Cuptor de Brasov 2018

3 iulie- Piatra Arsa

Cand te trezesti pe nepusa masa cu doua ore libere, nu stai sa pui prea multe intrebari. Dai log out si de fapt, singura intrebare care te macina e "in ce loc fain sa mergi?". Ma decid sa mai bag o fisa cu Bucegiul, restanta de la Piatra Arsa. Sper la vreme buna si nori pufosi. Cel putin asa se vede de la mine de pe fereastra cand ma uit in directia Bartolomeu. Realitatea de pe munte e insa diferita. Atunci cand iesi din oras pe DN1 ai un scurt moment in care din unghiul potrivit se vad Bucegii. Si fata de imaginea plamadita in mintea mea cu norisori bucalati ca niste puti jucandu-se printre Acele Morarului am parte de un nor masiv de ceata si umezeala ce invaluie muntele de la 2000 m in sus. Oh well, vremea nu va fi spectaculoasa, dar macar sper sa nu ploua si o sa fac ceva miscare pe niste drumuri pe care ajung mai rar.

Urcarea spre Dichiu merge bine. Mai bine decat data trecuta. Merg intins spre Piatra Arsa, revin in Dichiu si apoi mai urc o data, tot sperand la un apus spectaculos. Totusi putin cate putin se strange diferenta de nivel si finalul de zi se apropie cu pasi repezi. Intre timp drumurile s-au golit si muntele imi apartine. Mie si animalelor ce isi fac veacul pe pajistile de la 1800 m. Cobor spre casa cu gandul spre weekendul prelungit ce ne sta in fata. 4Munti, MTB, echipa, o cu totul alta experienta.

Date si track: aici

11 iulie- Papanasi vs kilometri. De data asta au castigat cei din urma

Aveam de mai mult timp in minte ideea de a profita de drumul asfaltat spre Plaiul Foii si sa ajung acolo in timpul saptamanii pe cursiera, sa mananc o portie de papanasi si apoi sa ma intorc spre casa. Ideala ar fi o plecare la 17.00 de acasa, pentru a putea avea timp de toate. Altfel cam ai de ales intre mancat papanasi si intors cu trenul vs sarit peste papanasi si mancat kilometri. Nu eram decisa ce sa fac, urma sa ma hotarasc pe parcurs. Dupa calcule laborioase a reeiesit ca varianta prin campie ramane pe alta data, si daca o fac, macar sa iasa cu stil. Asa ca urc spre Poiana, ca mai apoi sa cobor in Rasnov. Incep anemic pe prima panta asa cum fac de obicei si ma activez abia cand sunt depasita lejer de doi baieti. Ma tin cu dintii de trena lor si putin dupa Belvedere preiau conducerea. Urcarea spre Poiana merge mediocru si sincer nu cred ca anul asta sa fie rost de un PB.

Cobor in Rasnov si pe drumul spre Zarnesti ma lupt putin cu vantul din fata. La fel si pe cel spre Plaiul Foii, dar peisajul compenseaza. Afara s-a racorit, e placut si Craiul isi tot schinba culorile. E putin trafic, asfaltul e bun si nu sunt singura care ma bucur de locurile astea pe doua roti, dar sunt singura pe cursiera.

In Plai ajung dupa 20.00, cam tarziu pentru papanasi, asa ca fac cale intoarsa spre Zarnesti. La vale si cu vant din spate merge chiar bine. Acum incep dilemele. Sa raman in Zarnesti pentru tren, sa merg spre Rasnov sau chiar spre Brasov? La limita as avea timp sa ajung in Brasov cu ultima geana de lumina. Ma hotarasc sa ma opresc acolo unde ma prinde trenul din urma, si tot mintindu-ma cu urmatoarea statie, intr-o intrecere continua cu noaptea intru in Brasov, cu 85 de kilometri la bord si fara papanasi.

Date si track: aici 

14 iulie - Ceva mai mult decat sustinator la 7500

De ziua Claudiei prietenii i-au facut cadou o inscriere la Marathon 7500, proba "O data la Omu" aka 1600 m diferenta de nivel, impreuna cu Andrei. Andrei saracul a fost prins la mijloc, dar ne-am gandit ca ar fi fain un concurs in familie, asa ca pe el nu l-am mai intrebat, ci l-am pus direct in fata faptului implinit. Inscrierea a venit la pachet si cu promisiunea ca Pinguinii vor avea grija de Miruna pe durata concursului, astfel incat Familia de Ursi sa poata alerga relativ linistita.

Cand am plecat vineri seara din Brasov sentimente contradictorii ma incercau, caci experienta "Mike are grija de Miruna" putea sa fie orice intre epic fail si succes. Miruna ma cunoaste, caci ne vedem cu Andrei si Claudia, in medie o data pe saptamana, insa nu am ramas niciodata singure. Mie una mi se parea in mod cert mai usor sa alerg decat sa vad de copil, dar in egela masura ma bazam si pe faptul ca Miruna e un copil sociabil si ca nevoia va readuce in memorie experienta pe care am avut-o cand a aparut fratele meu mai mic. Sau pur si simplu un oarecare instinct de femeie.

La ora 5.00 dimineata cand in tabara de corturi de la Pestera rasuna Zdob si Zdub cu "Buna dimineata", am zis ca e o gluma proasta, insa anunturile organizatorilor, verificarea echipamentului si startul celor de la 3200 mi-au facut somnul sa zboare pana la Omu si inapoi. Am mai pregetat in sacul de dormit pana pe la 7.00, cand, ca sa fie siguri ca nu ma fura somnul, CPNTistii au mai dat o data trezirea cu aceeasi melodie.

Eh, se pare ca asta e. Andrei si Claudia se pregatesc de start, eu si Miruna ne facem de lucru prin tabara. Ne tot invartim pe langa boxe, inspectam firele de iarba si le facem "Bravo" alergatorilor care pornesc la ora 8.00 in traseu. Primele 2h30 s-au umplut cu mancat de doua ori, plimbat, mangaiat vacute, navigat printre corturi, jucat in nisip, matait, plans, trantit cu fundul in iarba, invartit Miruna ca elicea avionului si folosit toate simturile ca sa ai grija de un argint viu precum un copil de 1 an jumate.

Pe la 10.30 cand deja obosisera atat atentia mea distributiva, cat si copila, o imobilizez in sistem si plec cu ea la plimbare. Stiam ca are sanse sa adoarma daca merg intins, asa ca avem de gand sa imi umplu urmatoarea ora cu o plimbare spre Pestera Ialomitei- Padina si o revenire pe asfalt. Capul ii cade greu pe piept, paraul care susuie pe langa noi e ignorat cu desavarsire, semn ca si copila e rupta de oboseala, nu doar eu. Totusi telefonul lui Cristi care ma anunta ca schimbul doi a ajuns la Pestera ne face sa ne intoarcem. Vali, Cristi si Muha au bagat sprint pe Jepii Mici si in 2h30 au fost la Pestera. Deja in mai multi, e mai simplu si printre povesti si vazut de fata trec si urmatoarele 2 ore. Cand verificam clasamentul intermediar vedem ca Familia de Ursi trecuse deja de Saua Strunga, asa ca ne pregatim sa ii primim cum se cuvine, cu galagie, talanga si copil, livrat teafar si nevatamat :)

Dupa ce ne incheiem misiunea la Pestera, ma alatur si eu grupului de Pinguini de pe Jepii si mergem spre Piatra Arsa si Jepii Mari, prilej de ganduri ingrinorate legate de ProParkul ce se apropie parca prea repede.

Date si track: aici

Familia de ursi si prietenii (by Dani Florea)

15 iulie. Suntem niste finuti (cursiera)

Desi sambata seara paream convinsa ca o sa ma scol duminica la 5.00 dimieata ca sa.plecam cum MTBul in Fagaras, nu a fost deloc asa, caci orele putine de somn de sambata si-au spus cuvantul. Ne justificam lenea cu vremea instabila anuntata pentru Fagaras si ramanem pe langa casa, plecamd pana la urma la o tura de cursiera cu multe urcari (Cheile Gradistei, Fundata, Ciocanu). Urcarile in Cheile Gradistei si Ciocanu imi sunt inca proaspete in minge de la 4Munti si probabil gandurile din ziua 4, cand ne indreptam spre finish, ori marturisirile sincere dintre mine si Bogdana de pe urcarea pe Ciocanu imi vor ramane inca o perioada proaspete in minte. Iar atunci cand se vor estompa, va ramane in urma esenta celor 4Munti 2018.

In orice caz, urcarile se simt complet diferit pe cursiera. Trec mai repede, insa sunt in egala masura mai brutale, mai ales Ciocanu. La final strangem cam 1550 m in picioare, iar urcarea spre Pestera ramane pentru o data ulterioara, caci ploaia pare sa fie serioasa, atat dinspre Rucar Bran, cat si dinspre Moeciu de Sus.

Dar am in minte un Moeciu Deluxe 2500 minim, pentru o alta zi de cursiera pe.langa casa.

Date si track: aici

Sirnea

22 iulie -Bazin matinal

In weekend sunt la Bucuresti, dar mai mult de un inot matinal cu Viorela, nu a intrat. Totusi asta e oricum o raritate ce are loc o data la 6 luni, deci merita mentionat

23 iulie- City run (Schei)

N-as fi crezut ca o sa ajung sa alerg prin oras in mijlocul verii, asta e activitate de iarna. Dar cand ploaia te incolteste peste tot, faci si tu ce poti. Parca e mai bine sa ma ploua in alergare, decat pe cursiera.

Date: aici

24 iulie- Stretching

Clasa de stretching de la Grand Fitness imi facea demult cu ochiul si azi i-am dat o sansa.

25 iulie - Ca prin urechile acului

Radu spune ca azi sunt nori inalti si nu va ploua. Asa ca plec la o tura de cursiera care sa includa pe final urcarea in Poiana Brasov dinspre Rasnov.  Ploaia ma fugareste pe bucata Vulcan-Rasnov si ma simt prinsa din ce in ce mai mult ca intr-un cleste. Pe prima parte a urcarii spre Poiana picura, dar ca prin minune se opreste si in afara de atmosfera sufocanta, nu am motive de nemultumire. De fapt, pe cand coboram spre Brasov eram chiar multumita caci am scapat ca prin urechile acului.

Date: aici

27 iulie- Cand totul e ud, raman forestierele (alergare)

Cum spune si in titlu, ploua iar, asa ca revin la siguranta alergarii. Cum potecile ies din ecuatie, leg un traseu de 11 kilometri pe Drumul Vechi-Poiana-Solomon. Am cam fortat pe coboare si presimt ca maine o sa imi simt cvadricepsii, dar daca ma bate gandul unui MPC si trebuie sa vad cum stau.

Date: aici

28 iulie- Soare. 9%.Sauna. Ploaie. Lepsa

DN2D Targu Secuiesc-Lepsa e un drum care ne place mult deoarece vine la pachet cu un asfalt bun si trafic putin. Cred ca momentul potrivit pentru a-l parcurge este toamna cand culorile padurilor de foioase si de pini pe care le traversezi te fac sa uiti mai usor de gradientele pantelor, dar cum vara asta e nesteptat de ploaioasa pe la noi, orice zi cu soare e o invitatie la plimbare. Cum amandoi aveam chef de pedalat, am pornit spre Targu Secuiesc si de aici am luat in piept panta si sauna din padure. Muschii se resimt dupa alergarea de ieri, asa ca pana la releu, unde ma asteapta Radu, abia apuc sa ma incalzesc. Coboram spre Lepsa, iar apoi, sectiunea Tulnici - Valea Sarii ma prinde pe picior gresit, caci uitasaem cat de valurita este.

In mod cert nu este ziua mea cea mai buna, insa dupa ce aprovizionez cu 2 pastile de nurofen de la farmacia din Tulnici si bag una in sistem, viata pare din nou frumoasa si mergem pana in Focsani, daca e nevoie. Oricum, tot invartind la pedale ma mir si eu cum se scurg kilometrii, si daca la inceputul zilei, Focsaniul cu ai sau +100 km parea foarte departe, acum dintr-o data, a devenit la o aruncatura de bat.

In Valea Sarii hotaram sa facem cale intoarsa si dupa o pauza tihnita de masa ne asternem la drum inapoi spre masina si spre locul unde se aduna norii. De altfel este evident ca pe dealuri ploua si nu apucam sa mergem 10 kilometri ca suntem trimisi urgent la adapostul unei statii de autobuz unde pregetam cam o ora, fara ca ploaia sa dea semn ca vrea sa se opreasca cu adevarat. Imi fixez ora 17.00 ca ora limita de plecare, indiferent de conditiile atmosferice, caci pana la masina mai e cale lunga si cel putin 13000 m diferenta de nivel de acoperit. Si acum stiu bine fiecare urcare...

Asa ca pe o ploaie constanta parasesc adapostul uscat, pedaland cu speranta ca nu o sa am parte de udatura toate cele 3 ore pana la masina. Si norocul imi surade, caci picurii devin mai mici si mai rari, in fata plafonul incepe sa se sparga si desi trebuie sa cobor cu grija si sa nu ma inclin prea mult in viraje, pedalez totusi constant spre vreme buna. Radu a decis ca mai sta ceva timp la adapost, si pleaca la 17.30, asa ca sunt singura. Imi place sa pedalez singura, caci am ritmul meu, unul de distanta lunga. Satele trec pe langa mine, urcarea de la Tulnici se duce si ea, cochetez cu o pauza de masa in Lepsa dar nu imi sare nimic atractiv in ochi, asa ca atentez la punga de Haribo din buzunar si 340 kcal se duc usor pe gat in gust dulce-acrisor. Am nevoie de combustibil pentru urcarea lunga din Gresu. Pedala dupa pedala castig metri pe verticala, se fac 2000 m urcati, apoi nu mai ramane decat o Poiana, si apoi iata-ma ajunsa in varf. Culorile arata fain, ceata sta aninata printre copaci, insa stiu ca telefonul meu face oricum poze praf si daca ma dau jos de pe bicicleta, greu imi va mai fi sa pornesc din nou, asa ca ma bazez pe pozele lui Radu si pe anduranta mea si ii dau legat pana la masina, incheind o zi plina sub culorile unui apus frumos.

Date: aici