luni, 14 mai 2012

Imagini intr-un ciob de cer


Afara e noapte si aerul este curat dupa ploaie. A turnat din cer, ploaie de vara cu bulbuci cam 15 – 20, poate chiar  30 de minute. Acum s-a oprit si incercam sa ne mobilizam sa ne pregatim dormitorul pentru diseara. Pana una alta dau o raita in padure, cobor pe micul drum de pamant pe care nu merg acum prima oara, in cautarea unui brad propice. Dar ochii raman agatati de o arcada…e o arcada mica, in spatele careia domneste un albastru inchis dar limpede, in care se oglindeste triunghiular muntele. Sunt intrigata de descoperire pentru ca arcada asta nu a fost niciodata aici…Nu imi dau seama de unde a aparut pentru ca stancile sunt mai incolo, aici nu e decat padure. Si in plus nu imi amintesc sa fie vreo platforma aici de pe care sa ai asa deschidere…belvederea a mai departe. Totusi, desi raman agatata de realitate, ceva ma cheama, ma atrage in necunoscut. Pasesc prevazatoare spre arcada, pas cu pas, pentru ca vreau sa inteleg...Sub noi e mare de nori? Si de cand sunt norii atat de albastrii si de imobili?

Ajung pe margine si descopar ca stau pe marginea unui ochi de apa format in pamantul reavan de la ploaia torentiala. Umbra mea nu se vede pentru ca e inghitita de umbra mare si neagra a bradului din spate, care asa triunghiular cum este, poate fi lesne confundat cu un varf. E umbra marelui varf...Viata mea are sens in umbra muntilor. Acolo este libertate, acolo este dragoste, acolo este sensibilitate, acolo e curaj si intelegere. Stiu ca oricum vom face, vom trai cu muntele in suflet si vom tanji si vom munci sa ne intoarcem la el. Pentru ca parca doar acolo prindem sens. Suntem niste copaci cu tulpini inca firave dar cu radacini puternice, ce odata ce s-au incovrigat pe dupa stanci si au ajuns  la un fir de apa, s-au pietrificat si copacul lor si-a gasit rostul.
Si noi ne gasim rostul in fiecare weekend, cu fiecare loc nou sau vechi in care mergem. Pentru ca nicio zi nu e ca alta si trairile, oamenii, vremea sunt diferite de la zi la zi, de la saptamana la sapatamana, de la luna la luna.
In mod cert, rostul nostru e pe munte (multumim Claudia)
Astfel sambata am plecat pe biciclete din Zarnesti,impreuna cu Laviniu, Irina si Vlad intr-o tura usoara, fara pretentii pe urmatorul traseu: 
Zarnesti-Poiana Marului-Sinca Noua-Holbav-Vulcan-Tohan-Zarnesti, cam  60 km si fara prea mari diferente de nivel, pe drumuri asfaltate sau drumuri de tara.

Bike route 1575469 - powered by Bikemap 

Ne bucuram de padurile cu verde crud, de umbra copacilor aruncata generos peste noi, de urcarile scurte, de coborarile in viteza, de drumul cu trafic putin. Momente de pauza sunt multe, pentru ca Radu si Vlad au DSL-urile cu ei si ne tot trag in poze si cand nu ne trag in poza, atunci ne regupram noi, si tot asa.
Spre Sinca Noua
In Sinca Noua urcam pana la bisericuta de lemn si hoinarim putin prin cimintirul de acolo. Cruci noi si cruci simple si vechi “dintr-un lemn”. 
Asa mi-ar placea sa arate locul meu de veci
Morminte uitate intr-un colt, cucerite de iarba, altele ingradite, umbrite de tei ori decorate cu flori...E o mica gradina aici. Narcise, lalele, irisi toate vegheaza linistea. Nici noi nu o tulburam ci ne asezam obositi la umbra pe treptele racoroase. Slujba s-a terminat, biserica e inchisa dar au ramas lumanarile, marturii calde ale trecerii oamenilor pe acolo.
Bisericuta de lemn din Sinca Noua
Eu cu Radu si cu Vlad plecam si spre Viaductul Podul Ilii si drintr-o data ideea unei ture pe bita ne incolteste in minte.
Pe Viaduct-parte a unei foste cai ferate
Pe drumuri de tara-fost terasament
Apoi pornim mai departe, ne intoarcem putin sa prindem drumul spre Holbav. Un drum si mai pustiu. In primul sat unde ajungem ne oprim la birt. Pe 2 bancute, la umbra, stam si radem cateva beri. Nu ne dam plecati caci la soare e torid. Parcam chiar si bicicletele la umbra si nu avem energie pentru nimic altceva decat sa picotim, sa dormitam si sa ne hidratam.


Cu greu plecam dupa 16, fara sa fim convinsi ca s-a dus caldura. Totusi gasim pana la urma un ritm decent, pentru ca, la o anumita viteza obtinuta cu efort minim, aerul cald ne ventila totusi multumitor.
Spre Holbav
Drumul pietruit merge pana in Holbav, traversam satul si urcam pe deal. 

De aici avem promisa o privelista spectaculoasa cu norii albi si inalti ce se ridicau in jur. Pe langa nori, sau mai presus de ei, am gasit insa Craiul. 
De fapt nu tot Craiul, doar Piatra Mica si Varful Turnu. Dar cum arata varful Turnu…Niciodata dinspre Zarnesti sau de sub creasta nu l-am vazut asa...Intotdeauna il priveam doar dinspre partea impadurita. Acum insa aveam de-a face cu o piramida destul de voluminoasa si stancoasa, ceva ce aminteste de o tura de pe tabla de sah, probabil perspectiva care i-a generat si numele.

Apoi, pe coboararea spre Vulcan descoperim si Bucegii, in intregime. 

Nu e o imagine noua, dar Bucegii mi se par extraordinari indiferent din ce parte ii privesti. Si dinspre abruptul prahovean arata intr-un  mare fel dar si dinspre Rasnov sunt impunatori. Nu sunt mari, nu sunt din cale afara de inalti dar sunt compacti si mie una imi sugereaza statornicie.

Echipa-cu Bucegii in spate
Tinuta de biciclist (se observa sapca in loc de casca)
Din Vulcan, mergem pe asfalt kilometrii buni pana in Zarnesti de unde ne despartim.  Irina, Laviniu si Vlad pleaca spre casa. Eu si Radu plecam sa punem cortul caci duminica aveam de gand sa profitam de vremea frumoasa ce se anunta pana in 12 si sa facem o tura mica si pe munte.

Duminica, ora 8.00 dimineata ma gaseste pe peronul garii din Busteni...Gara mea mica si atat de draga. Urmaresc sarpele de fier cum intra in gara si din el coboara 3 muntomani...Nu sunt prea multi ca doar vremea se anunta tulbure. Unul dintre ei este si Claudia si cum nu avem timp de stat, sarim repede in masina si ne oprim in Azuga. Avem timp sa vorbim pe drum, momentan trebuie sa plecam cat mai repede in tura, sa o terminam cat mai repede ca sa ne ploua cat mai putin/deloc. 

Traseul de azi este in mare parte cel descoperit in primavara la schi de tura: Azuga-Valea Limbasel-Clabucetul Taurului-Garbova-Clabucet Plecare-Muchia Susai-Cabana Susai-Clabucetul Azugii-Piciorul Cenusaroaiei-Valea Limbasel-Azuga.
Harta-made by Claudia
De data asta speram sa ne miscam mai repejor caci nu avem toata ziua la dispozitie, suntem manati de ploaie. Dupa 3-4 km pe forestier, incepem sa urcam pe versantul impadurit...
Balaureala- By Claudia
Radu zice 200 m, eu zic ca diferenta de nivel din fundul vaii pana pe culme e mult mai mare...Si asa e, urcam, urcam, urcam... Radu se cam plictiseste cu noi dar nu ne poate lasa singure pe aici caci sunt mari sanse sa ne ratacim. Trebuie sa ne scoata la o poteca clara. Balaurim cu mare stil, ne luam portia de balaureala, mai bine acum la inceput de tura decat la final. Si oricum pentru turele cu Radu e musai sa se defineasca inainte de tura o constanta K, unde k= ratacire. Dupa vreo 500 -600 m diferenta de nivel ajungem in final in muchie si acolo descoperim o poteca frumoasa, napadita de frunze pe care mergem cu usurinta si care ne scoate imediat sub varf intr-o poiana plina cu narcise, ceea ce ii da de lucru Claudiei. 
Alergator in gradina de narcise (by Claudia)
Si chiar erau frumoase narcisele astea-by Claudia
Nu am mai ajuns demult pe varful acesta, mic, neinsemnat, usor accesibil dar care ofera perspective faine asupra muntilor din jur: Bucegii, Postavaru, Piatra Mare, Clabucetul Auzugii, Baiului E un tur de orizont complet si perspectiva ma ajuta sa ii arat Claudiei traseul ce ne sta in fata.

Pe Cocosul
Marcajul (TA) care vine din Azuga, ocoleste mai nou varful si e pacat sa nu urci pana sus pentru ca ai ce vedea. Radu pleaca glont la vale, ca el are doar de alergat. Noi plecam mai domol, coboram la Garbova unde e liniste si apoi intram din greseala in padure pe marcajul TA. Cum marcajul usor, usor se incadreaza pe o linie descendenta urcam putin si iesim chiar sub vechea cabana arsa. Un monstru tacut si trist ce vegheaza imprejurimile si se vede de peste tot. In egala masura imi place linistea de aici pe timpul verii. Noi incepem sa coboram pe partia Cocosul  si pe la jumatatea ei facem dreapta urmand  marcajul CA.

Drumul/poteca de pe Muchia Susai este extrem de alergabil(a) si se preteaza foarte bine chiar si la MTB. Soarele inca ne insoteste  si distantele se scurg incredibil de repede daca e sa comparam cu tura de schi. La Susai gasim iarasi liniste. Se pare ca pe toti i-a speriat prognonza. Si pe noi ne sperie putin culoarea cerului spre Clabucetul Azugii (cum spunea Claudia, daca se uita peste ochelari era gri inchis, daca se uita prin ochelari era albastru inchis spre vinetiu-nici nu stiai ce varianta sa alegi) dar dupa un Granini de portocale rece ne asternem la drum. Ne incercam norocul destul de tare, dar de ce nu? E ca la 7500 la tura lunga, odata ce te-ai apucat sa cobori pe Ciubotea, sigur vei face si ultima urcare la Omu si vei termina concursul. Daca ne asternem la drum nu mai exista cale de intoarcere cu toata ploaia de pe lume. 

Spre Clabucetul Azugii -pe forestier
Pe drumul de pamant spre Clabucetul Azugii avem parte si de soare si de tunete si de 2-3 stropi calzi astfel incat nu stim ce sa mai credem. Totusi zburam parca printre crengi, frunze, punctele cheie pe care le stiam din martie trec pe langa noi in viteza si mai repede decat as fi crezut incepem sa urcam spre varf. Dar nici aici nu urcam pana  la capat caci iarna nu-i ca vara si noi gasim acum o poteca faina ce merge de-a coasta si ne scoate direct la stana de sub varf de pe Piciorul Cenusaroaiei. Totusi si de aici avem aceeasi panorama frumoasa la care se adauga si Muntii Neamtului. Bucegii s-au mai scuturat de nori si frontul, parca se scurge pe deasupra Vaii Prahova, printre munti.


La stana, cu un fragment de Bucsoi si unul de stana
Ne angajam pe picior si tinem poteca evidenta ce coboara sustinut (si destul de repede pana in firul apei-pe Valea Limbasel) de unde alergam ultimii 4 km, cot la cot, sporavaind despre una si despre alta asa cum numai fetele pot sa faca.

La intersectia cu Valea Azugii ne asteapta Radu care si-a terminat tura de alergat mult mai devreme si tragem toti 3 linie, fericiti ca am fost pe o insula de soare. Decidem sa nu ne incercam si mai mult norocul, mai ales ca aveam niste evadati de recuperat de la concursul din Baneasa. Dupa Sinaia prindem din urma frontul si Doamne cum ploua, fara oprire pana aproape de Ploiesti. Ne minunam si noi de ce noroc am avut si cum s-au aranjat toate weekendul acesta-ca margelele pe sfoara.

Descriere traseu:


Obs: timpii si distantele sunt aproximative, presupun un ritm bun de mers, fara bagaj.

Din Azuga (partiile de schi Cazacu si Sorica) se porneste pe drumul forestier de pe Valea Azugii, cateva sute de metrii, maxim 1 km pana la intersectia cu Valea Limbasel (marcaj TA si indicator spre Cabana Susai si Cabana Garbova). Se urmeaza pentru inca 2 km marcajul TA si drumul forestier de pe vale. 

Cu 50 m inaintea unui pod cu grilaj metalic rosu cu alb (firul apei trece de pe dreapta pe stanga cum urcam) parasim drumul forestier si urcam pe versantul din stanga cum urcam (versantul drept orografic). Nu exista poteca, se urca pieptis prin padure, pana se acopera o diferenta de nivel de 500-600 m (1h). Se iese in muchie, unde intalnim o poteca bine conturata, cu marcaj forestier care vine din stanga (trebuie investigat de unde vine). Continuam la dreapta pe poteca inca 300-400 m pana iesim din padure, imediat sub varf. Urcam pe Varful Clabucetul Taurului. De aici avem o panorama completa spre Bucegi (de la Cota 2000 pana pe Bucsoi), Piatra Mare, Postavaru+Cheile Rasnoavei, Clabucetul Azugii, Neamtului si in spate Bailui (cu zona Urechea si partiile de schi). Urmam un drum de pamant ce coboara spre Cabana Garbova si in curand din stanga primi marcajul TA care urca din Azuga. La cabana nu exista niciun indicator care sa marcheze inceputul potecii ce coboara spre Valea Limbasel. Singurul indicator este acela cu TA spre Predeal. Acest marcaj merge pe 2 variante. Unul la stanga, prin padure, care coboara spre Predeal direct. Altul merge in continuare pe muchie (in urcare) spre Clabucet Sosire. Il urmam pe acesta din urma si in 15 min ajungem in partea superioara a partiilor de schi si incepem coborarea pe partia Cocosul, urmand marcajul CA. Coboram cam 10 min pana cand in dreapta se desprinde un drum forestier si marcajul il insoteste (nu exista niciun indicator in acest sens, doar un panou cu amenzi). Drumul de pamant, prin padure merge pe Muchia Susai, aprox 45 min- 1h, dupa care intersecteaza drumul auto ce urca din Predeal-Cioplea. Traversam drumul si continuam urcarea (indicator 30 min pana la cabana Susai). Dupa 5-10 minute, un alt indicator ne anunta ca mai avem inca 15 min pana la Susai. Iesim din padure chiar sub cabana, avand in fata varful golas al Clabucetului Auzgii. 

Continuam prin fata cabanei/restaurantului/terasei urmand TR ce merge spre Rentea. In capatul poienii pe un copac se regasesc ambele marcaje, atat TR care coboara spre stanga, cat si TA care merge spre dreapta. 

Continuam pe TA, prin padure, pe un fost drum pavat. Marcajul TA ne insoteste, usor sters. La un moment dat trecem printr-o rariste si punct de belvedere spre Clabucet Sosire si Clabucetul Taurului dupa care in curand, marcajul TA coboara spre stanga iar noi ramanem pe muchie urmand poteca/drumul. In curand drumul incepe sa urce. Urcusul continua pana cand iesim din padure imediat sub varful Clabucetul Azugii. Putem alege fie sa urcam de-a dreptul spre muchie sau, ocolit, pe o poteca ce merge de-a coasta si ne scoate la stana de pe Piciorul Cenuseroaiei. 

De la stana, continuam pe picior pe poteca clara, ce intra apoi in padure si incepe sa coboare din ce in ce mai abrupt. Pe la jumatatea coborarii vom intesecta un drum forestier innierbat pe care il vom traversa doar. Ajungem curand (30 min de la stana) in firul vaii Limbasel, traversam apa si continuam spre stanga inca 3-4 km pana la intersectia cu Valea Azugii.

Jurnal Claudia


Foto by Claudia

7 comments:

Claudia spunea...

Dupa introducere parca nu-mi mai venea sa citesc si restul, citisem tot.

Chiar ma gandeam ca tu si Radu desi aveti in vedere concursurile, nu alergati pentru sportul in sine, nu lasati muntele sa ajunga pe locul doi si numai cine iubeste cu adevarat muntele nu se lasa prins in mreaja ambitiilor, umane de-altfel, care ne anima tot felul de mecanisme interioare si ne fac sa ne dorim tot mai multe si mai mult.

A fost o tura faina, sper sa mai iesim impreuna chiar daca voi abia va faceti incalzirea, iar mie/mi trebuie trei zile sa scap de febra musculara :D

Mihaela Diaconescu spunea...

Si Radu se vaita de febra musculara, dar azi tocmai ce a combatut-o cu o noua tura la munte...una mica prin Bucegi :).

Cat despre reeditare, asteptam weekendul si o fereastra de vreme buna si evadam din nou.

Claudia spunea...

;)) foarte tare Raducu
Daca sambata n-am zugraveala/mesteri/instalatori/curatenie in program poate merg la Brasov - ca lungime si dif. de nivel concursul e numai bun ca antrenament :D

Mihaela Diaconescu spunea...

Daca te hotarasti sa participi la BV vin si eu, daca nu, ma menajez pentru tura de duminica :)

Anonim spunea...

Oare si unde e Radu acum o ploua in halul asta? :)) Daca da, abia astept sa-i vad RT-ul :))

PS e abia marti, cum de aveti planuri de duminica deja? :p

I

Mihaela Diaconescu spunea...

Pai la ora la care ati scris voi comentariul era la serviciu :).
Cat despre planuri de duminica... in general duminica e ziua in care pana si zugravii se odihnesc si Claudia iese la munte...asa ca fiind singura zi libera, daca ne lasa vremea trebuie sa agatam o activitate ceva acolo.

muzicahiphop spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.