Dardaind in geaca si polar de 1 iunie

Jurnalul lui Radu: aici
Jurnalul Monicai: aici

Ca ma vait din cand in cand de frig nu e ceva deosebit. Multe din persoanele de sex feminin pe care le cunosc au probleme cu frigul. Ca am catarat in geaca si polar in prima zi de vara, iarasi nu e ceva iesit din comun. Vorba aceea, s-a intamplat si  la sfarsit de iunie sa viscoleasca in Bucegi si pe mine sa ma prinda intr-o bluza cu maneca lunga si o geaca de Packlite si nu am murit. Dar, totusi, in geaca si polar, in mijlocul campiei la 150 m altitudine, e o performanta!

Weekendul acesta se anunta mai bun decat weekendul trecut. Ploua in continuare pe ici-pe colo, zone destul de intinse din Germania erau deja sub apa din cauza inundatiilor, dar totusi se parea ca vom gasi un loc unde sa mergem si unde vremea sa nu ne dea batai de cap. Intre o tura de cicloturism la Marea Baltica si una culturalo-alergo-cataratoare in Ith, am ales ultima varianta.

Partea de alergare din tura

Sa ne culturalizam

Dupa principiul nicio iesire fara un sit din Patrimoniul Unesco (asta pana le terminam pe cele din Germania), astazi ne oprim in Hildesheim. Am zis bine, ne oprim, pentru ca drumul nostru trecea fix prin acest mic orasel cu un Dom si o biserica (Michaeliskirche), ambele vechi de aproape un mileniu.

Pe langa Dom

Din pacate Domul este inchis pentru lucrari pana in 2015, insa in biserica (am avut timp sa zabovim ceva si pot sa spun ca am gasit-o frumoasa pentru una din primele biserici contruite in stil romanesc si una dintre putinele din Germania in care se tin atat slujbe pentru catolici, cat si pentru protestanti.

Interioul sobru, simplu si luminos in acelasi timp

Pictura de pe tavan

O coloana de bronz decorata cu reliefuri reprezentand viata lui Isus

In cripta

Si mai frumoasa si placuta ochiului a fost insa piata centrala din oras, cu cladiri atent renovate in stil Fachwerk. Totul arata nou si aranjat, asta pentru ca aceasta a fost reconstruita intre 1984 si 1990 dupa ce fusese distrusa in raidurile din Martie 1945. Prin unele surse, se spune ca ar fi fost cea ma frumoasa piata din lume.

Bakers' Guild Hall

Detalii din Tempelhaus-o casa patriciana, construita in stil gotic tarziu, ce gazduieste acum Punctul de informare turistica

Sa alergam

Ajunsi in Ith, dupa 50 de km parcursi peste dealuri pitoresti, ne echipam de alergare. Nu avem harta, nu avem busola dar avem in schimb DSLR-ul cu noi. Oamenii se invartesc de colo-colo echipati in cizme, semn ca noroiul ne asteapta dupa coltul potecii. Prindem la inspiratie o poteca ce pleca fix din parcare, un fel de artera principala ce mergea pe deasupra falezelor si din care se desprindeau alte poteci secundare ce coborau spre stanci.

Initial, alegem sa mergem pe la baza stancilor, unde constatam cu surprindere, caci chiar si pe vremea asta mohorata, cu un aer suprasaturat de vapori de apa, cu noroi, iarba uda si ploie (ce tocmai se oprise cand am plecat noi), oamenii sunt dornici sa isi rupa mainile si gasim grupuri-grupuri inghesuite pe la surplombe sau pe sub tavane. Ii lasam in legea lor, caci fiecare cu damblaua lui si pentru noi, mai e si maine o zi si dupa ce se termina stancile, revenim in artera de baza pe care o urmam pe o creasta lunga. Am citit cum ca ar fi cea mai lunga crestulita din nordul Germaniei, avand 22 de km si o altitudine maxima de 439 m. Noi nu stiam nimic din toate aceste detalii cand am plecat la alergat si ne tot asteptam din kilometru in kilometru sa terminam cu creasta si poteca sa coboare si sa ne conduca si pe noi intr-un sat, eventual la o harta. Pe masura ce ne indepartam de zonele de escalada, poteca devenea mai salbatica si plina de vegeteatie, semn ca nu erau prea multi plimbareti pe aici. Totul era verde, de la frunzisul de peste cap, pana la leurda de sub picioare si ceata destul de deasa isi aducea contributia la intretinerea misterului potecii.

Fix cam cand eram hotarata sa ma intorc pentru ca deja depasisem norma de kilometrii propusi (si vorba aceea, ce e prea mult dintr-o data, strica), poteca se gandeste sa coboare, fapt ce nu poate sa ma bucure. Chiar daca nu vom mai avea parte neaparat de o alta poteca moale si placuta, cel putin vom schimba peisajul. Nimerim pe o serie de drumuri forestiere si ne ajutam de harta din telefonul cu GPS pentru a face de fiecare data alegerea corecta.

Este absolut pustiu pe aici, nu ne-am intalnit cu nimeni, cele 2 mici sate pe langa care trecem (o aglomerare de cateva zeci de case) par incremenite de ani si ani si doar pasii nostri merg mai departe. Uneori mai incet, alteori mai repede, dupa teren si dupa energia de moment, gandindu-ne la toate cate am facut si la toate cate vom face, doar miscarea ramane constanta. Ea si dragostea de natura ne-au adus de departe,  ne-au unit, ne-au schimbat pe amandoi si speram noi, ne vor duce (mai) departe. 

Printre campuirile cu rapita

Aproape de camping

Ne-am intors inapoi in camping odata cu frigul si cel mai bun remediu a fost sacul de dormit. Imi place sa dorm si nu ascund lucrul asta. Simt o placere voluptoasa atunci cand ma afund in caldura sacului sau transform patura de acasa intr-un sac de dormit improvizat si stau cateva minute pana ma prinde somnul. In acele momente de semi-luciditate, visele incep sa imi bata in geam si simt cum tentaculele linistii ma invaluie. Cum, multumesc divinitatii, nu am griji existentiale, somnul imi este linistit si il savurez cu toata fiinta mea. Nu sunt pretentioasa si atata timp cat sunt in hainele mele/sacul meu de dormit pot sa dorm in orice loc, murdar sau curat, vechi sau nou, improvizat sau ridicat din temelie. Sacul de dormit e culcusul meu intotdeauna si atunci cand ma dedau lui, ma fac covrig, curbandu-ma de spate, ma gandesc ca acum este vremea partii animalice din mine. In fond nu s-a schimbat nimic fata de stramosii nostri. Ne cautam si acum un adapost, sau ridicam unul de panza doar pentru a ne satisface o senzatie de siguranta inchipuita, ne relaxam si ne desprindem de realitate, asa cum o fac cele mai multe din vietuitoarele pamantului. Nu ne mai invelim cu blanuri, dar principiul e acelasi si cel mai important, simtamintele sunt asemanatoare peste milioane si milioane de ani.

Sa ne cataram

Toate lucrurile pe lumea asta au un timp al lor, timp pe care noi il ignoram. Si noi avem un timp al nostru si de cele mai multe ori nu ii dam ascultare. Ne uitam prea mult in ograda altora si prea putin in ograda noastra. Ne comparam prea des cu altii, uitand sa ne comparam cu propriile noastre asteptari si adoptam fara sa vrem asteptarile altora de la noi,incercand sa implinim niste dorinte cu care nu ne identificam. Intoarcerea la natura face intotdeauna bine si pentru mine una e un panaceu universal si chiar daca uneori dimineata e mohorata, rece si umeda in acelasi timp, uneori pofta vine mancand.

Asa ca alaturi de Radu, Monica si Stefan am indurat cu stoicism primul traseu in care m-am oprit de 3 ori, nu ca sa imi trag sufletul, ci sa imi incalzesc degetele anesteziate dupa contactul cu stanca, apoi ne-am bucurat de cateva rute frumoase, "Spaima surplombelor" asa cum ma alinta Radu, a dovedit dupa metoda "mama impunge si eu trag" si primul ei tavanel, si iarasi ne-am catarat de placere pana cand a revenit frigul pe portativ si desi nu ne-a facut sa compunem rapsodii dardaind din dinti, totusi nu era de ignorat.

Monica pe Sweet sixty

Pentru ca astazi ma vorbit romaneste, am si incheiat ziua in acelasi stil, cu bucate romanesti: slana, ceapa (de Germania), zacusca, dulceata  si pe aproape aveam si o sticla de vin de la Izvoru de care inca nu ne-am atins caci toti 4 eram soferi.

Mai multe foto, in albumul lui Radu de Picassa (foto by Radu)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox

• Zona: Ith/Lüerdissen (in padure, deci zona umbrita)
• Stanca: calcar cu prize generoase
• Lungime trasee: maxim 25 m
• Asigurari/echipare: integral pe ancore chimice; aproape la toate traseele se poate monta regrupare si exista inel de rapel. In traseele usoare//pe portiunile usoare din trasee de pana ina 5+ asigurarile sunt rare. Sunt necesare asigurari mobile.
• Topo:
• carte: Hoch im Norden: Kletterführer, Peter Brunner, Arne Grage,Stephen Grage
• online: http://www.kletternimnorden.de/routen/routen_v5_noflash.php
• Trasee catarate (am subliniat traseele care ne-au placut):
• Stanca nr 15-Wilhelm-Raabe-Klippe: 
• Direkte Platte (6-)
• Nachlese (5+)
• Stanca nr 17- Teufelstrichter
• Mittelweg (4)-horn 
• Nasenweg (5-)- o trecere frumoasa peste un "nas"
• S-Wand (4+)
• Baumchen direkt (6)-tavan
• Stanca 19-Kamel
• W-Kante (5+)
• Sweet sixty (6+) (doar Radu)
• Stanca 22-Twaegerstein
• Direkteste Talseite (6-) (doar Radu)
• Camping: coordonate GPS N51.963539, E9.647208, 3 euro/persoana pentru membrii DAV, toalete, spalator cu apa rece.