miercuri, 15 mai 2013

Domuri, un fluviu si doua biciclete


Prima parte a turei noastre pe valea Rinului o puteti citi aici.

Odata ce am lasat in urma partea romantica a Rinului, nu am plonjat intr-o zona suprapopulata, asa cum poate ne-am fi asteptat, ci intr-o serie e zone naturale protejate ce se intindeau pe kilometri intregi. Doar mici localitati mai schimbau peisajul. 
Ajunsi in Mainz, capitala landului Rheinland-Pflaz, facem mai intai aprovizionarea deoarece coburile noastre erau cam goale, apoi din orasul vechi ne indreptam atentia spre Dom, o constructie in stil romanesc, veche de 1000 de ani.


De altfel, in aceasta cea de-a doua parte a turei, fluviul si bicicletele au ramas constante, dar in lipsa de castele ne-am reorientat spre domuri.
De fapt, piata din centrul vechi era faina, dar la ora la care am ajuns noi (undeva in miezul zilei) ea adapostea o piata mare (cam ca in Romania) fiind plina de tarabe si rulote. Deci implicit nici loc sau unghiuri pentru poze nu erau si cu bicicletele incarcate dupa noi, singura grija a fost cum sa ne extragem mai repede de acolo. Continuam sa pedalam kilometri buni pe malul apei, cu scurte escapade in zone viticole.


Localitatile de la baza dealurilor, pline cu podgorii, imi amintesc mai degraba de Italia.Suntem in Oppenheim si doar numele german ne il tradeaza. Aceeasi liniste pe strazi, aceleasi obloane trase in miez de zi desi inca nu caldura e de vina, o piata centrala pavata cu piatra cubica de unde nu lipseste gelateria. Desi afara e inca racoare, nemtii au izbucnit in inghetata. Noi insa nu le impartasim avantul si ne orientam spre o patiserie cu produse specific germane, ce aveau insa un gust mult mai home-made decat cele din Berlin.



Orasul se autodenumeste: Oras al stilului gotic si al vinului. Cu vinul ne-am lamurit inca inainte de a intra in oras, dar cu stilul gotic? Dam repede peste o biserica-Sfanta Ecaterina si bifam si stilul gotic.



Urmatoarea oprire importanta este in Worms, unde dupa ce dam un tur Domului ce este deja inchis, ne abatem putin de la pista de pe malul Rinului, prinzand o ruta secundara spre Manastirea Lorsch-un alt sit aflat in Patrimoniul Unesco din moment ce se afla la doar 15 kilometri de Rin.
Domul din Worms 
Turnul Nibelungilor din Worms
 In plus, analizand harta, dam si de o padure intinsa inainte de Lorsch-numai bun loc de innoptat. Trebuie spus ca padurile nemtilor nu mai sunt de mult virgine, ci sunt strabatute de nenumarate drumege, pe marginea carora gasesti locuri bune de cort. 
Cautand un loc de cort
 De fapt, cu cat te afunzi mai mult in padure, drumurile devin din ce in ce mai innierbate si de multe ori se poate pune cortul direct pe ele. Am facut asta de multe ori prin Brandenburg. Si in padurea cu pricina, dupa ce am cautat putin, am gasit mai multe locuri de genul asta, dar cand ne opream si ne socoteam sa ramanem acolo, din tufisuri isi facea aparitia un mistret. Si va jur ca nu era acelasi mistret care ne urmarea tot timpul, pentru ca am vazut si masculi si femele cu pui si familii. Si erau frate mistreti adevarati, nu purcelusi. Ultima data ne-am oprit chiar langa adapatoarea lor. Am numarat cam 10 mistreti in 30 de minute. Din cate stim noi (dar poate nu stim bine) mistretii nu au mare lucru de impartit cu noi, dar astia erau curiosi nevoie mare, ne priveau indelung si nu se lasau dusi cu una cu doua. Asa ca ne hotaram sa nu ne fortam norocul si sa ii sfidam pe fata invadandu-le teritoriul fara invitatie si ne tragem la o margine de padure langa cultura unui localnic, cultura protejata totusi de un gard pe curent (sigur nu contra oamenilor!)
Avem totusi o seara linistita, cu cortul pus intre flori. Nu stiu cum se numesc floricelele albe si albastre ce cresteau pe langa trunchiurile copacilor, dar stiu ca la cativa metri de noi am descoperit lacramioare (sau margaritare) deja inflorite si locul mi s-a parut si mai frumos.

A treia zi de dimineata ajungem in Lorsch unde insa norocul nu ne surade caci manastirea este in renovare. Ce e drept, noua fata pe care autoritatile vor sa o dea locurilor, va pune foarte bine in valoare manastirea, cu parti ce dateaza inca din primul mileniu, fiind una din cele mai importante constructii in stil pre-romantic-carolingian din Germania.

Asa ca usor neimpliniti, pedalam inapoi pe malul Rinului si undeva trecut de amiaza ajungem in Speyer. Aici e ultimul dom cu care va mai stresez, dar si cel mai interesant. Are aproape un mileniu, constructia lui incepand in 1030 si a fost introdusa in Patrimoniul Unesco deoarece a constituit o revolutie in arhitectura vremii in Europa, fiind unul din cele mai importante monumente arhitecturale ale timpului si in prezent este cea mai mare biserica in stil romanesc.
Asa ca am intrat si noi pentru a vedea despre ce e vorba. Interiorul ne-a suprins, fiind atipic pentru bisericile cu care suntem obisnuiti. Nu e nici pe departe locul acela intunecat, putin obscur, putin infricosator prin combinatia dintre umbre si dimeniuni, si nici impregnat pana la refuz de mirosul de tamaie, asa cum se intampla in bisericile ortodoxe. Interiorul este impresionant, construit in forma de cruce, dar neasteptat de luminos (luminat natural). Ferestre mari lasa lumina sa patrunda, si aceasta cade blanda in toate ungherele dar cu precadere in partea de est. Nava e construita, pe directia vest-est. Omul intra prin vest (de la apus, de la intuneric), pentru a ajunge in capat, in est, la lumina. Ghidul pe care il avem e realizat cu mult bun-simt si ne conduce cu vorbe placute prin intregul dom, explicandu-ne diverse semnificatii ale numerelor folosite si timpul zboara repede.

Fatada, reprezetandu-i de la stanga la dreapta pe martirul Stefan (patronul catedralei),
pe Arhanghelul Mihail (ca patron al Germaniei), pe Sfanta Maria (catedrala ii este dedicata),
pe Ioan Botezatorul si pe Bernard de Clairvaux (cel mai faimos vizitator al catedralei
 in perioada medievala (1146))


Zona centrala a orasului
Una din vechile porti de intrare in oras-Altpoertel
 Ne place zona centrala a acestui mic orasel si ne desprindem de aici cu greu, continuand spre sud. Planurile initiale erau sa pedalam cat putem in seara asta si maine sa luam un bilet  de tren valabil in tot landul, sa mergem cu trenul pana aproape de Strasbourg (dar pe partea germana), sa vizitam orasul, sa revenim pe bicle inapoi in Germania si sa revenim, tot cu trenul, inapoi la masina. Incercand insa sa facem un plan cu legaturile de rigoare, constatam ca am avea timp fix sa ajungem pana la portile orasului, ca apoi sa trebuiasca sa ne intoarcem. Legaturile sunt bune, nimic de zis, dar folosind doar trenuri regionale, inseamna ca vom schimba des. Asa ca ne relaxam si nu ne mai ramane decat sa ne bucuram de lumina apusului, sa facem poze, sa suflam in papadii, sa ne minunam de frumusetea florilor de mar, ajunse acum la apogeul infloririi....si sa gasim loc de cort. 







Acesti ultimi kilometri spre Wörth am Rhein sunt majoritari pe dig, sau printre culturile oamenilor, asa ca nu gasim cu usurinta locul care sa raspunda la toate pretentiile noastre. Insa, pana la urma, ochiul format nu ne tradeaza sii avem din nou parte de o masa la firul ierbii. Pacat ca mancarea a constat doar din banalele paste (ma scuzati, spaghete), de data asta cu cel mai groaznic sos de paste de care am avut parte pana acum. Total nemultumiti, incercam sa dregem busuiocul cu iaurt si ciocolata su alungati de somn ne bagam in cort.


 Dimineata ploua, asa ca adormim la loc, ca doar nu e nicio graba. Mai tarziu ploua in continuare, asa ca ne indemnam unul pe altul fara succes. In final avem parte de o fereastra in care strangem catrafusele si cand pe ploaie, cand pe soare, pedalam catre destinatia noastra. Pista e totusi destul de animata de cicloturisti si toti sunt prietenosi in dimineata asta, intampinandu-ne cand cu un Hallo, cand cu un Morgen.
Ajunsi la tren, luam biletul si tiparim doua variante diferite de plan de calatorie. Trebuie spus ca totul se face de la automat si biletul de care vorbesc e "foarte tare", fiecare Land avand o asemenea oferta pentru timpul liber. Practic iti iei un bilet valabil in intreaga zona, pe orice tren regional, pentru care platesti 22 de euro. Gaselnita este ca acest bilet poate fi luat si pentru un mini-grup (maxim 5 persoane) si fiecare persoana plateste in plus doar 4 euro. Astfel noi doi, am luat un bilet de 26 de euro pentru 2 persoane si puteam lua cu noi si maxim 2 copii pana la 14 ani (pe acelasi titlu de calatorie). Ca o exceptie in Rheinland-Pflaz nu ai nevoie de un bilet de bicicleta, desi in alte landuri iti trebuie asa ceva si iti poti lua un bilet pentru o zi intreaga. Valabilitatea biletului este extrem de generoasa: de la ora 0.00 pana la ora 3.00 a zilei urmatoare.
Asa ca, din bucati si schimband 3 trenuri ajungem inapoi la destinatie. Trebuie spus ca bucata intre Neustadt(Weinstr) si Kaiserslautern a fost extrem de pitoreasca, pe o vale aflata la vest de Rin, printre dealuri si case ce ne aminteau de peisajul de acasa. Si ultima bucata a fost interesanta caci am parcurs inca odata partea romantica a vaii Rinului, de data asta cu trenul.

Cand am ajuns in Koblenz, am crezut ca ne-am intors inapoi in timp:
Din ciclul: "multi nebuni pe lumea asta si eu sunt unul dintre ei"
Cu ce am ramas din tura asta?  Cu idei, cu nenumarate idei de ture cicloturistice si cu impresia ca desi nu are munti decat in sud, Germania e pana la urma o tara frumoasa.

Cu ce ar trebui sa ramaneti voi cititorii? Cu ideea ca daca vi se va ivi vreodata ocazia sa parcurgeti ruta ciclabila de pe malul Rinului, sa nu stati pe ganduri. Merita!

Foto by Radu
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox

  • Descriere folosita de noi+harti: aici (in germana doar)
  • Distante:

    Bingen: 0 km
    Mainz: 23 km
    Worms: 75 km
    (Ocol spre Lorch: 30 km dus-intors)
    Ludwigshafen: 97 km
    Altrip: 113 km
    Speyer: 129 km
    Römerberg: 136 km
    Germersheim: 142 km
    Wörth am Rhein: 169 km
  • Transport: trenuri regionale ce circula din ora in ora pe ruta Wörth(Rhein)->Neustadt(Weinstr)Hbf->Kaiserslautern Hbf->Bingen(Rhein) Hbf Se poate lua si bicicleta in tren, fara sa fie necesar bilet suplimentar pentru bicicleta.

3 comentarii:

  1. Cat sa treci macar o data pe acolo e si fain si interesant, iar daca mai stii si un pic de istorie si-ti mai place si vinul ai deja doua motive bune in plus :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si daca nu stii istorie, o inveti din mers (ma rog asta daca te intereseaza). Daca nu, ii dai bice mai departe caci Rinul are de toate: si parti cu piste asfaltate pe care sa pedalezi km fara numar, si bucati cu poteci si drumuri de pamant si orase interesante, si munti si mare...Uh, ar trebui ca fiecare sa gaseasca ceva interesant.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos jurnal. Eu am retinut de la voi ca merita sa insotesti Rinul, si de la Em si Cristi ca merita sa faci prima parte a Dunarii pentru ca e plina de castele si un peisaj super.
    Si uite asa sedimentezi ideile de calatorie.

    RăspundețiȘtergere