Anul acesta ne-am impartit cumva participarea la Campionatele Nationale in familie, fiecare luand disciplina care i se potriveste mai bine. Traseul de la Paltinis nu e chiar specialitatea mea, cel de XCO de la Cheile Gradistei cu atat mai putin, asa ca soseaua era singurul meu slot. In plus, ramasesem cu un vibe bun de anul trecut, vibe care merita sa fie pastrat.
Fata de 2023 am ales sa nu merg la contratimp, deoarece sofatul nu e placerea mea. Brasov-Sibiu-Sibiu-Barcani-Barcani-Sibiu era un marathon in sine. Si nici autoflagelarea la FTP, pe canicula nu imi starneste emotii pozitive.
La proba de fond, pe lista de start erau mai putine fete la Master si Amatori comparativ cu anul trecut, dar prin comasarea la start a tuturor categoriilor de fete, a iesit ceva chiar fain. Cei 45 km cu 600 m diferenta de nivel nu erau de speriat, insa profilul era destul de "punchy" cu urcari relativ scurte, care nu sunt chiar specialitatea mea. Daca in 2023 planul a fost sa stau cu plutonul pana la ultima urcare, anul acesta startul comun (amatori, master, elite, cadeti si juniori) a adus in joc mai multe variabile si fete mult mai bune, asa ca imi stabilesc ca obiectiv sa stau intr-un grup decent pana la urcarea mare de la kilometrul 16, mai ales ca pana la ea mai aveam inca 2 urcari mai mici, una chiar de la start.
Execut prost planul pentru ca ma rup de plutonul lui Suzi chiar pe prima coborare. Cum felul meu e mai degraba rezervat si precaut, nu fortez pe primele serpentine (destul de stranse), mai ales ca aveam doar 2-3 km la vale sezonul asta cu rotile de carbon (si aceia cumva chinuiti vineri) si am preferat siguranta.
Era buna o recunoastere, dar cand sa fie timp si pentru ea intre job, familie, alte curse si planuri personale ? Prudenta inseamna insa ca raman cumva intre plutoane si restul cursei nu a fost decat o urmarire a oamenilor sau a micilor grupuri din fata. Sa las pedala sa fiu prinsa din urma era exclus, singura optiune viabila fiind sa continui sa apas pedala, mai ales pe urcare si pe plat, mai ales ca grupul in care se afla Suzi si cateva cadete era mereu la orizont. Cum necum ajungem la baza urcarii mari si acolo incep sa execut planul de nutritie. Macar acesta sa mearga. Primul gel, apa si FTP. Pare ca incep sa recuperez teren fata de Corina si Irina.
La finalul urcarii (si dupa al doilea gel) eram grupate, iar dupa coborarea lunga si rapida, tricoul verde al Ancai era si el la orizont. Asa ca ne continuam efortul de a invarti la pedale, metru cu metru si deal cu deal. Intra si al treilea gel, cu ocazia asta, ca tot l-am carat in buzunar. Apa nu imi prisoseste ca sa am suficienta sa ma ud, dar pentru baut mi-am calculat perfect bidonul de 750 ml. O prindem pe Anca din urma la un moment dat, insa nu reusim sa ne potrivim ca ritm pentru ultimii kilometrii, desi avea tot sensul din lume sa lucram, avand in vedere ca eram la categorii diferite si impreuna distanta trece mai usor.
In Ocna Sibiului ii urez bafta Corinei, eu fac stanga spre finish-ul salvator si ma postez direct la umbra unde 10 minute nu vreau decat sa imi cobor temperatura la niste valori normale. Calculez ca mai am inca 1h30 pana vine Suzi, asa ca ma organizez repede cu apa, mancare, haine de schimb si cat mai multa umbra. La timpul potrivit, ma preling pe la umbra zidurilor pentru a le incuraja pe fetele de la Elite si U23 care se pregatesc sa vina. Ma bucur, la fel ca toata lumea, cand cursa se incheie fara incidente majore, si pun si editia asta a Nationalelor la loc de cinste. Organizarea, siguranta si echitatea asigurata de arbitrii si organizatori, cred eu ca au facut o editie buna. Poate un traseu intermediar ca lungime pentru master feminin ar fi de luat in calcul pentru anii urmatori, insa daca organizarea ramane la fel de buna, poate usor, usor se duce vestea si la start se vor strange din ce in ce mai multe fete, pentru ca public practicant exista, dar munca de convingere ca e fain intr-un pluton de fete e mai laborioasa decat pare...
 |
| Poza de final cu foaaarte multe fete :) |
 |
| Undeva pe urcarea mare, cu Corina si Irina, cu care m-am petrecut jumatate de cursa |
Foto: Traian Olinici
0 comments:
Trimiteți un comentariu