Un weekend varatic mult trambitat la radio si propagat din vorba in vorba. Gradele din termometru cresc pe masura ce stirea prinde la public. Parca fiecare mai adauga unul, intruchipand in ele vara mult-dorita.
Asadar nu este nicio mirare ca aceasta vreme frumoasa a mobilizat jumatate din populatia Berlinului care se revarsa pe cele 2 autostrazi spre mare. Parcarile de pe autostrada pline, rochii si fuste vaporoase, palarii cu boruri largi.
Deci va fi provocator sa gasim un loc la mare doar pentru noi, sau cat mai petru noi. Ruta imaginata avea ca punct central de interes peninsula Fischland-Darss-Zingst si parcul natural Vorpommersche Boddenlandschaft.
Acolo auzisem ca nu se poate pur si simplu sa te dai jos din masina si sa mergi la plaja si mai sunt ceva locuri mai departate de drum si civilizatie si facem planul astfel incat sa ajungem pe seara acolo.
 |
Plaja pe care am gasit-o pentru innoptat avea orientare catre apus
|
 |
| Una din bisericile din satele prin care trecem-oamenii folosesc intens acest stil de a construi "la rosu" si nu pot sa imi spun ca imi displace |
 |
| Dam peste tot felul de ciudatenii-aici niste oi (pe cuvant ca behaiau ca oile) dar au o blana scurta ca de caine, care cotrobaiau prin baloti de fan |
 |
| La un magazin o imagine din categoria- o poza face cat o mie de cuvinte. Titlul s-ar traduce: "Painea e pofta de viata" si legenda e simpla: un copil care plange, primeste o bucata de paine proaspata, neagra, calda, buna, deasa (fiecare si-o imagineaza cum vrea) si dintr-o data ii trece supararea |
 |
| Spre intrarea in centrul vechi |
 |
| O casa cu un aspect interesant chiar in piata centrala |
Din acest punct intram in lumea lagunelor ce preceda marea.
Portul in care nimerim are iz de balci, probabil si pentru ca afluxul de turisti este mare in acest weekend, cum aveam sa observam din anunturile de pe la toate casele de vacanta intalnite pe drum-nimic liber. Pista de biciclete pe care mergem este si ea plina pe contrasens-oameni care au fost la mare sa faca plaja si acum se intorceau in oras.
Pe aici nu prea avem timp sa admiram lagunele dar nu va imaginati ceva deosebit. Nu este vreo apa de o culoare ireala sau un peisaj de iti taie respiratie. Seamana mai mult cu lacurile noastre din Delta, prinse intr-o zi linistita, inconjurate de stuf dar fara pasari.Totusi toate simturile noastre sunt ascutite dupa mare. Cautam sa ii simtim pe fata briza si sa adulmecam in aer mirosul de sare.
Ochii incearca sa strapunga randurile de copaci ce despart drumul de intinderea albastra unde intuim ca este marea dar inca trebuie sa mai aveam rabdare. Intr-un final glorios intersectam ruta de cicloturism ce merge pe malul coastei (Osteseeradweg) si de acolo o simpla trecere peste dig ne dezvaluie marea. Mai alba decat marea noastra cea Negra, mult mai linistita si...parcelata.
Singurul motiv pe care mi l-am putut imagina pentru aceste amenajari este acela de a impiedica formarea valurilor mai mari la tarm, energia lor disipandu-se cand intra in contact cu acest “gard”, iar interiorul fiecarei “ingradituri” functioneaza ca un mic golf.
Ulterior aveam sa observ ca pentru multi oameni ingraditura, spatiu privat intangibil si imuabil este o filozofie de viata deoarece atunci cand am ajuns (a doua zi) in “buricul” peninsulei-la Prerow, localitate ce se lauda cu o plaja de 5 km lungime si 100 m latime si un nisip alb si fin, fara pic de piatra am observat urmatorul nivel al filozofiei statului la plaja.
Cearsafurile sunt desuete, umbrelele la fel acum am trecut la nivelul cort.
Dar nu plaja de corturi din Vama.
Nu, asta e cortul pus dimineata si strans seara la plecare.
De regula semi-corturi, care au darul de functiona ca o umbrela, a face umbra dar se ancoreaza mult mai bine.
Bun asta merge, ai copil mic, vrei sa il tii la umbra, mai ales ca astia stau ca disperatii la plaja la miezul zilei. Oricum insa la ora 12 la ei, soarele nu e sus pe cer ca la noi, nisipul nu arde si chiar poti sta la plaja caci pielea nu ia foc. Soarele e mult mai bland si briza mai puternica.
Dar sa revenim la amenajari.Nu corturile m-au socat ci alte ingradituri. Cei care ati fost la Padis sau la Glavoi in Apuseni probabil stiti. Sau acelasi fenomen se intalneste si mai aproape pe Valea Prahovei la Gura Diham. Oamenii vin, isi pun rulota, cortul, fac vara acolo si isi inconjoara un spatiu arbitrar delimitat cu tarursi, sfoara de care leaga doze de bere goale (cica sa faca zgomot si sa auda cand ursul le invadeaza teritoriul etc), banda reflectorizanta. Aici nivelul zidului era mai ridicat. Un fel de paravan de panza pe tarusi inalti de aproximativ 50 cm imprejmuia teritoriul personal. Si aici nu e pudism pentru ca nemtii nu sunt pudici. FKK (die Freikörperkultur-adica nudismul mai pe romaneste) e la ordinea zilei in Berlin si nu se oripileaza nimeni deci pudismul pica.
In ceea ce priveste nudismul in Germania, din putinele randuri pe care le-am citit reisea faptul ca acest fenomen a fost de departe mult mai raspandit in Germania de Est decat in cea de Vest, reprezentand un mod de exprimare liber/fara bariere intr-o lume in care libertatea de exprimare orala era oarecum restransa. In egala masura mai marii de sus, dupa ce initial si oficial au respins nudismul, au inceput sa il accepte, preferand ca oamenii sa stea la plaja chiar si fara costum de baie, decat sa se stranga prin cluburi si pe la petreceri si sa discute cine stie e bazaconii sau sa planuiasca cine stie ce actiuni impotriva sistemului.A doua explicatie care imi vine in minte este frica de a nu-ti fi invadat spatiului personal sau oricum prezervarea acestuia, o mentalitate pe care o vad din cei in ce mai mult cand ma uit peste ochelarii pentru iarba verde daruiti de Dumnezeu.
Trecem tangential pe langa vechi sate de pescari, cu case varuite in alb, cu acoperisuri de stuf. Acum nu cred ca se mai pescuieste prea mult in zona si cam toata lumea s-a reorientat inspre turism.
 |
| Case de pescari |
 |
| Arhitectura locurilor in varianta turistica |
Lasam pista sa mearga inspre 2 localitati din inima peninsulei Born si Wieck si noi ramanem pe niste drumuri nisipoase de pe malul marii apropiindu-ne de mica localitate-fosta colonie de artisti- Ahrenshoop.
Localitatea asta mi-o imaginez ca pe un fel de 2 mai la Marea Neagra. Boema, considerata unul din locurile de nastere a nudismului, cu casute de vacanta dragute si mici.
In orice caz, litoralul in partea asta difera foarte mult de litorarul de la noi. Fara statiuni mari, fara hoteluri ci populat cu sate/localitati mici, case de vacanta. Pe plaja e liniste, doar mare, soare si nisip, fara muzica in difuzoare, fara fotografie, namol, porumb fiert ori terase. Nu exista decat o rulota/o chestie ambulanta intr-o parcare de unde poti lua ceva rece de baut sau o inghetata sau un wurst. Si daca esti norocos 2-3 umbrelute.
Ne place zona si o pastram ca varianta de rezerva pentru innoptat dar totusi, pentru ca mai avem ceva timp, hotaram sa mergem mai departe. Intram repede in parcul national si pista noastra asfaltata se termina intr-o interesanta padure de pini. Marea, plaja de 50 m latime, ceva dune de nisip si o padure de pini cu trunchiurile curbate dupa cum bate vantul dinspre mare. Mai departe, dupa acest cordon de pini, incepe o padure adevarata de foioase, padure impanzita de drumuri pentru bicicleta.
 |
| Plaja e aici aproape pustie |
Tragem de biciclete si le aducem asa incarcate pe malul marii si eu ma schimb curajoasa pentru o baie fara sa am inspiratia sa probez apa. Cand ajungem sa facem cunostinta apreciez culoarea ei deschisa de aici, extrem de clara si limpede, cu un nisip fin si bine tasat pe fund dar rece, rece, rece. Totusi transpiratia stransa dupa 1 zi de pedalat ma indeamna sa intru, dar doar pentru a da jos sudoarea.
Racorita si cu haine curate imping iar la bicla pana sus in drum pentru ca nu e chip de ramas aici peste noapte. Nu numai ca nu se poate campa, dar si innoptatul este interzis pe teritoriul parcului si cand vedem ca toti isi strang catrafusele si pleaca, ne gandim si noi ca e treaba serioasa.
Asa ca ne intoarcem pana la intrarea in parc, si ne alegem un loc pe plaja ca sa privim apusul. Imi completez cu ocazia asta relatia cu marea- apus la Marea Baltica, rasarit la Marea Neagra. Parca apusul imi convine pentru ca e mai comod-nu trebuie sa ma scol la 5 dimineata :).
 |
| Apus la Marea Baltica |
Nu suntem singurii care ne bucuram de natura. In stanga noastra tata si fiu stau pe nisip si admira acelasi lucru. In dreapta noastra 2 oameni la a 2-a tinerete se pregatesc sa innopteze pe plaja. Ceva mai deaparte o familie cu copii sta pe plaja pana se innopteaza de-a binelea.
Noaptea se anunta senina si linistita asa ca intindem doar supratenta pe post de patura, umflam saltelutele si ne bagam in sacii de dormit, ascultand cu urechile marea, mult mai linistita decat a noastra si privind cu ochii satelitii ori stelele cazatoare. Dar Marea lor nu miroase ca Marea Neagra. Parca nici nu e atat de sarata si nici alge nu are ca sa dea acel miros specific pe care il am in minte.
A dormi pe o plaja de unde poti admira apusul mai are un avantaj- dimineata soarele nu te gaseste chiar asa de repede si nu mori de cald de la primele ore ale diminetii.
 |
| Marea dis-de-dimineata |
 |
| Din seria activitatilor recreationale recomandate la malul marii |
 |
| Dormitorul de seara trecuta |
Dupa ce eu imi fac programul de somn in natura si Radu pe cel de activitate fizica (alergat pe nisip si baie) plecam din nou la drum. Vrem sa ajungem pana in capul nordic al peninsulei, la farul al carei lumina am vazut-o toata noaptea.
Asa ca intram din nou in parc si in padurea de data asta mult mai animata caci grupuri de turisti pe bicicleta fie merg la plaja, fie vin de la plaja etc.
Partea nordica este interesanta, pentru ca precum Delta noastra este o “bucata” noua de pamant. Pardon, de nisip. Marea depune aici nisip, an de an, precum Dunarea depune aluviuni.
 |
| La cap de drum |
Farul (a carui lumina bate pana la 40 de km in larg) avea inainte 3 paznici ce lucrau cu schimbul dar acum este supravegheat de la distanta si dependintele si gospodariile mici au fost transformate in muzeu.
Pe nisipul acesta neprimitor cresc tufe de trandafiri salbatici si daca ai chef de plimbat, un traseu de 4 km amenajat te poarta printr-o zona asemanatoare cu Padurea Letea.
Locurile sunt interesante, marea te imbie sa mai stai si timpul trece pe nesimtite. Noi trebuie sa mergem caci masina noastra e departe.
Mai intai insa, cu 50 de centi cat costa o intrare la toaleta ne refacem rezervele de apa si ne asiguram ca nu murim de sete. Altfel pe aici e trista treaba cu apa: supermarketurile sunt inchise ca e duminica, benzinarii nu sunt caci nu e niciun drum principal, iar gospodariile sunt pustii avand in vedere ca mai toate sunt case de vacante si oamenii sunt la plaja.
Apoi e timpul sa mai si pedalam. Ne indreptam spre Barth- orasul de trecere inapoi pe continent.
 |
| Cea mai importanta biserica din Barth (din nou arhitectura "la rosu") |
Barth are o istorie extrem de zbuciumata din care o sa redau cateva momente importante:
-dupa Razboiul de 30 de ani era sub controlul suedezilor
- apoi 3 inundatii si 2 incendii (intre 1649 si 1678) au lovit in plin orasul
- pe la 1711 a fost cucerit de danezi.
- dupa un alt razboi intre danezi si suedezi, a redevenit suedez
- pe la 1722 dupa un incendiu puternic, orasul era extrem de mic- doar 76 de case
- pana in 1795 orasul a mai crescut (520 de case si 3150 de locuitori), totusi a ramas in aceleasi limite ca si in perioada Evului Mediu.
- in 1807 in timpul Razboaielor Napoleoniene a fost cucerit de francezi
- in 1815 a fost atasat Prusiei.
- in 1850 a fost lovit de o puternica epidemie de Holera
- 1872 a fost inundat, apele retragandu-se dupa 10 zile
- in final in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial orasul a fost crutat de atacurile aliatilor, dar asta doar pentru ca aici se gasea o inchisoare cu prizonieri de razboi capturati din randurile Aliatilor.
Barth este oarecum si pentru noi momentul cheie al turei. E cald, cautam umbra, mancam ceva, admiram piata centrala foarte draguta si cel mai greu, trebuie sa ne facem ca nu stim ca de aici in 20 de km cel mult putem sa fim la masina si sa pornim pe cel 40 de km spre Stralsund un oras ce se anunta promitator avand anumite obiective incluse in Patrimoniul Unesco.
Totusi desi mobilizarea e grea drumul spre Stralsund e fain. Pustiu, printre terenuri agricole si lagune ce te invita la baie.
 |
| Un calator singuratic ce parea ca vine de departe si merge departe. Mi-ar fi placut sa stau si sa ii ascult povestea dar nu stiu de ce mi-a fost tarsa sa intru in vorba cu el si sa ii tulbur relatia dezvoltata cu ipodul sau...acum regret |
 |
| Fata in fata cu laguna |
Pana la urma chiar gasim o plaja mica populata de localnicii unui sat invecinat si ne oprim caci hoarda de copii ce se balacesc in voie in balta ne imbie si pe noi la o baie si ne facem sa fim increzatori ca temperatura apei este diferita fata de cea de la Marea Baltica.
Si asa si este. Radu innoata in voie in laguna putin adanca (apa cat vezi cu ochii, maxim 2.5 m adancime, cu fund namolos), eu ma multumesc sa dau jos transpiratia de pe mine si racoriti sa plecam mai departe. Avem mai mult spor la pedalat acum decat dimineata, poate si pentru ca e mai racoare.
Initial Stralsund-ul nu ne uimeste cu nimic, este un orasel de provincie, al doilea ca importanta din regiunea Mecklenburg-Vorpormmen. Insa drumul pana in centru se merita pentru ca dupa ce intram printr-o poarta de caramida, ajungem in piata veche cu una bucata Primarie construita in stil gotic, in secolul 13, cu biserica Sfantul Nicolae (Nikolaikirche ) construita intre 1270 si 1360 si cu cateva case interesante.
 |
| Primaria |
 |
| Biserica Sfantul Nicolae |
 |
| Piata veche |
Mai bifam si celelalte obiective de pe lista caci toate sunt in limitele orasului medieval si deci, usor accesibile pe bicicleta si din nou la pedalat-ultimii 20 de km pana la masina, kilometrii pe care ne alergam cu apusul, tantarii si in final cu noaptea.
Tragand linie a fost un weekend plin si activ cu pedalat, dormit la malul marii si scaldat in lagune, un peisaj neasteptat de variat pentru o destinatie aflata la malul marii.
Radu a scris si el cateva randuri faine la inceptul RT-ului sau si mai ales, a facut multe poze inspirate.
 |
Harta traseului: http://karte.auf-nach-mv.de/
|
0 comments:
Trimiteți un comentariu