Crai, Sudica si oceanul de mov

De cateva saptamani ne tot faceam planuri de o aventura in timpul saptamanii, dar aceasta nu s-a concretizat neam. Ba ca ploua, ba ca e frig, scuze se gasesc mereu. Pana la urma am combinat o seara de vineri la refugiu, cu o tura sambata, in Crai. Asa ca scoatem de la naftalina bocancii de iarna, coltarii si pioletii si vineri dimineata ne pregatim bagajul si il lasam la usa, sa astepte cuminte ora 18.00. Apoi urcam la Casa Nobilis cu masina, si pe la apus pornim agale spre Refugiul Grind. O forma alternativa a mersului in club. Ce activitate mai buna de vineri seara ai putea sa ai, decat sa urci la frontala, vorbind cu cel de langa tine de purgatoriul in care ne aflam, sub un cer ce cu fiecare minut isi pierde si ultima geana de albastru si se transforma in patura neagra a muntilor nepoluati luminos, pe care rasar, firav, rand pe rand, primele stele? Zapada apare pe la 1300m si cam acolo ne aprindem si frontalele. Ultimele 20 de minute pana la refugiu ni le petrecem navigand printre cazaturi si copaci aterizati fix in poteca.

Grindul ne primeste tacut, cu usa inchisa si mirosul obisnuit de refugiu. Ne va fi casa vremelnica pentru o noapte. O noapte infrigurata. Desi la prima vedere a fost mai cald decat la Vistea, tot ne-am fatait sincron de pe o parte pe alta, tinandu-ne reciproc in brate. Nici sacii nostri nu mai sunt ce au fost, dar si noi ne-am grabit putin si am fost cam optimisti cu temperaturile la 1600 m.

Dimineata in refugiu e mai frig si mult mai intuneric decat afara. Asa ca ma grabesc sa strang bagajul si sa ies la soare. Sa rad, sa ma las incalzita, sa simt cum creste in mine moralul, cheful, dorul. Nu ne grabim sa plecam spre creasta caci e bine si sa stai printre branduse, tolanit la soare. 

Supradoza de mov

Dimineata la Grind

Perfectiune

Decidem sa urcam pe varianta de iarna care pare complet uscata. Facem o ora pana sus in creasta, efectiv, dar pe langa ora de mers au fost si multe pauze. De dat haine jos, de baut apa, de admirat capre negre. Plin de capre negre, deloc sfioase, cu care ne-am privit in ochi curioase si rabdatoare minute intregi. Capre iesite la pascut, capre cu iezi, capre traversand in goana limbi de zapada, urmele lor inconfundabile ca marturie a impartirii potecii intre om si animal, capre aninate pe cine stie de muchie sau in cine stie ce poiana, ne-am observat si analizat reciproc, cale de o sudica intreaga. 

Cucu-bau

Pe Varful La Om bate vantul. Sudica se arata chiar cu mai multa zapada decat nordica, si incep sa ma indoiesc de reusita planului. Si cand te indoiesti, cel mai bun remediu e sa ii dai inainte cu planul initial.

Coborand spre Grind II

De pe Piscul Baciului, spre Sudica

De pe Piscul Baciului, spre Nordica

Coama lunga se arata totusi prietenoasa, versantii sudici ai fiecarui varf fiind curati. Mai mult ne-au dat de furca jnepenii din partea a doua a crestei, care zadarniceau o parcurgere matematica a crestei si te trimiteau pe versantul estic unde capcanele jnepenilor ascunsi in zapada te pasteau la tot pasul. Bucati lungi uscate erau intrerupte de o limba de zapada moale, unde intrai pe alocuri si pana la sold. Evident ca in cautarea bucatilor uscate depuneai un efort considerabil mai mare decat vara si creasta se scurgea greoi in urma noastra. 

Pauza de dupa Coama Lunga

Dupa aproape 4 ore lungi ne gasim in Saua Funduri si ne gandim la o revenire ulterioara pentru a explora si portiunea dinspre Podul Dambovitei. Tot in saua Funduri facem si o pauza, bem niste apa si ne dam parazapezile jos, caci de aici nu urmeaza decat un lung drum spre masina, nu-i asa?

Doar ca padurea de sub Saua Funduri ne asteapta cu zapada pe care o luam direct in bocanci, urmand sa navigam cu udatura la puratator pana la Nobilis. 200 m diferenta de nivel mai jos scapam de zapada si chiar ne delectam cu iarba uscata, branduse si ghiocei. E apogeul florilor mici ascunse in iarba si soarele, vremea calda, pamantul moale si Bucegiul inca alb de peste drum imbie la alergare.

Atentie pe unde calci!

Doar ca adidasii sunt acasa si eu mai am in fata 3 ore lungi pana la masina. De mai multe ori trebuie sa ma intorc dupa Radu si sa il iau pe sus, caci daca ar fi dupa el, ar sta cu orele pe burta, in iarba, cautand cadrul ideal cu brandusa perfecta.

Mov

Alb

Si o brandusa sub acoperire

Pe la Table incepe sa se mai anime putin atmosfera, caci pana acum am fost singuri pe tot traseul. Brandusele in schimb ne insotesc constant si coloreaza fiecare poiana: Poiana Grind, La Table, Saua Joaca mintindu-ne cu culorile lor, fermecandu-le, luandu-ne mintile si facandu-ne sa urzim noi si noi planuri pentru micro-aventuri in primavara si vara ce ne stau inainte. Din Brasov, totul pare mult mai aproape.

Date: aici si aici

Foto by Radu

Citeste mai departe...

Gerar de Brasov 2017

1 ianuarie

Episodul 1- Alergare in Postavaru

E usor sa te dai viteaz seara la caldura, dar cand ceasul suna la 6.30 si te gandesti ca ar trebui sa te mobilizezi sa pleci spre Poiana pentru un inceput matinal de zi, de luna si de an, parca viteja se ascunde adanc in sacul de dormit, faci pe obositul si dormi pana la 11.00. Totusi dupa o cana de lapte batut, asa de revenire dupa sarmalele de aseara, ne vine cheful de miscare si plec impreuna cu Em, Octavian si Marti la o alergare in Postavaru. A iesit o tura faina de 15 km, in mare parte pe traseul de la Semimaraton Brasov Intersport. Pe forestierul de la Pietrele lui Solomon era plin de lume in partea de jos si cu multi din ei ne uram la multi ani. De la atata vanzoleala, am avut parte si de un drum batatorit pe cinste, numai bun de alergat. Frigul e muscator, dar deja m-am acomodat cu el si dupa primele 10 minute care-s mai grele, iti intrii in regim si frigul devine de-a dreptul intaritor. Sanatate curata, cand il simti cum iti tai tunel prin el cu corpul tau cald, cu pasul dinamic si respiratia regulata. Cam toata urcarea alerg alaturi de Em si cei 5 kilometri trec mai repede decat m-am asteptat, desi pe ultima bucata zapada a fost mai afanata si am muncit mai greu sa inaintam. Simteam cum lucreaza si inghinalii si tendoanele de la glezna, gambele, o adevarata sinergie de muschi si ligamente ma propulsa pas cu pas mai departe. Cu urcarea terminata, urmeaza o serie de forestiere cu zapada mare si asezata, scaldate in soare, iar apoi frumoasa curba de nivel spre Valea cu Apa. Aici regasim poteca bine batuta si zburam pe terenul perfect, libertate, joc si bucurie copilaroasa in fiecare pas, o sinergie a miscarii in fiecare schimbare de directa. Ma simt bine in pielea mea, ma simt una cu poteca, ma simt libera si alergarea asta e un mod superb de a incepe anul. Mai ales ca alergarile au ajuns sa fie intamplari si nu obisnuinta. Drumul Domnilor ma lasa in continuare sa visez, sa sper la un 2017 mai bun pentru trail running, sa ma imbat cu iluzii de sculat matinal si iesit la alergat. Ganduri in vant probabil, caci ma stiu bine...

Coboram in Saua Tampei si de acolo pe BA pana in partea inferioara a Drumului Serpentinelor. Aici testez si snow-line-urile si mi se par super faine. Ne oprim abia la intarea in Strada de Mjloc, cu sentimentul fain al unui lucru bine facut. O alergare de inceput de an, o activitate atata de draga mie, pe poteci care imi plac si cu un apus frumos in amintirea zilelor de vara cand coboram pe aici cu bicicleta din Postavaru.

Date: aici

Episodul 2- Pe foci, la frontala, prin Poiana

Cumva eram sigura ca dupa ce baietii vor reveni la caldura, nu se vor mai mobiliza pentru o a doua tura de frig, insa m-am inselat si am plecat si spre Poiana, pentru o initiere a lui Marti in schiul de tura. Suntem cam singurii pe partii. De fapt noi si ratracurile. Partia a bine batuta, dar nu ajungem decat pana sub Poiana Ruia. Perspectiva de a gasi inchisa si bucataria de la cabana si bucataria lui Radu, ne mana in jos spre mamaliga cu branza planificata pentru seara asta.

Date: aici

3 & 4 ianuarie-Gravity + 1K

6 ianuarie- Zwift- Workout Sweet Spot Short

Primul antrenament de sweet spot care mi-a iesit (dupa ce am ajustat FTP-ul si l-am coborat mai aproape de realitate).

Date: aici

7 ianuarie- Plimbare pe schiuri de tura la Moeciu

Nici iarna asta nu ma trage prea tare ata pentru schiul de tura. Stau pe burta acasa, ma dau pe trainer,  mai merg la sala si mai ies (rar) la alergat, asteptand cuminte sa vina primavara. Speranta ingheata ultima, chiar si pe gerul de zilele astea din Brasov. Inca de prin toamna simteam ca asa va fi, dar acum, fata de alti ani aveam si o varianta de rezerva. Ma rodea si ma roade curiozitatea sa revad pe schiuri de tura salasele din Moeciu, casele din Magura ori satul de munte imprastiat de pe dealurile de la Poaiana Marului ori Holbav. Daca stau si pun pe lista cate locuri interesante ar fi de explorat, as umple leger iarna asta. Vali si Muha sunt pe aceeasi lungime de unda, asa ca sambata incepem cu Moeciu. Nu aveam ganduri marete. O plimbare de cateva ore, numai buna ca argument pentru o sauna seara si apoi o pizza la Andrei si Claudia. Urcam pe Valea Popii si traseul de la 4 Munti, ziua 4, pana iesim deasupra Vaii Bangaleasa si de acolo ne intoarcem pe culme pana in centru. E frig, bate vantul, zapada e viscolita si pe alocuri sunt acumulari interesante de zapada. In egala masura peisajul in alb si negru mi se pare fascinant. Tai urme prin zapada, insotindu-ma pe alocuri de potecile deschise de localnicii care urcau la salase.

Track si date: aici

Singura ora cu cer albastru

De acum, pozele vor fi aproape in alb si negru

Printre garduri

Langa salasul unde ne-am oprit sa ciugulim ceva. Mirosul de fan razbatea pana la noi

8 ianaurie

Episodul 1- Stejeris pe schiuri de tura

Cum trebuia sa  umplem cateva ore dimineata, ne-am orientat spre ceva cu plecare de acasa si am mers putin cu schiurile pe Stejeris. Zapada prin padure era super faina, te invita sa te dai. Oricum, am in plan sa fac toata culmea si sa ies in Poaiana Aviatorilor, iar de acolo in Poiana Mica si sa cobor pe Drumul Vechi.

Date si track: aici 

Episodul 2- Zwift- Social Ride

Cum singurele care suferisera dupa plimbarea de dimineata erau talpile, ma hotarasc sa dau si o pedala pe Zwift. 1 ora, un social ride de 2 W/Kg, Z2, discutii despre mancare si ger. Mare parte din participanti sunt din Australia si cand ii auzi cum vorbesc de +35 de grade, umiditate mare, sau din contra, uscaciune maxima cu haine care se usuca in 10 minute, pe cuvant ca mi se rau. Mie si neamtului care i-a rugat sa taca :).

Date: aici

10 ianuarie - Zwift Workout 

De data asta nimeresc la un workout sadic similar cu intervalele piramidale de la alergare. Dupa o incalzire generoasa, urmeaza niste serii de 9 minute care incep cu 3 minute la FTP si adauga la fiecare 3 minute alti 30 de Watti. Primele 2 nivele (FTP si FTP + 30 de Watti merg ok, dar ultimele 3 minute, la FTP + 60 Watti sunt de fiecare data failed). Nu numai ca vad rosu in fata ochilor de la atata "More power" pe care mi-l cere Zwiftul, dar daca nu ma opresc la fiecare minut, simt ca nu mai am cu ce. FTP + 60 W nu ar fi o problema daca ar fi in primele 3 minute, dar cand ajungi la ele esti deja "fragezit" bine si astea 3 minute nu fac decat sa imi puna capac.

Date: aici

11 ianuarie- Zwift HCZ Weekly Training ride: Zwift in the New Year

Nici cu antrenamentul de azi nu mi-e rusine. O sa mai trec pe la baietii astia caci m-au stors bine in ora lor de pedalat. Nici nu aveti idee cat de lung  e un minut la 4 W/kg si cat de scurt e la 2.5 W/kg. Si cand deja dupa 5 repetari te gandesti ca mai ai incat 4 din primul set si alte 9 in setul 2, iti vine sa dai Escape. Dar am rezistat eroic pana la capat. Ma rog, aproape pana la capat, caci ultimele minute in care trebuia crescuta puterea progresiv de la 3 la 4 W/kg in incremente de 0.3 W/kg nu mi-au mai iesit.M-am oprit pe undeva pe la 3.6 W/kg si am facut cool down pana la finish.

Date: aici 

13 ianuarie- Alergare nocturna in Poiana

Simteam nevoia sa ma dezmortesc cu o alergare. In plus era una din zilele alea unice din iarna brasoveana cand e cald. 0 grade arata termometrul de la telescaun. Am facut o urcare pana la Cabina Mica si s-au strans putin peste 700 m diferenta de nivel. Mi-a placut maxim senzatia faina de efort la deal, usurinta coborarii pe zapada afanata, noaptea luminoasa si linistita si panorama pe care o ai de sus. Imi plac alergarile acestea solitare cand sunt singura cu gandurile mele.

Date: aici

14 ianuarie- Urcare nocturna in Poaiana cu Irina si Marius

A devenit aproape un ritual sa urcam in Poaina, la frontala cu aproape oricine poposeste pe la noi. Azi am fost cu Irina si Marius. Si a fost fain, ritm lejer, timp de povestit. Cabana se transforma in noua Piraha. De abia asteptam sa urcam la anul cu Andrei, Claudia si Miruna.

Date: aici 

15 ianuarie- Cu schiurile de tura prin Magura

De prin finalul verii ma gandesc cum e sa te plimbi cu schiurile de tura prin satele de la poalele Craiului: Magura, Moeciu, Poiana Marului, Holbav. S-a dus entuziasmului primilor ani de schi. Stiu caci cobor prost si, si mai trist e ca nu ma trage inima sa fac nimic in acest sens. Ma complac pur si simplu in situatie si astept sa se duca zapada. Poate o (re)veni la un moment dat si entuziasmul schiului, dar se pare ca nici anul 2017 nu va fi cu noroc. Exista insa o atractie in a redecoperi pe schiuri de tura locuri unde am haladuit un an intreg pe bicicleta.Si m-am gandit mereu, cum, dupa o ninsoare zdravana, cat inca nici drumurile nu sunt deschise, o sa haladuiesc pe foci printre case, fanare, gospodarii. Ceva de genul asta ne-a iesit astazi. Cu exceptia a 150 m diferenta de nivel schiati la vale prin zapada faina (rural free ride), nu a fost decat o plimbare cuminte pe foci: Fantana lui Botorog- Magura- TG spre Curamtura-Vf. lui Stravat-Saua Joaca-La Table- Prapastiile Zarnestiului- Fantana lui Botorog. Primele ore ne-au delectat cu un soare generos, peisaje frumoase si vizibilitate buna spre Bucegi si Leota, iar ultimile ore cu o ninsoare jucausa, cu fulgi profilati, dar hiptonizanti cat te uitai cum curg pur si simpu din cer.

Date si track: aici

16 ianuarie -TRX

TRXul e una dintre clasele pentru care m-am hotarat sa merg iarna asta la sala, insa este si cea care se suspenda cel mai usor, din lipsa de cursanti. Pentru ca la TRX nu e fun, nu e Zumba, nu sari pe trambulina, e doar greu. Si oamenii nu se prea baga. Daca in ultima parte din decembrie si prima parte din ianuarie batea vantul pe la sala, acum s-a aglomerat brusc si au revenit amatorii de TRX. Bine, 3-4 oameni, nu cred sa fi fost niciodata mai mult de 5 participanti. Si brusc mi-am amitit cum  sa faci febra musculara. Si sa ma pasca crampele. Si m-am hotarat sa imi cumpar un TRX ca sa am jucarie si acasa, respectiv la primavara, cand revenim la activitatile outdoor: alergat, bicicleta, trekking.

Date: aici

18 ianuarie- Group Ride

Cel mai lung Ride de pana acum de pe Zwift- 50 km.

Date: aici

19 ianuarie- 2 clase de Fitness, ca sa stiu de ce merg la sala

Date aici

29 ianuarie- Alergare in IOR cu Vio

3 ture de IOR in care kilogramele lipsa s-au simtit si nu am tras deloc pentru cei 11 km/h medie. Doar o crampa insistenta m-a stresat toata alergarea (da, stiu am sarit peste incalzire). Vio a tras de ea, dar pana la urma, tot eu am facut febra musculara. Nu instantaneu, ci luni pe la pranz, cand am dat sa ma ridic de pe scaun :).

Datei: aici

30 ianuarie-Kettlebell routine + exercitii de genunchi

Nu am de gand sa imi refac abonamentul la sala pentru ca sper sa se mai incalzeasca afara, sa se lungeasca ziua si sa ies din nou afara. Insa sunt perfect constienta ca am nevoie de cross training pentru partea superioara a corpului. Asa ca mi-am luat un kettlebell si un trx. Acum sper doar sa ma tina, desi trx-ul mi se pare clar mai fun.

Date: aici

31 ianuarie- WBR Pedal Play

Un alt group ride in care care a fost mai greu decat m-am asteptat si la care am ramas de caruta cu un minut in spatele liderului.Nu au fost 2 watti/kg, cum nu pot sa generz eu 1200 Watti. Cam atat se laudau unii din grup ca au generat la unul din nenumaratele sprint-uri. Si eu sunt atat de slaba la sprint...S-au strans totusi 40 km si ceva suferinta. Maine reeditam suferinta maxima cu intervale la 4 Watti/kg

Date: aici

Citeste mai departe...

Ciucas senin si inghetat in ultima zi a anului

Daca prima zi din 2016 a inceput pe munte (in Piatra Mare) si ultima zi trebuia sa se sfaraseasca tot asa. In plus se anunta vreme buna si aveam chef de o plimbare. Inspirati de ideea Hoinarilor care mergeau in Ciucas, ne-am mobilizat si noi surpinzator de repede, i-am lasat pe Pinguini pe jumatate adormiti acasa si am plecat spre Pasul Bratocea. Daca in Brasov peisajul acela iernatic de poveste s-a topit dupa Craciun, lasand in urma doar ghetus pe trotuare, pe masura ce urcam spre pas, omatul incepe sa creasca pe marginea drumului si copacii sunt efectiv inghetati in platosa alba a zapezii intarite pe fiecare creanga, pe fiecare con, pe fiecare mladita. Imi aduce aminte de o zi similara in Cehia, la schi de tura.

Cel mai bun loc sa iti iei la revedere de la vechiul an, e pe munte

Asa ca ne asternem la drum

 Ajunsi in parcare, gerul ne loveste din plin. In plus imi dau seama ca am uitat parazapezile acasa. La inceput situatia nu pare problematica, pentru ca poteca e de-a dreptul bulevard si avand in vedere ca nu dat de curand o ninsoare proaspata si au fost sarbatorile, ar trebui sa fie urme pana sus. Doar ca socoteala nu se potriveste cu situatia de la fata locului si urmele au fost acoperite in zonele batute de vant, astfel incat Radu deschide poteca pe alocuri. Daca prin zonele adapostite din padure e chiar placut, soarele darnic convingandu-ma sa renunt la pufoaica, cand iesim propriu-zis in culme, ne ia in primire vantul. Suficient de puternic si de convingator incat sa raman pentru tot restul turei bine imbracata. Gerul a curatat insa atmosfera si un tur de orizont ne dezvaluie rand pe rand munti frumosi si cunoscuti din jurul Brasovului, de la Piatra Mare si Postavaru in plan apropiat, pana la Bucegi, Crai, Iezerul fara zapada si Fagarasul alb in plan indepartat. In functie de cum a batut vantul, anumite masive sunt golase la nivelul crestei (Neamtului, Iezer), in Bucegi e ceva zapada pe partea nordica, dar putina pe versantul prahovean, iar Craiul e undeva la mijloc.

Mic si colorat in marea de alb

Si peste drum, marea de munti

Pe cand ne pozam noi cu muntii, ne prind din urma Elena si Andra si mergem in formatie de 4 restul turei. Radu ramane in spate, si mergem o buna portiune de capul nostru, pana la un punct unde poteca traverseaza dubios o panta usor expusa si cu multa zapada. Aici taie din nou Radu urme si desi varful pare aproape, pe ultima suta de metri zapada pufoasa si fara consistenta ne determina sa facem un concurs de mers in 4 labe pana in culmea unde zapada asezata de vant se intareste din nou si ne permite sa redevenim bipezi.

3 doamne

Toate 3

Si cu fotograful 4

De pe varf coboram in 45 de minute spre cabana si de acolo pe Valea Berii, pana la masina Hoinarilor care ne urca in Pasul Bratocea.

La vale

Ana e o sursa nesecata de energie si socializare, asa ca ajungem cat ai clipi la masina, si cu prima geana de intuneric la caldura de acasa. Un scurt intermezzo cald, inainte de plimbarea spre Cetatiue de la 12 noaptea. Al 10-lea Revelion pentru Pinguini, petrecut in diverse formatii si in diverse locuri, de la cabana Negoiu din Fagaras, trecand prin Oltenia profunda si terminand la Dunare, de la frigul cabanei din Lepsa, pana la caldura apartamentului primitor din Brancoveanu, de la facut perisoare afara, in frig, pentru ciorba la tuci de 1 ianuarie si pana la prajit carne 6 oameni intr-o bucatarie de 6 mp, pe toate le-am vazut si le-am facut, impreuna, cu voie buna, bucurandu-ne unii de altii, unii cu altii si unii pentru altii.

Focurile de artificii de peste Brasov

Date si track: aici

Citeste mai departe...

Ningau de Brasov (2016)

Ce e drept, denumirea populara a lunii decembrie imi scapa cu desavarsire. Oricat luam toate lunile anului la rand, mereu ma impotmoleam la cea din urma. Asa ca m-am dat batuta si am zis sa vad care sunt variantele. Dintre Ningau, Neios, Andrea (pronuntat si Indrea sau Undrea, cel mai potrivit cu situatia de anul asta mi s-a parut Ningau. Cel putin la Brasov :). De cativa ani nu am mai prins in orasul in care am locuit ierni cu zapada multa (ultima de care imi amintesc era cand lucram la capatul Pamantului in Pipera). Acum, de cand cu mutarea la Brasov, ma asteptam ca iarna sa fie iarna, sa inceapa devreme si sa tina mult. Pare ca nu m-am inselat.Mai intai a venit frigul si intre timp s-au adaugat gerul si cateva zapezi. Am incaltat schiurile mai repede decat m-am asteptat si am mai adaugat niste haine groase la gardeorba, caci pare sa fie cerere mare de straturi succesive. Si am inceput sa imi impart timpul intre aerobic, Zwift si schi de tura. Nu cred sa fie loc de prea multa varietate nici in lunile urmatoare.

2 decembrie- Zwift- ZHR Contre la montre

Tot experimentez diverse formate de curse pe Zwitf. Acum a fost timpul pentru un time trial.

Date: aici

6 decembrie- KISS Europe C

Astazi ii dam cu urcare. 700 m diferenta de nivel, nu e rau pentru putin peste o ora pe trainer

Date: aici

9 decembrie- Friday Criterium C

Cursele pe Zwift incep sa devina previzibile: se pleaca tare, plutonul se rupe in grupuri mai mici, imi gasesc un grup alaturi de care pedalez 75% din cursa si pe ultimii 2 kilometri toti imi dau praf in ochi. Curba mea de putere e...plata, imi ia o groaza de timp sa fac trecerea la pedalat in sa- pedalat in picioare-pedalat in sa. Cred ca e timpul sa incerc si niste Workouts.

Date: aici

10 decembrie- 2 urcari in Poiana

De la planuri romantice si inghetate de genul dormit la vre-un refugiu pe sus, ajungem sa dormim tot in patul de acasa, sa ne sculam tarziu si sa plecam in Poiana ca sa umplem vreo 4 ore. 2 urcari, coada la cabana, 3 prajituri si un incident pe partie pentru mine, cu o copila de vreo 12 ani care a intrat drept in mine, fara semn de apel (eu urcam pe foci pe marginea stanga a Sulinarului). Doar ce i-am vazut schiul drept trecand razant pe langa fata mea, in timp ce ea se imprastia pe partie. M-a sters in zona nasului si s-a lasat cu sange si cu tona de nervi, pe care din pacate tot Radu a trebuit sa ii incaseze.

Date: aici

14 decembrie- 3 urcari in Poiana

Astazi trebuia sa fie 4 ore de schi alpin si o urcare de final de zi pe foci. Dar nu a fost sa fie. In primul rand pentru ca autobuzul de ora 10 sade aproape o ora blocat in trafic din cauza unui accident pe drumul ce urca spre Poiana.Gondola nu merge, abonamente nu se dau, decat cartele pe puncte, la telecabina e coada, asa ca nu ramane decat sa transform ziua de schi alpin intr-o noua zi de urcat pe foci. Muzica, vreme buna, soare, si 3 urcari. Partea de jos a partiilor, pana la Intermediara, era complet pustie. Si inghetata, scaldata in valurile de zapada artificiala ale lancilor ce mergeau la foc continuu. De la telescaun, lucrurile se mai dezmorteau, iesea soarele, partiile se aglomerau si urcarea continua cu perspective frumoase asupra Bucegilor, Craiului, Leotei si intregii depresiuni, pana sus la cabana.

Date: aici

15 decembrie- Zwift Workout -Sweetspot Training

Ma gandesc sa experimentez si alte functii ale Zwift-ului- respectiv un workout. Aleg un workout de Sweetspot cu care ma chinuiesc 50 de minute. Cu putine exceptii numai rosu am vazut in fata ochilor: More power. Sunt deja convinsa ca FTP-ul ala a fost o eroare si il schimb la 210.

Date: aici

17 decembrie- Scurta alergarea in Prapastiile Zarnestiului

Dimineata fac pe soferul pentru Radu si il duc pana la Fantana lui Botorog. Desi era frig, ma motivez totusi sa dau o alergare. Zapada dintre Fantana lui Botorog si bariera de la intrarea in Prapastii era absolut imbietoare. Batatorita bine, ideala de alergat. Dupa bariera, erau doar 2 urme de roti, mai greu de inaintat, insa soarele si versantii inghetati in alb echilibrau balanta. Si gandul coborarii, in care iti arunci picioarele in fata, aterizarea placuta a talpii pe zapada, aerul rece ce-ti inconjoara corpul incalzit, oboseala placuta de dupa. Deja am in minte ca tura de alergare: Zarnesti-Fantana lui Botorog-Prapastiile Zarnestiului- La Table-Saua Joaca-Magura- Fantana lui Botorog

Date: aici

20 decembrie- Alergare nocturna in Postavaru

Azi chiar aveam chef de ceva actiune seara. Cum Rosioru si Radu mergeau la schi de tura in Postavaru, am plecat si eu cu ei. Am ales sa urc in adidasi, din simplul motiv ca nu aveam niciun chef sa imi adun tot echipamentul din casa, sa tropai pana in Livada Postei cu schiurile si claparii dupa mine etc. Baietii pleaca repede din Poaian, eu raman sa imi conving ceasul sa gaseasca HR Belt-ul. Frigul iernii nu e cel mai bun conductor al semnalului HR. Pana la urma o iau si eu din loc pe urmele baietilor si toata urcarea incerc sa ii ajung din urma, dar o fac abia cand ei se dezechipeaza si sa pregatesc de coborare. In loc sa fiu desteapta si sa o iau pe Drumul Rosu si la lac sa fac stanga, am luat-o dupa ei, cu tot cu Zid, unde am cam innotat prin zapada si pe unde cu toate Yaktrax-urile din picioare a trebuit sa casc ochii la ce pasi fac. De sub ultimele 2 serpentine inainte de statia cabinei cobor direct la cabana unde gasesc o atmosfera linistita si muulta bucati de salam de biscuiti. Iau un ceai si o portie de prajitura si stau vreo 30 de minute, apoi o iau la vale in alergare. Urca inca multa lume pe foci.  Ajung prima la masina si am inca timp suficient pentru ceva streching. Vineri se deschide oficial sezonul de schi in Poiana, asa ca probabil se va reveni la vechile reguli cu urcat si coborat pe Drumul Rosu. Drumul Rosu sa fie!

Date: aici

21 decembrie- Gravity si 1K

2 sedinte de fitness consecutive la sala si vreo 2 zile de febra musculara pe post de rasplata

Date: aici

22 decembrie-Zwift PAC Social Ride

Nu am picioare nici pentru o alergare de noapte in Poiana, nici pentru schi de tura, nici pentru vreo fapta de vitejie pe Zwift. Asa ca aleg un social ride confortabil pe la 2.2 w/kg pe orice urcare mai lunga si in rest cam 34 km/ viteza medie pe plat. Inceputul e promitator, plutonul se formeaza frumos, suntem aproape 100 de oameni ce ruleaza imprastiati pe 50 m. Eram in plutonul din fata, inaintea liderului. La un moment dat, oamenii din plutonul meu isi dau seama ca am pierdut liderul. Aparent un bug mai vechi de Zwift aparut dupa ultimul update. De aici a inceput in schimb partea interesanta, pentru ca unii dintre cei din pluton voiau sa mentinem pace-ul anuntat in descrierea eventului si sa sperau sa facem jonctiunea cu grupul la un moment dat, altii voiau sa calce pedala mai tare si sa mearga restul turei cat de tare pot. Pe de-o parte amuzant, dar cu siguranta interesant de observat dinamica gruplui. Am ales sa ma duc de data asta cu rebelii si am luat-o in fata in ritmul care imi convenea. Pe urcare ne-am imprastiat si imi tot apareau comentarii de genul asta nu e 2.2 w/kg, lasati-o mai moale in varful dealului etc. I-am dat gaz pe coborare, ignorand mesajele (oricum sunt eu mai antisociala asa) si pana la urma s-a facut un grup fain de vreo 10 oameni cu care am dus ultimii 10 km de fals-plat. Concluzia unuia din grup a fost: "hai ca a iesit un antrenament bun si ne-am descurcat si singuri, fara lider". Rebeliune frate!

Date: aici 

26 decembrie- Zwift KISS C

Ca jumate din oamenii de pe lista mea de FB, sufar de obsesia kilogramelor in plus de sarbatori. Daca as fi avut liber intre Craciun si Revelion m-as fi bagat la Rapha Festive 500, ma atragea tare ideea si era fezabil cu vremea buna care a fost in campie zilele astea. Dar gandul asta mai are de asteptat si alte sarbatori. 3 zile de nefacut nimic se traduc in gandul obsesiv ca trebuie sa fac totusi ceva in al 12-lea ceas din a 4-a zi. Singura cursa dispoinibila cand am ajuns eu acasa dupa ce am stat 1ora in plus in trenul care venea de la Bucuresti a fost un KISS 2nd base. A mers in stilul clasic. Primii 5 km m-am tinut dupa plutonul fruntas, apoi m-a lasat gazul si pe ultimii 20 de kilometri s-a format un pluton de 5-6 ciclisti destul de omogen cu care am mers pana aproape de final, cand toti mi-au dat praf in ochi si au sprintat pe ultimii 2 km. Undeva pe la jumatatea clasamentului general la categoria C.

Date aici

27 decembrie- Gravity si Zwift PAC SUB2

Azi am fost neasteptat de activa. S-a speriat si Radu de mine. Dupa o clasa de Gravity care a fost usoara, am dat si o pedala de recuperare pe Zwift. Un social ride de 200 de oameni, cu pace confortabil.

Date: aici

28 decembrie- Gravity

O clasa de Gravity, numai buna de incheiat anul.

Date: aici

30 decembrie

Episodul 1: Zwift - WBR Igniter Ride 2.5 w/kg

Nu prea stiam cum sa mai inghesui eu un rulaj pe Zwift pe finalul asta de an, inainte sa imi expire free-trial-ul, dar din fericire am fost suficient de matinala pentrua  prinde un antrenament de grup pa 8.15 dimineata. Antrenamentul trebuia sa dureze 45 de minute, deci era la fix, ca la 9.00 sa ma apuc de ultima zi de munca pe 2016. Totul a mers bine, cu trainerul pe post de zgomot de fond pentru Vali si Em care dormeau in sufragerie, pana cand la un moment dat, cum mergeam eu asa la rulaj cu primii 10-20 din fata, ma hotarasc sa las putin pedala ca sa trec in spatele liderului. Problema e ca nu am fost pe faza, grupul a fost mic si au trecut pe langa mine ca vantul. Nici asta nu ar fi fost asa grav, caci puteam sa accelerez sa ii prind, doar ca momentul a fost continuat in mod nefericit cu un sprint si acolo oamenii chiar s-au dus. Am ramas mult in urma cu alti 2-3 rataciti, 4 oameni pedaland de capul lor. Distantele dintre noi, astia intarziatii, erau mult prea mari ca sa formam un nou pluton si sa incercam in 4 sa prindem plutonul mare. La un moment dat, un tip din spate a zis ca suntem cativa ramasi in urma, unul din ciclistii din plutonul principal a intrebat daca ne asteapta, insa liderul a spus ca ramanem asa cum suntem. Si cu asta am pus punct oricarui plan de urmarire si doar ii vedeam cum trec pe contra-sens pe langa mine pe liniile drepte ale track-ului. Pana la urma s-a lipit de mine o tipa, careia i-am cam dus trena vreo 10 km pana cand m-am hotarat sa ies din acest antrenament de grup esuat.

Date: aici 

Episodul 2: Urcam ca hipsterii la frontale, pe foci, in Poiana

Penultima zi din 2016 pare numai buna ca sa le fac oamenilor un  preview al activitatilor nocturne in Poiana. Incepe sa imi placa Poiana ca spatiu de joaca nocturn. La 18.00 un cap zilelor de munca pe 2016, ne luam echipamentul de schi si plecam in Poiana sa dam o urcare pana la cabana. Nu bate pic de vant, e liniste, ritmul e pasnic, numai bun cat sa stam la povesti si sa le tot explic eu ce faina e viata in Brasov. La cabana nu speram la mai mult de un ceai, insa am mai prins ciorba, si inca o ciorba foarte buna de cartofi cu afumatura si tarhon si am mancat fiecare cate o portie. Dupa vreo ora de stat la caldura, cand tocmai venise o portie noua de pajitura, am luat-o din loc, la vale, tot schimband urma de ratrac in cautarea zapezii perfecte. Pana si Muhai i-a disparut tracul si dupa jumatate de coborare era asa de incantata, incat ar mai fi dat o urcare. Acasa ne astepta Radu cu un risotto si usor, usor gasca incepe sa se intregeasca, cu Octavian si Viorica veniti si ei din seara asta.

Date: aici

La plecarea de la cabana

Citeste mai departe...

O scurta incursiune pe Creasta Nordica

In fata unei cani de ceai cu rom, mintea numara frenetic turele din Crai de anul acesta. Au fost cateva, insa nici macar una nu s-a lasat cu urcare in creasta, cu un nemarcat, cu un traseu in zona de abrupt. Desi Craiul a fost la o aruncatura de bat de casa, a fost mereu bicicleta sau trekking. Zilele cand mergeam la catarat la Diana, cand incercam creasta integral la o singura zi ori cand exploram nemarcatele din abruptul vestic par demult trecute, dar va reveni si vremea lor. Totusi, ca sa nu zic ca nu am urcat deloc anul asta in creasta, iata ca s-au legat lucrurile pe ultima suta de metri si in prag de iarna am sters praful de pe prima portiune a crestei nordice, intre Varful Turnu si Ascutit. E drept ca nu mai tineam minte mare lucru din portiunea Saua Crapaturii- Varful Turnu, asa ca o readucere aminte a fost binevenita.

Dupa ce sambata seara vantul parea ca ne va strica planurile, peste noapte atmosfera se linisteste si la ora 8 fara 10 cand am plecat de la cabana, nici macar de frig nu ne puteam plange. Aici ne ajuta din plin si urcusul spre Saua Crapaturii, dar deja ziua se anunta buna. O raza lunga si rosiatica mangaie culmile dintre Zarnesti si Poiana Marului si Depresiunea Brasovului ni se deschide la picioare. Acum stiu cum se cheama fiecare localitate de jos, pentru ca pe acolo mi-am facut veacul o vara intreaga in saua cursierei, stiu drumurile care le unesc si am amintiri. Ma uit in jos si numesc ce vad "acasa".

Fix pe culmea mangaiata de raza de soare am biciclit in octombrie

Primele lanturi ma readuc in prezent si usor, mainile si picioarele isi reamintesc de contactul cu stanca. Si de rabdarea pasilor mici, incercatul prizelor ce par mai ademenitoare, muscatura pioletului in pamantul inghetat. Un sfat, o sugestie, o incurajare, vorbe si frumos pana pe primul varf al crestei Pietrei Craiului. 

Si incepe sectiunea de cabluri

Inainte de ultima brana echipata cu cablu

Apoi ne insiram, furnici colorate croindu-si drum in sus si in jos pe spinarea de balaur. Zapada e cu masura, poteca de vara merge urmata fara nicio dificultate, urme vin din toate partile. E nevoie doar de putina atentie la pasii pe care ii faci, caci peisajul iti poate lua repede ochii si fura atentia. Bucegiul si Leota sunt cam in pacla, insa lumina cade frumos peste Iezer si mai ales peste Fagaras. In spate Postavaru, Piatra Mare, Ciucas, Grohotis si la linia orizontului, iesind din nori, cand si cand culmile mai inalte ale Orientalilor. 

Ce a fost mai greu a trecut-pe Turnu

Cabana, Piatra Mica, poiana cu stana, Poiana Zanoaga si Bucegii masivi, pe fundal

Nu imi aduceam aminte sa fie asa ingusta creasta pe aici

Spre Padina Popii

Ascutitul e doar masiv din unghiul acesta si complet lipsit de zapada. Numai bun de o pauza de masa, intinsi la soare pe iarba uscata. 

Si mai departe pe spinarea de balaur

Fara ei viata mea ar fi in alb-negru

Coborarea nu merge rau deloc si pe Padinile Frumoase sunt sapate adevarate transee, se pare ca mai toata lumea de la Curmatura ori a urcat, ori a coborat pe aici. 

Ajunsi la siguranta padurii

Ne regrupam cu totii la nivelul padurii si de aici incepe doar o lunga plimbare in pas alert spre cabana si apoi spre Fantana lui Botorog, intrecandu-ne cu inserarea. Am castigat noi, nu doar cursa cu lumina, ci si un apus frumos vazut din Poiana Zanoaga si o tura reusita in Crai alaturi de oameni noi si frumosi. Si totusi, primavara cand vine? 

Foto: by Viorela & Raluca

Citeste mai departe...