La vot in Cheile Bicazului

Echipa: Iesenii (Ioana, Catalin(Cretu), Mihai(satov),Eugen si noi, musafirii: Viorica, Octavian (octavian67), Catalin (catalins), Radu (griz),Mike

Acum ca febra alegerilor s-a stins si castigatorii europarlamentarelor se cunosc pot sa dezvalui si eu faptul ca ma numar printre majoritatea de 60% care nu are pic de simt civic…Si poate votam daca puneau vreo urna speciala la capatul Crestei Estice, dar nu am gasit decat un caiet de impresii in care sa ne manifestam.

Asa ca destinatia fiind dezvaluita cu catel si purcel gasim de cuviinta sa ne inghesuim in JOJmobil pecare il indesam pana la refuz cu cele trebuincioase unei ture asa mari si frumoase, si luam drumul blandei Moldove.

Kilometrii se scurg, noi ne scurgem in bratele somnului rand pe rand, si doar aerul tare de Hasmas ne face sa ne mobilizam. Aici avem o misiune dificila sa gasim un colt de teren care sa nu fie proprietate privata pe care sa intidem si noi 3 corturi. Dar totul e luat…Asa ca tot mergem si mergem pana cand un tapsan propice ne iese in cale. E strategic amplasat deasupra soselei si atent decorat primavaratec. Pacat ca acum noaptea toate floricelele minunate sunt duse la culcare si asa facem si noi de indata ce ne ostiom setea si incropim o masa campeneasca sub cerul spuzit de stele… Ce bine e sa scapi de frigul iernii, sa te trantesti pe izopren si sa adormi de indata cu taraitul greierilor la ureche si cu forfota de mici vietuitoare ascunse in ierburile inalte.

Abia dimineata ne dam seama ca suntem la portile raiului caci ziua de sambata ne primeste cu un cer albastru si un covor de flori la picioare, urandu-ne parca bun venit…bine ca ne-am intors la sanul ei, si ca o mama grijulie ne pregateste cu buna dispozitie pentru intreaga zi.

In poiana minunata

Cum parca eram cu totii picati din cer intre peretii cheilor si nu stiam de ce sa ne apucam, ce e de noi, acces, retragere in asteptarea ghizilor nostrii ne indreptam spre Peretele Postei pentru cateva trasee de escalada. Numai bine ce ne facem incalzirea pe Ioana (6) si pe Sarpe (6+), ca iata de la Cabana Raza Soarelui urca prietenii nostri ieseni pe care nu i-am mai vazut in formatie completa decat prin RT-uri: Ioana, Catalin si Mihai (satov). Organizam repede programul de lucru si deja in ciuda vremii cam schimbatoare ne gasim fiecare ceva de facut si ziua prinde sens.

Astfel se fac rapid trei echipe care pornesc spre Peretele Suhardului Mic sa exploreze cum e cu calcarul de Bicaz. Dupa posibilitati, cunostinte, capacitati si recomandari ne alegem fiecare pinguin cu un traseu nou –nout de urcat. Astfel pentru a face niste echipe cat mai echilibrate Octavian a intrat cu Catalin (o sa ii adaugam si apelativul Cretu) in Diedrul cuiburilor de soimi (4B, 7/7+), Catalin a facut echipa dupa lungime si amplitudine cu Mihai si au intrat in Traseul Central (4A, 7-) iar eu si Radu, echipa de exploratori am ales un traseul frumos ca o floare albastra si am intrat in Gentiana (4B, 7-).

Toate traseele din zona sunt bine pitonate si scurte (2-3 lungimi), numai bune pentru o acomodare. Despre Geniana noastra numai cuvinte de lauda, e un traseu concentrat in care in 100 de m de perete ai parte de o varietate nebanuita de obstacole: o fata spalata, o surplomba, un diedru cu o mica bavareza, si cu exceptia unui pas de 7- ai parte de o catarare lunga si frumoasa pe o stanca neasteptat de curata si diversificata. Lungimea 2, mult mai simpla se invarte pe la 5+ si este o catarare frumoasa, o placere de a merge in sus, spre cerul albastru. In stanga noastra ii aud, ii vad, ii simt pe Catalin si Mihai care se bucura si ei de miscarile legate si ajugem cam in acelasi timp in a doua regrupare de unde ne dezlegam din coarda si pornim in espadrile pe pernute de iarba cale de inca cativa zeci de metri pana in top unde ne asteptau Viorica si Ioana. De la 1352 m altitudine avem ocazia unui prim tur de orizont cu Lacul Rosu si poienile din spatele lui, peretii cheilor ce sugruma soseaua si ochiul nostru bate pana pe Ceahlau.

Cum ziua era trecuta de jumatate si noi nu ne mai dadeam dusi de pe varful plin de de irisi salbatici rasariti cine stie de unde, care parca furasera culoarea gentianei si se invesmantasera apoi in stropi albi de lapte, era clar ca un nou traseu era exclus asa ca am votat cu totii o plimbare de informare prin chei. Aveam doar nevoie sa stim unde ne gasim, ce e de vazut si de facut pe acolo. Asa ca din cateva opriri bine plasate ne familiarizam cu imprejurimile de la Piatra Altarului, cu a sa Creasta Estica, trecem pe la Gatul Iadului,admiram frumoasele trasee de 300 m ca Lacrima de Piatra, Fisura Artei etc,astfel incat fiecare isi gaseste cate un obiectiv de explorat pentru ziua urmatoare.

Dar surpriza adevarata vine abia la sfarsitul cheilor, cand oamenii din Iasi ne introduc pe portile paradisului… mai intai treptele ce ne urca spre cer, apoi vama la casuta de lemn, poarta, izvorul de apa curata de unde se adapa vionicii, padurea racoroasa de brazi falnici, prin care poteca se strecoara timida pana cand iesim la lumina-suntem in bratele mamei natura care a pregatit pentru noi toata firea. Iarba a crescut mare si grasa necalcata de picior strain, florile ca niste fete cuminti si-au pus rochitele colorate si brat la brat cu flacai in verde, danseaza un vals armonios sub acordurile line ale vantului.

Soarele ca un tata emotionat cand isi vede copii atat de mari si de frumosi se retrage intr-un colt pentru a-i admira si incet incet pleaca spre culcare lasand-o doar pe Luna, blanda bunica sa le vegheze noaptea aceasta blanda si calduroasa de toamna. Suntem stransi si noi in jurul mesei impartind rasete si zambete, delicii simple si feluri de mancare pretentioase, partasi si noi la noaptea aceasta magica a regasirii de vechi prieteni, bucurandu-ne sa innodam legaturi cu funde rosiatice de licori bahice.E placut sa stai sa povestesti, e placut sa ai o noapte lunga in care sa te plimbi pe dealuri insotit doar de lumina galbena si blanda, care te vindeca de orice frica.

Duminica, incepem ziua cu un prim ospat dar suntemgoniti repede de la corturi de soarele ce prevesteste o zi caniculara. Totusi eu in ciuda perspectivei de a ma bate soarele in cap o zi intreaga sunt pornita pentru Creasta Estica (4A cu 6/6+).

Monolitul Pietrei Altarului mi-a atras privirea de la prima vizita in Bicaz iar acum cand pot, e pacat sa nu urc pe el. In plus,cu Ioana pe post de ghid o sa fie o placere sa pierd vremea prin regrupare…Radu dornic si el de un traseu de alpinsim clasic in cel mai clar stil ne insoteste jucand rolul de cap de coarda. Asa ca ne vom rotisa toti 3 pe stanca pusa la incins. Octavian alege Lacrima de piatra(6A, 8/8+) (mama ce tare suna) si impreuna cu Catalin(Cretu) se pun la umbra, iar Catalin si Mihai (satov) aleg Fisura Surducului (6B, 7/7+) caci amandoi sunt in forma si cauta un traseu cu care sa isi masoare fortele. Vio si Eugen pleaca la trekking,sa se racoreasca prin apele Bicajelului.Iata deci ca exista pentru fiecare premize de a-si umple ziua, astfel incat ne imprastiem ca potarnichile pe sau pe langa pereti.

Noi, condusi cu destoinicie de Ioana dupa ce ne afundam intr-o padure racoroasa si ne scaldam piciorusele intr-un parau de munte de indemnam sa iesim totusi la lumina, sa infruntam soarele si sa descoperim insa lumea crestei. Avem sperante insa ca vantul ne va fii aliat.

Dupa trecerea raului

Balaurind spre intarea in traseu

Asa ca Radu porneste cap in primele 2 lungimi ierboase ale crestei care nu pun nici un fel de probleme mergand usor diagonal stanga, exista cam 4-6 asigurari/lungime, traseul fiind destul de frecventat datorita a doua atuuri: e printre cele mai usoare din Bicaz si ofera niste peisaje unice peste peretii cheilor.

Creasta vazuta de la baza

Prin peisaj ne intercalam si noi 2 fete cucuiete ce stau cuminti si umplu lumea de pvesti in regrupari cat timp Radu lucreaza pe rupte...

Aici, Ioana

Si peisajul promis

In a treia lungime iesim deja in creasta si beneficiem de aliatul nostru-vantul .

Ioana, iesind in creastaa propriu-zisa

Lungimea 4 ne ofera pasul cheie al traseului, chiar la plecarea din regruparea in care zabovisem ceva caci era umbra pentru toti si soseaua de jos te indemna sa zici ca nasul: Ca un sarpe luuung J. Plecarea din regrupare o efectueaza fiecare cum poate, unii la liber, altii tragand de o bucla, nah dupa talent.

O ingramadeala de nedescris in regrupare

Urmeaza apoi biscuitele in lungimea 5 care mie nu imi place deloc, dar atata bai sa fie...In rest o catarare foarte frumoasa pe aceste 2 lugimi si o incheiere glorioasa cu iesirea prinr-un scurt horn ce ne scoate in apropierea varfului. In locul acestuia, inainte de 90 era o stea mare care acum a fost inlocuita cu o cruce…atasata de cruce o cutie mica, neagra inchisa ermetic care scoate la iveala un caiet nou frumos cartonat, in care suntem a treia echipa ce scriem cateva randuri.

Ne scriem in carnetel

Echipa completa

Apoi urmeaza lunga coborare, in care Ioana si- a continuat meseria de ghid versat indicandu-ne precis locurile exacte si lungimea rapelurilor, altfel situatia putand fi destul de incurcata.

La intoarcere Catalin (Cretu) ne astepta in poteca sa ii impartasim impresii si ne oprim lansati la o terasa sa savuram niste mici cam cruzi si o bere, povestind unii despre Creasta Estica, unii despre Lacrima de Piatra si altii despre traversarea Bicajelului. Mancam, bem, ne veselim, si pandim momentul in care Catalin si Mihai isi vor face baia regulamentara la traversarea raului. In sfarsit pe la 9 seara ne strangem din nou la locsorul nostru parca scos dintr-un tablou, pacat insa ca iesenii trebuie sa ne paraseasca.

Ultima zi o petrecem fiecare cum putem, vremea era burzuluita, eu ma simteam ca respirand dintr-un butoi de la cantitatea de polen ingerata, asa ca baietii isi rup mainile din nou la Peretele Postei iar eu ma vindec cu niste cozonaci secuiesti cu scortisoara si cu nuca ca alinare morala.

Baietii la escalada

Aici trebuie sa pun piciorul?

Yuhu, am reusit!

Lasam in urma locuri in care planuim sa revenim, o zona cu potential imens atat din punct de vedere turistic (si nu ma refer la aglomeratia de la lacul rosu) cat si alpin si ne promitem sa le mai facem o vizita in toamna, caci avem ce vedea acolo.

Foto by Radu