Peste noapte a fost frig. Cel mai frig de pana acum, dupa cum spune Radu. Asa ca dimineata,
desi suntem satui de somn nu ne vine sa ne urnim. O facem abia cand pe plantatia
de maslini de langa noi se anima atmosfera cu o familie venita la cules. Ne
salutam si refuzam o invitatie la ceai pentru ca eram inca in sacii de dormit. Vazand
ca nu venim noi la masa, omul ne aduce
micul dejun la botul calului- un ceainic mic plin, o paine si o farfuriuta cu
ulei de argan. Acum nu mai putem
zice "nu" si constatam ca totul e foarte gustos. Ceaiul cald si concentrat
te imbraca pe interior, iar painea proaspata merge surprinzator de bine cu
uleiul de argan (neutru la gust, sau cu un usor gust de nuci). Ne cautam prin
punga de mancare si nu gasim nimic la schimb in afara de o punga de alune si
multumirile noastre sincere.
Dupa ce strangem bagajul si ii lasam pe oameni cu munca lor,
e timpul sa punem si noi osul la treaba, caci avem de urcat. Satele prin care
trecem sunt pitoresti, iar copii- niste fapturi care sunt mereu puse pe joaca. Aici nu au ajuns turistii, asa ca tancii sunt
prietenosi, fara a ne agasa. Bonjur, bonjur, ne facem cu mana, alearga pe langa
noi, dar cand vrem sa intram in vorba cu ei, toti fug speriati, ca
potarnichiile. Convingem cu greu 3 fetite cu parul carliontat, cu care ne jucam
putin un joc de-a soarecele si pisica, sa primeasca 3 mandarine, pe care dupa
ce le-au luat, au tulit-o la deal, chichotind vesele.
Localitatie se aseaza pe marginea drumului, unul dupa altul, fara
tablita si fara nume pentru cei care nu sunt de-ai locului. Principala cerinta
pentru existenta unei comunitati este o sursa de apa permanenta, apa folosita
mai ales la irigatii, pentru ca micile zone de pamant arabil sunt terasate,
arate cu plugul si la vremea asta semanate, luandu-ti ochii cu verdele lor. In
rest, livezile de meri, portocali si maslini, precum si cresterea oilor
completeaza sursele de venit ale localnicilor.
Casa cu cuptor de paine si munti in fundal |
La drumul principal, alta viata (si in bine si in rau):
asfalt bun, panta lina (+), trafic si zona turistica (-). Preturi mari si copii
care cersesc completeaza pesiajul. Si multe claxoane, ca semne de atentionare,
ca incurajare, ca entuziasm. Mult semnificatii poate avea un simplu claxon.
Ultima localitate prin care trecem e Taddert si de aici incepe urcarea pana in
pas. E ora 16.20 si suntem foarte nehotarati. Sa cautam un loc de cort, sau sa
incercam sa ajungem in pas, cu incertitudinea unui loc de cort decent. Alegem
initial varianta 2, dar odata ce deasupra capului ne cad serpentinele pasului,
ne dam seama ca nu vom ajunge pe lumina sus. Si chiar daca o facem si pe asta,
nimeni nu ne garanteaza ca vom gasi loc de cort. Asa ca ramanem la adapostul
unei padurici de pini si punem tabara pentru astazi. Maine urcam in pas si
cotim iarasi pe drumul laturalnice spre foste cetati berbere fortificate.
3 comments:
Foarte interesante terasele acelea, in comparatie cu ele muncirea pamantului, pe orizontala, pe la noi pe la tara pare un mizilic...
Da. Si noua ni s-a parut ca oamenii de acolo trag din greu. In zonele de campie sunt campuri intinse, ca la noi, dar la munte, orice petec de pamant e o lupta pentru imblanzirea terenului, irigatii etc.
cat de minutios au lucrat si aranjat acea mica palma de pamant!
Superb.
Trimiteți un comentariu