Inspirati de seria clasica de iarna inaugurata, mentinuta si perfectionata de Alin in ultimii ani, precum si de vremea buna din toamna asta, am adus Morning Glory-ul ceva mai aproape de oras, incercand sa scoatem cat mai multi oameni faini afara din casa, pentru a ne bucura impreuna de un inceput de zi in natura, putina miscare, ceva dulce, o cafea, o poveste. Primele ore ale diminetii, cand se schimba lumina, cand astepti cu o curiozitate si bucurie ancestrala fiecare aparitie a soarelui din spatele muntilor, cand ii primesti lumina perfecta si caldura blanda, acelea sunt unele dintre cele mai frumoase momente ce merita traite afara, fie in linistea interioara, fie alaturi de prieteni, dupa cum ii cade fiecaruia bine ori dupa cum ii dicteaza fiecaruia sufletul in acel moment.
 |
| Asa incepe orice dimineata buna |
2.10 Tampa Morning Glory cu Brasov Adventures
Cum ne-a placut mult shotul de energie dat de urcarea de ieri in Postavaru, am zis sa repetam experienta si ziua urmatoare, de data asta mai aproape de casa, respectiv pe Tampa. Un asemenea loc vine cu trei avantaje: o ora mai blanda de sculare (5.40 vs 4.40 pentru Postavaru), un acces facil din oras si o retragere scurta, ceea ce pe de-o parte ne ofera mai mult timp de petrecut cu cafeaua in mana si creeaza premizele unei prezente mai numeroase. Si trebuie spus ca ne-am strans ceva oameni, jumate veniti pe bicicleta via Saua Tampei, jumate veniti pe jos, via Gabony. Soarele a fost darnic cu noi, temperatura placuta, astfel incat toata lumea s-a aratat gata de o noua iteratie si saptamana urmatoare.
Pentru mine ziua a continuat cu munca pana pe la 16, cand mi-am luat laptopul si am pornit spre Promenada pentru o sesiune de munca in natura. Zilele calde si frumoase sunt numarate, asa ca trebuie profitat de fiecare dintre ele si orice timp petrecut afara e infinit mai pretios decat orice timp petrecut intre patru pereti.
La ora 18 inchid laptopul si pornesc in sus pe Serpentine, cat sa sar Tampa si sa ajung in Racadau. Ascult muzica, privesc cum se transforma padurea, ma iau la intrecere cu soarele ce se grabeste spre apus si sunt infinit recunoascatoare pentru tot ceea ce-mi ofera Brasovul, pentru cat de bine se muleaza orasul asta pe nevoile mele de libertate. Inca din primele luni Brasovul a devenit acasa, insa s-a simtit cu adevarat acasa abia in America de Sud cand padurile-i erau chemare si singurul cuvant care imi bantuia mintea era Heimweh.
Date: aici
16.10 Tampa slow morning sau rasaritul biciclistilor
Astazi nu ne strangem decat 5 oameni pentru rasaritul pe Tampa, toti biciclisti. Insa un grup mai mic isi are avantajele sale, caci e mult mai simplu sa discuti, experienta se simte cumva mai intima.
23.10 Tampa Morning Glory cu oamenii de pe Brasov Adventures
Diminetile pe Tampa sunt doar un substitut pentru adevaratul morning glory din Postavaru sau dintr-un alt munte mai mare apropiat de Brasov. Insa data fiind usurinta cu care ajungi sus ele sunt garantia unei socializari faine in natura. Daca la primele iteratii eram doar 4-5 oameni ce urcam cu bicicleta ocolit prin Saua Tampei, acum am dat bicicleta pentru o urcare mai lenta sau mai rapida, dupa dorinta si putiinta fiecaruia, care sa ne scoata la masutele de pe Treptele lui Gabony, locul din care se vede cel mai bine rasaritul.
Am upgradat si iesirea la un eveniment social si culinar si in meniul de azi am avut o gasca faina de biciclisti sia alergatori, un rasarit tarziu la ora 8, cafea si clatite americane cu dulceata de zmeura. Modul ideal de a-ti incepe ziua.
 |
| Credits Alin Tanase |
Date: aici
28.10 Don't stop me now + Tampa morning glory cu carry bike pe Gabony
Tampa morning glory incepe sa devina o traditie de toamna. Pentru noi este pe de-o parte un motiv excelent pentru a ne mobiliza dis-de-dimineata si a incepe ziua in forta. In mod cert nu suntem cei mai matinali oameni de pe lumea asta (desi ne-am dori), insa la nehotarare si la lipsa de disciplina ajuta mult sa iti fixezi un punct si o ora de intalnire, sa iti iei un angajament etc. Sau cel putin pentru noi functioneaza. Partea faina este ca in nehotararea noastra reusim sa ii mobilizam si pe altii si una din micile placeri ale Brasovului este faptul ca poti sa evadezi cu usurinta in natura, sa simti padurea cum se trezeste la viata, sa privesti orasul de sus si modul in care i se anima strazile. A fi afara este sinonim cu a te tine departe de social media si a petrece timp de calitate alaturi de alti oameni cu care imparti aceleasi pasiuni. E bine sa incepi ziua in fata unei cani de cafea (chiar daca aproape mereu cafeaua noastra este esuata) si a unei prajituri,e bine sa faci miscare si toate astea te incarca cu energie si cu endorfine.
Astazi e prima editie a Morning Glory-ul dupa schimbarea orei, ceea ce vine cu plusuri si minusuri. Minusul e evident: trebuie sa ne trezim devreme, caci acum soarele rasare la 7. Plusul e ca fie ar fi mai mult timp de petrecut la bancutele de pe Gabony, sau precum in cazul zilei de azi, niste ore pentru a mai fura putin mtb in toamna asta. Initial aveam planuri mari, respectiv sa urc pana in Postavaru, dar am fost tradata de franele de la 29'er care usor, usor au dat ortul popii. Totusi, in mod surprinzator, cu frana fata ce mai mult nu tinea decat tinea, am reusit sa cobor Putreda aproape integral si senzatia de bine, de flow, andrenalina pe care o ai cand lucrurile iti ies si miscarea se leaga-asta e drogul nostru. A doua coborare e spre Saua Tampei si fix pe traseul asta banal ne luam amandoi cate o tranta /respectiv semi-tranta gratuita, unul din cauza cauciucurilor cu profil diferit, iar altul din cauza franei buclucase. E clar ca nu are sens sa insist cu Postavaru si ca daca o fac o sa ajung sa cobor pe langa bicicleta, asa ca mai bine ma retrag in glorie, coborand pe langa bicicleta pe traseul de la Bike Race. Totusi am strans in 2h30 de dat cam 13000 de metri diferenta de nivel, respectabil pentru o zi de octombrie, mai ales cand diminetii pe mtb ii urmeaza o zi de munca. Cat de mult imi vor lipsi toate acestea in zilele scurte si friguroase de iarna!
Date: aici
5 noiembrie- Tampa slow morning romantic
Cum aseara a plouat, am lasat bicicletele acasa si am urcat per pedes, pe Gabony. Am fost singuri, dar asta nu a insemnat ca nu am putut sa ne bucuram de un porridge cald cu ciocolata si banane si de o cafea reusita.
Date: aici
19 noiembrie- Tampa slow morning, gourmet, cu cafea si friganele
Cum intr-o dimineata Radu a pregatit o serie de friganele pentru colegii de munca, am hotarat sa repetam experienta si intr-o dimineata pe Tampa, caci sunt usor de facut si bune mai ales calde. Asa ca luam la pachet cele necesare si pornim spre Dobrogeanu Gherea. O ceata umeda si deasa incinge Tampa si aproape ca ma consolez cu ideea ca nu vom reusi sa iesim deasupra ei, avand in vedere ca nu avem decat 150 m de urcare. Noroc ca raman friganelele un punct de interes suficient de atragator. Asa ca ajunsi la destinatie incingem tigaia si dam drumul cu spor la pregatit paine cu lapte, ou si zahar. Totusi soarele ne face o mare supriza caci ceata s-a lasat cativa metri mai jos si astfel avem parte de cel mai spectaculos inceput de zi din toamna asta, cu valuri aburii colorate in auriu, cu umbre si lumini sidefii ce ascund sub ele orasul si ne arunca deasupra norilor. Iar cand soarele dispare inghitit de stratul urmator de nori, continuam starea de bine cu portii generoase de friganele garnisite cu mult gem si zahar si udate cu cafea. Daca ai soare, ceva dulce si putina cafeina, nici nu cum sa nu inceapa bine ziua.
27 noiembrie- Tampa morning glory. Asta chiar e ultima pe toamna asta
Nu zic ca e ultima pe anul asta, caci nu se stie niciodata ce vitejii ne mai cuprind in decembrie si echipati corespunzator ignoram frigul pentru o ultima iteratie pe 2019. Dar toamna se termina oricum in 3 zile, asa ca profit de soarele glorios anuntat in prognoza si postez o ultima chemare la morning glory pentru aceasta toamna. Cum doar vreo 4 oameni au anuntat ca vin (si de regula la fata locului apar jumatate din cei anuntati) nu imi faceam prea multe iluzii legate de prezenta. Inca de la plecare mi-am pus castile in urechi ca sa nu imi mai aud gafaitul, am dat play la un audiobook si cu ochii aninati de cerul ce prevestea un rasarit spectaculos am lasat picioarele sa ma poarte pe poteca deja stiuta, convinsa ca voi fi prima la intalnire, asa cum se intampla mai mereu.Asa ca nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca masa era plina de bunatati aduse la pachet, un primus sfaraia vesel si prevestea cafeaua regulamentara, iar bancile erau deja ocupate cu omuleti veseli. Rasaritul s-a consumat in spatele unui plafon jos de nori si a durat ceva pana cand soarele a ajuns si la noi si ne-a incalzit fetele. Sufletele ne erau oricum calde, caci eram acolo vreo doua maini de oameni care gandim si traim asemanator bucurandu-ne de compania celorlati, de timpul petrecut in natura, vorbind despre viitor si povestind despre cum arata Brasovul acum 20-30 de ani.
Date: aici
0 comments:
Trimiteți un comentariu