din nou revenind la ziua de sambata, tura a inceput dintr-un sat pe nume Candesti, unde ne-am lasat biclele unde altundeva decat in fata Bisericii. Dupa o scurta sesiune de trebaluit pe la bicle ne urnim in cele din ura pe la 10, pe un DN 10 nu foarte aglomerat. Si a urmat o foarte placuta incalzire pe sosea pana la Magura, unde stiam de la mike ca se gaseste primul obicectiv interesant al turei, si anume Tabara de Sculptura. Si ajungem noi in Magura, si tabara de sculptura nu apare, si trece si magura, si tabara tot nu se iveste, astfel incat intreband un localnic aflam de directia in care trebuie sa o apucam pentru a ajungem la obicectiv, respectiv 7 kilometri pana la manastirea Ciolanu pe un drum secundar proaspat asfaltat. 400m diferenta de nivel in 4 kilometri, o urcare delicoasa care se poate compara cu brio cu cea de pe Valea Fiarelor sau cu urcarea Ciocanu, numai buna de pus sangele in miscare, si pentru a vedea cum urca Rohloff-ul. Urca ok, dar trebuie totusi sa nu apesi ca animalul in momentul in care schimbi vitezele, si face ca o rasnita in anumite viteze, zgomot cu care te obisnuiesti destul de repede totusi.

Urcarea spre Manastirea Ciolanu.

Ajunsi sus ne oprim sa-i asteptam pe Vali si pe Muha, care vin si ei destul de repede. Pentru Muha cred ca e una din primele contacte cu catarari mai serioase pe bicla, si chestia asta se simte, nu-i nimic cel mai bine antrenamentul se face tot pe bicla cu multa diferenta de nivel. De aici ii dam la vale pana la tabara de sculptura, unde ne pozam in posturi care mai de care mai inedite. Pe aici prin 77-80 cred ca si-au facut ucenicia oamenii de la arte plastice. Au iesit cateva lucrari interesante zic eu, dar noi nu am apucat sa ne plimbam decat prin tabara din 78. Am vizitat si manastirea Ciolanu, care mi s-a parut plina de liniste si de verdeata, practic eram cam singurii turisti in momentul respectiv al zilei.

La judecata.

Citeste mai departe...