Cei care pleaca si cei care raman (Ningau de Brasov 2021)

Decembrie ar trebui sa fie o luna cu aer de sarbatoare, cu primul frig al iernii, cu ceva zapada (cel putin in Brasov), cu miros de brad si scortisoara si cu multa caldura...interioara. Si desi am bifat frigul, ninsoarea si plimbarea regulamentara in orasul pustiu, acest decembrie e doar despre cei care pleaca si cei care raman, este despre cum sa continui sa privesti inainte cand o lume intreaga se destrama in spatele tau, e mai mult despre amintiri decat despre planuri de viitor, e mai mult un bilant dulce-amar decat o frumoasa lista de dorinte pentru anul ce va sa vina.

Vine o vreme

Cand trebuie să tragem sub noi

O linie neagra

Si sa facem socoteala.

Cateva momente cand am fost foarte fericiti,

Câteva momente cand am fost frumosi,

Câteva momente cand ne-am facut de cap.

Ne-am întalnit de multe ori

Cu munti si apele de acasa.

(Care au ramas la locul lor).

Toate acestea fac un viitor luminos -

Pe care l-am trait.

Si, în sfarsit, o soarta

Şi cu incă o soarta (de unde-o mai fi iesit?)

Fac două (Scriem una si tinem-una,

Poate, cine ştie, există viata si peste mari si tari).

(adaptare dupa Marin Sorescu, Contabilitate)

1 decembrie- Pe fata ascunsa a Postavarului cu Claudia si Cristi

In noiembrie, atunci cand mi-am completat cererea de concediu, aveam cu siguranta asteptari mai mari de la vacanta prelungita de 1 decembrie, mai ales ca avea sa fie singura pana pe 24 ianurie caci Craciunul si Anul Nou nu ne ajuta deloc anul acesta. Insa vremea are alte planuri si iarna pare sa inceapa la program, nelasand nicio bucatica de tara uscata. Asa ca ramanem pe acasa si ne bucuram (inca) de prezenta Claudiei. Radu ne ajuta si astazi si sta cu Miruna, asa ca noi trei pornim pe fata ascunsa a Postavarului. In vara am dus-o pe Claudia pe acolo si i-a placut asa de mult, incat acum am revenit. Ce e drept, o urcare cinstita prin padure, feriti de vant e tot ce ne trebuie. La inceput zapada lipseste cu desavarsire insa usor, usor ea apare in peisaj (cel putin in partea superioara). Si cu vantul avem ceva noroc, caci de regula suntem feriti de uraganul ce se aude printre trunchiurile inalte si netede ale fagilor. Varful este doar al nostru, iar coborarea spre Poiana Ruia merge prin zapada destul de mare si sub asediul tunurilor de zapada. Abia in Crucur reusim sa ne tragem si noi putin sufletul. Coboram pe Kermen pentru diversitate.

2 decembrie - Postavaru Morning Glory cu Cristi

Singura zi cu soare din sirul de zile mohorate se merita sarbatorita cum se cuvine cu o trezire matinala si o urcare in Postavaru special pentru Cristi. Muntele ne ofera spectacol si desi nu e senin lacrima, norii sunt cei care dau sare si piper unui rasarit de top 10.

5 decembrie - Tampa sunset Hike in formatie completa

Intr-o combinatie de Radu faultat si Andrei intors in tara, ramanem constant in decembrie pe langa casa, incercam sa inghesuim in putinele zile ramase cat mai multe ore petrecute alaturi de Claudia, Andrei si Miruna. Asa ca astazi, pentru a profita de vreme frumoasa, ne dam intalnire pe Tampa.

9 decembrie- Prima zi de iarna

In Brasov a nins. Ar fi trebuit sa mergem in Postavaru, dar ne-am miscat greu, asa ca am urcat pe Tampa. Nu a fost deloc o alegere proasta caci am fost primii care ne-am imprimat urmele adidasilor in zapada proaspata. Am asteptat cuminti ca soarele sa se ridice de dupa Ciucas si apoi de dupa Kermen si sa coloreze ceata din depresiune si padurea imbracata in prima zapada. Deja, la ora 9 magia incepuse sa se destrame, noroiul, frunzele  si cracile golase facandu-si aparitia peste tot.

11 decembrie - Turul Clabucetelor

E sezonul acela nefast in care nu prea reusesti sa iti faci curaj sa intrii in mindsetul de iarna si ai mai fura putin pamant uscat si un crampei de toamna. Cam asta facem si astazi, convinsi de avertizarea de vant puternic ce va aduce cu el un front de ploi. Asa ca in loc de Piatra Mare, Neamtului sau alte destinatii mai expuse, desnez o tura prin paduri, un tur al Clabucetelor, care se poate face la fel de bine si pe schiuri de tura, cand va fi zapada suficienta.

12 decembrie- Holbav la apus

Weekenduri din decembrie au urmat un pattern simplu: sala & sauna si drumetie mai scurta in a doua parte a zilei. Pentru astazi alegem destinatia in functie de ce se vede pe fereastra. Postavaru e in negura, Brasovul nu promite nici el nimic bun, insa spre Crai incep sa se sparga norii. Asa ca dealurile de la Holbav ne vor oferi un ultim strop de toamna tarzie. Pe dealuri e soare, e cer senin si e suficient de cald cat sa urci la bluza de corp. Ii arat lui Radu o alta varianta de acces spre locul de apus si ne plimbam pasii prin paduri frumoase de fag, povestind despre viata secreta a copacilor.

15 decembrie- Nunta in Ursarie

AMR-ul plecarii Ursilor a ajuns la 3 si ziua de astazi le este dedicata. Ne strangem toti prietenii buni si ne bucuram pur si simplu de timpul petrecut impreuna, fara asteptari, dar cu siguranta cu un amestec de temeri, dorinte , tristete. Bem din cocktailul asta  pahar dupa pahar, ne ametim, ne trezim, ne anesteziem sentimentele. Timp pentru lacrimi o sa fie mai tarziu...Si eu si Claudia stim bine sa ne strigam bucuria cu voce tare si sa ne rumegam tristea in tacere.

18 decembrie- Frozen Magura Codlei

Drumul Claudiei si al Mirunei pana la Sibiu se scurge repejor si fara incidente. Conduc mai incet decat as face-o in mod normal, avand in vedere ca o am pe Miruna in spate si dintr-o data, indicele de conducere preventiva sare la 110%. Printre cantece si poezii de iarna incerc sa ma gandesc la un deziderat realist si totusi inspirational pentru relatia dintre mine si Claudia. Sunt multe incertitudini aici, dar si o mare certitudine: indiferent de eforturile pe care le vom depune fiecare dintre noi, ceva se va schimba. E inerent, distanta nu face lucrurile mai usoare. Insa stiu ce imi doresc de la anii urmatori: sa avem in fiecare an o aventura numai a noastra, indiferent ca ea este in Carpati, in Alpi sau in alti munti. Sa adaugam an de an cate o caramida la casa sufletelor noastre, cladita in ultimii 11 ani. Si cate un calup de poze la albumul "Eu si Clau".

Pentru ca de felul meu sunt o sadica, imi invart singura cutitul in rana si la intoarcerea de la Sibiu, fac o tura pe Magura Codlei. Ma las sa ma scurg in amintirile unei alte ture facute pe acelasi traseu, doar ca in sens invers, cu Claudia, tot intr-un inceput de iarna. Desi sunt multe siruri de urme, muntele este absolut tacut. Imi e frica de gandurile mele, asa ca dau drumul la muzica in casti. E vremea playlistului acela care salveaza orice situatie. Pe de-o parte e trist ca nu am cu cine sa impart frumosul vizual al prezentului pentru ca zapada este lipita de copaci si padurea arata ca...in Frozen (daca tot am facut o cura intensiva de desene animate in ultima vreme). Sunt singura si pe varf si pentru a-mi tine mintea ocupata decid sa continui cu planul de acasa si sa cobor pe la Cetatea Neagra, chiar daca asta inseamna ca va trebui sa deschid poteca. Ceasul ma ajuta mult, insa cum stiu ca terenul e plin de pietre, incerc sa casc ochii in 4 sa nu ma imprastii pe undeva mai ales ca nimeni nu are habar pe unde sunt. Concentrarea asta ma ajuta si odata ce ajung la drumul mare, grabesc pasul, caci dinspre munte a inceput sa sufle un vant hain ce ma trimite convingator acasa.

19 decembrie- Foggy Piatra Mare

Cum singurele zile in care pot efectiv sa ies si sa ma bucur de lumina sunt zilele de weekend, planul era simplu si pentru duminica si cuprindea o tura mai lunga de trekking. Le trimit lui Andrei si Alinei cateva poze de iarna autentica, culese de pe Facebook de pe la oamenii care au fost care in Postavaru, care in Bucegi etc si reusesc sa imi conving repejor prietenii pentru o zi plina, in Piatra Mare. Am avut parte de zapada proaspata, copaci incarcati, un pui de viscol, sapat urme la coborare si o ultima jumatate de ora la frontala, bucurandu-ne de zapada ce cadea in sfere mici, rotunde si perfecte, sclipind vremelnic in fasciculul de lumina al frontalei. Am baut ceai fierbinte din termos si sub magia iernii as jura ca am putut sa simt vremelnic, pe limba, gustul de cozonac.

21 decembrie Foculetul de solstitiu

Anul asta nu a fost deloc usor sa ne mobilizam pentru a sarbatori solstitiul de iarna, respectiv promisiunea verii. Dar deja era un fel de traditie si ne-am tot facut curaj sa nu lasam frigul si zapada care s-au asezat peste oras, sa ne tulbure...Asa ca in loc de carne fripta pe piatra si noapte la stana, am ales vin fiert la primus,  lemne si cozonac de cumparat si una din vetrele de la Pietrele lui Solomon. M-am ascuns insa bine sub multe straturi de haine, m-am imbracat pe dinauntru cu 2 cani de acool si am biruit si sarbatoarea asta pagana.

23 decembrie- Frig de iti ingheata mucii

Daca la foculetul de solstitiu a fost frig, in dimineata asta in Postavaru a fost polul frigului. Totusi era singura zi cu soare din toata saptamana asta, si nu o puteam rata. Asa ca am indurat gerul, tunurile de zapada, ne-am minunat de brazii inca incarcati, de linistea diminetii in care fiecare om urca solitar in conul de lumina al frontalei, de prajiturile de pe varf, bune de echilibrat glicemia intr-o dimineata atat de friguroasa si am bifat primul Postavaru Morning Glory cu adevarat hivernal.