marți, 11 august 2009

Dolomiti 2009-ziua 4- Ivano DIbona



Echipa: toti pinguinii: Oana, Radu, Mihai, Eu, Vali, Muha, Andrei, Cristi, Vio si Octavian

Individual
Si insirati pe sarma
Am ales pentru azi cea mai frumoasa VF din descrierile oamenilor si care sa nu fie chiar in capatul celalalt al Dolomitilor: Sentiero Ivano Dibona (prin Sentiero se intelege in general o VF usoara ca dificultate, gradele 1 sau 2 din 5 dar nu neaparat scurta).

Din punctul meu de vedere aceasta VF reprezinta o destinatie extraordinara pentru orice turist care viziteaza Dolomitii. Nu cere decat o minima conditie fizica dar ofera o calatorie magica in istoria primului razboi mondial si in frumusetile acestor munti, inclusi exact in acelasi an 2009 in Patrimoniul Unesco.
Sa nu ziceti voi ca nu e frumos
Dar sa vedem mai intai cine a fost Ivano Dibona si daca acesta are sau nu vreo legatura directa cu aceasta ruta.

Povestea incepe cu Angelo Dibona, un celebru ghid montan din Cortina (de el sigur ati auzit) care a avut 2 nepoti: Freddy si Ivano Dibona. Ei bine oamenii astia nu stateau pe vremea aceea in fata calculatorului ci se “relaxau” haladuind pe munte, si astfel in 1960 ei au explorat zona si au descoperit ruine (cazarmi, baraci, amenajari din Primul Razboi Mondial).
Freedy Dibona a manifestat un mare interes pentru aceasta zona si el a venit cu initiativa de a restaura ruta si a o amenaja in scop turistic. La acest deziderat au contribuit toti ghizii montani din Cortina. Ruta a fost inaugurata pe 6.09.1970 dar a fost numita Ivano Dibona, in memoria fratelui lui Freedy Dibona, Ivano murind cu 2 ani inainte in acest masiv (Cristallo).

Date tehnice:

Dificultate: 2B (pentru detalii vezi aici)
Masivul: Dolomiti
Grupa: Cristallo
Varful: Cristallino d’Ampezzo
Versant: sud
Altitudinea maxima: 2932 m //daca te abateai de la poteca 3008 m
Dificultate: usoara
Durata: 8 h complet (trebuie sa te misti bine ca sa faci 8 h si in grup mic).
Frumusete: 5 din 5
Diferenta de nivel totala: 1600 m
Diferenta de nivel doar pe portiunea de via ferrata: 200 m pana la primul exit/500 m pana la final
Perioda optima de parcugere: iulie-octombrie
Frecventa: aglomerata

Materiale necesare: echipamentul standard de VF

Punct de acces: Refugiul Lorenzi (2932 m) sau SonForca (2215 m)+ 1 ½ h treking pe un drum amenajat.
Posibila ruta acces: Cortina-> spre Passo Tre Croci (1805 m)-> restaurantul Rio Gere (statie autobuz sau parcare mare pentru masini) -> telescaun pana la refugiul Son Forca (2215 m)-> „tomberoane” pana Forcella Staunies (2919m), aproape de refugiul Guido Lorenzi (2932 m).

Cum traseul pe care il aveam in fata se anunta a fi unul lung, reusim sa ne mobilizam destul de devreme, ne imbarcam in masini cu directia Passo Tre Croci, alt 1805 m. Nu ajungem chiar pana in pas, ci ne oprim la cativa kilometri mai jos la Rio Gere  de unde contra sumei de 16 euro urcam pana la Ref. Lorenzi (2932) cu 2 instalatii pe cablu inlantuite: initial un telescaun nou, pana la SonForca (2215 m) dupa care niste “tomberoane” de 2 persoane care urca pe deasupra unei partii negre pana in Forcella Staunis (2919 m), aproape de refugiu.
In stanga se vad niste stapli pe care circula tomberoanele
Desigur exista si varianta de a aborda urcarea per pedes...
La refugiu, desi e dimineata, lume multa, mai toti echipati pentru VF pentru ca de aici pleaca 2 trasee:
  • VF Marino Bianchi spre Cima di Meso (3514 m)
  • VF Ivano-Dibona pe care urmeaza sa mergem noi.
Bate un vant destul de hain pe aici, care nu ne prea da pace sa admiram peisajul si sa descoperim cu ajutorul hartii panoramice de la refugiu, varfurile care ne inconjoara.
Pregatiti sa facem fata
Astfel pornim repejor spre stanga (Vest), mai intai pe o scara metalica, apoi printr-un tunel si la final peste cel mai lung pod suspendat din Dolomiti (27 m) iesim in creasta de unde putem face un scurt ocol (15 min dus, 15 min intors) pentru a urca pe varful Cristallino d’Ampezzo (3008 m).
Spre Cristallino d'Ampezzo
Apoi continuam pana in Forcella Grande intr-o usoara coboare.

Continuam sa navigam timp de 2 h pe poteci folosite in timpul primului razboi mondial pe langa ruine de adaposturi si puncte de lupta (amplasate pe Creasta Bianca) spre Forcella Padeon (2760 m), unde exista un vechi adapost militar, folosit acum ca refugiu- Buffa di Perrero.



Marturii ale razboiului
Si noi suntem un fel de soldatei-ai pacii
Mai multe despre legatura dintre Dolomiti si Primul Razboi Mondial puteti citi aici.

Continuam in urcare legera pe versantul Sud la Col Pistone (2862 m), Vecio del Forame (2868 m) si terminam urcarea si coboram putin pana in Forcella Alta (2889 m) (cam 2 h de Forcella Grande). 

Scara magarului
De aici coboram spre stanga (sud), foarte repede, 200 m si apoi continuam spre NV spre Forcella Bassa (2417 m) unde exista o bifurcatie.  Spre stanga, ne putem intoarce in 2 h la statia superioara a telescaunului (varianta aleasa de noi), la dreapta putem continua inca 4 hs pre Creasta Zurlon (2379 m), Col del Strombi (2168 m) si in final Ospitale (inca 4 h-bifurcatia fiind marcata pe stanca cu vopsea rosie).

Cum spuneam noi am ales coborarea spre telescaun pentru ca era deja tarziu si inca 4 h era destul de mult, nefiind siguri ca vom mai prinde autobuzul spre Cortina. In plus parca ne venea mai la indemana sa recuperam masinile acum, decat la noapte.

Initial poteca isi pastreaza aspectul de VF pana ajunge la limita padurii, traversand initial o vale plina de grohotis, ca mai apoi sa urce spre telescaun.

Culori de Dolomiti
Marile Grohotisuri
Suntem la 2000 m si locurile seamana cu orice padure de la noi insa uitandu-te in spate nu iti vine sa crezi ce grohotisuri ai coborat, cum te-ai lasat condus de firele metalice prin atatea cotloane, pline de istorie, cum ai privit randuri de maini si de carabiniere colorate cum alunecau parca prin pagini de istorie.


Descrieri:




Observatie Daca dorim sa combinam VF Bianchi din Cristallo Mezzo+ devierea spre Cima de Cristallino+ VF Ivano Dibona, va rezulta o traversare fantastica a grupei Cristallo.

Jurnal Vio

0 comments:

Trimiteți un comentariu