Maroc- Primul contact (Z1)

Dupa principiul “ziua buna se cunoaste de dimineata” ne incepem ziua in fata unui mic dejun aproape tipic marocan. Am zis aproape pentru ca e ceva mai high-class decat ce mananca oamenii de rand dimineata.  Aparent auster si saracacios daca il compari cu risipa pe care o inteleg romanii prin bufet suedez, dar gustos, proaspat si mai ales perfect pentru a satisface nevoia de dulce care se afla in mine si in Radu in fiecare dimineata. Noi ne-am ridicat de la masa mai mult decat multumiti,  stiind insa ca in zilele urmatoare ne vom multumi cu mai putin si mai simplu. Tipic ar fi paine proaspata+ ulei de argan+ ceai. Ce am primit noi? Diverse specialitati de panificatie (painici, clatite mai groase, un fel de melci de patiserie- toate calde), unt, gem, miere, ceai, lapte si cafea. Toate in sala de mese a unui Riad din Medina Marrakeshului. Nu suna rau deloc...

Suntem primii la masa si primii care plecam, plimbandu-ne in voie prin piata Djemaa el-Fnaa acum goala. Doar masinile de gunoi si femeile care iti desenau mainile cu hena isi mai faceau veacul pe acolo. In rest, tot furnicarul de aseara, de la dresori de maimute la dansatori din buric isi refaceau fortele pentru reprezentatia din aceasta seara. Si stradutele din centrul vechi erau mai libere si te puteai invarti in voie, chiar si pe bicicleta. Dupa cateva task-uri administrative in orasul nou (schimbat bani si cumparat ceva produse occidentale de la un supermarket) iesim din Marrakesh cu directia Ouarzazate.

Luand cu noi un suvenir din Maroc, musai cu utilitate practica- recipient de sare

Cum parasesti orasul si drumul mare (noi alegem sa facem dreapta spre Ait Ouir) preturile revin la normal (3 dh  kilogramul de mandarine) si mancam fructe pe saturate la colt de strada. Peisajul e arid, dar nu o sa tina mult asa, pentru ca ne indreptam spre munte. Avem in fata varfuri de peste 3000 m pline de zapada. 

Ruta deviata si Atlasul Inalt la orizon

Vantul bate destul de tare si nu ne lasa sa ne bucuram de drumul plat, o adevarata “delicatesa” avand in vedere ca mergem spre munte. Ne oprim in Ait-Ouir pentru a manca de pranz. Radu alege mancarea- un tadjin +  o portie din mancarea zilei (burta fiarta intr-un sos verde, dubios la culoare, dar foarte gustos). Ambele sunt foarte bune si de unde mi se parea ca cele doua paini sunt risipa.  20 de minute mai tarziu, cand ne ridicam de la masa, nu mai era nici firmitura. Farfuriile sunt linse, painea e gata si noi suntem pregatiti sa mai punem ceva kilometri sub roti. Nu inainte de  a lua de la o dugheana  5 oua fierte (sarea era bonus). Ouale se fierbeau intr-o oala mare si costau  2dh/oul = aprox 1 Euro 5 oua. Poate scump, dar erau gata servite. Aveam mici temeri asupra prospetimii, dar la ce vad e la drumul mare, slabe sanse sa fie vechi. Mai reparam si o a doua pana la bicicleta lui Vali si abia apoi ne punem pe pedalat. 

Si zici ca aici o sa gasim de mancare?

Drumul se aglomereaza, dar devine frumos, taiat in coasta dealului, cu cactusi si palmieri pe stanga si pe dreapta si totul e pe aici neasteptat de verde pentru ideea pe care mi-o facusem din avion, cand totul parea deasupra Marrakeshului arid si fara viata. 

Asa ca la prima bifurcatie care are sens pentru ruta noastra si care ne va readuce mai in fata in drumul principal, facem dreapta. Traficul se calmeaza si noi incepem sa cautam loc de cort.  Il gasim in ultima jumatate de ora de lumina, la marginea unei livezi de maslini, ocazie cu care incerc si eu maslinele crude, care imi fac gura punga. In sacosa cu mancare aveam si masline verzi (diferite la gust de cele care se gasesc la noi- a se citi mai bune), pe care le-am luat de pe marginea drumului si asa vom proceda de acum incolo intreaga calatorie. Opririle clasice de “shopping” sunt pentru mandarine, paine, masline, dulciuri si pentru orice mai e proaspat si ne face cu ochiul. In orasele mici si in sate nu ai ce sa negociezi, pentru ca nu exista pret de turist si pret de localnic, si chiar daca ar exista, diferenta de 1dh nu e prea mare lucru pentru tine, turistul (aprox 40 de bani). Oricum, daca vrei sa calatoresti cu bicicleta prin Maroc trebuie sa te obisnuiesti sa cumperi de  la localnici si sa uiti deprinderile de supermarket.

Pe drumuri secundare, in cautarea unui loc de cort

Ruta: aici (Marrakesh-> P2012-> P2010- Ait Ourir-> P2016), 68 km, + 630 m

Maroc ziua 2-->

Foto by Radu