Un weekend cu 2 concursuri, weekend venit la finalul unui bloc de 5 saptamani cu 6 curse. Asa cum glumeam cu Suzi la incalzirea de dinaintea Campionatelor Nationale, blocul acesta de primavara ar putea sa fie un sezon in sine.
Weekendul a inceput la Barcani. Poate ca un concurs de mtb inainte de Campionatele Nationale nu era cea mai fericita alegere, dar mi-a placut anul trecut. Un concurs cu logistica minima, scurt, cu o atmosfera prietenoasa, si da, nu o sa ma ascund dupa degete, cu premii mari. Fata de anul trecut, cand noroiul i-a dezarmat pe multi, anul acesta numai praful mai ramane in ecuatie, asa ca participantii, motivati de lungimea abordabila, organizare,promovare etc nu au intarziat sa apara. Cu Salome la start, lupta pentru locurile 2 si 3 era deschisa intre mine, Diana Bolea, Roxana, Noemi etc.
 |
| La final am scos maximul posibil din cursa asta, respectiv un loc 2 la open feminin |
Ma pozitionez prost la start langa copiii Karinei, asa ca pe asfalt si pe prima urcare sunt nevoita sa apas pedala si sa intru repede in zona 5. Dar zona 5 nu ma mai sperie. Am vazut eu la Prima Evadare ca pot sa merg 1h30 asa :). Ma simteam mai nelinistita din cauza caldurii ce se anunta pentru miezul zilei, mai ales ca pentru a blansa bicicleta mai grea, decid sa merg cu un singur bidon si sa ma opresc pe la km 25 la un punct de alimentare. Dar nici caldura sincer nu a fost de speriat. Pe sus a adiat o mica briza, iar prin padure era umbra si relativ placut.
 |
| O pozitionare proasta la start, dar un start bun la final |
Prima parte, comuna cu traseul scurt a fost una foarte rapida. 18 km si 57-58 de minute. Insa urcarile care contau abia de aici incepeau. Cea din zona cu Zagonul a fost imblanzita mult fata de anul trecut, niste drumege de pamant permitand o trasa in serpentine. Urcarea mare de 3 km mi-a placut si anul trecut, mi-a placut si acum, desi nu am mai depasit pe nimeni si jumatate de concurs m-am potrivit cu aceiasi baieti. Pe cand pedalam spre finish prin fanetele care stau sa se usuce, mi-am pus din nou in minte sa le reamintesc prietenilor cu biciclete sa vina in zona, caci se merita.
Asfaltul de la finish e o mica izbavire si imi place maxim sa calc pedala si sa storc si ultimii watti pe aici, cu gandul la Nationalele de maine.
 |
| La fiecare editie de Barcani Bike Race pare ca avem parte si de o poza de familie |
Dupa cursa oamenilor mari a fost multa socializare, mancare, mult soare, sticle intregi de apa, cursa copiilor, alte sticle de apa si pahare de limonada si la final, o zi de vara autentica, plina de miscare.
Cursa lui Marius a fost cam asa: a plecat tare impreuna cu baietelul in tricou portocaliu, a ajuns sa se alerge de fapt cu un pusti de la Living Bike Faresin (care a si castigat), dar a fost fain ca a fost o cursa disputata pana la ultima pedala, in care baietii si fetele au avut de-a face nu doar cu cei 6 km ai traseului, dar si cu caldura de la ora 15...
Barcani Bike Race creste de la an la an. Organizarea e din ce in ce mai buna si am apreciat:
- Focusul pe care l-au avut pentru copii (cursele lor, mancare, clatite, loc de joaca etc).
- Marcajul bun, numarul de voluntari de pe traseu, disponibilitatea lor.
- Detalii precum: incadrarea in programul anuntat pe site, florile pentru fetele de pe podium.
- Implicarea intreprinzatorilor locali pe zona de gastro/ food.
Singurul lucru care ar mai avea nevoie de putin fine tuning e comunicarea inainte de eveniment. A fost clar peste cea de anul trecut, insa ea s-a facut exclusiv pe canalele de social media (Facebook in speta). Aici cred ca e necesar sa existe o sectiune separata (chiar si temporara) pe site-ul https://hailabarcani.ro/ unde sa se regaseasca toate detaliile legate de traseu, program etc.
Foto: Bogdan Alecu si echipa de organizare
0 comments:
Trimiteți un comentariu