miercuri, 12 august 2009

Dolomiti-ziua 5-Monte Popena Basso



Dupa plimbarea de ieri parca ni s-a deschis apetitul dupa ceva cocot, asa ca in formatie extinsa (Mihai, Oana, Vio, Octavian, eu si Radu) plecam sa ne cataram la niste faleze de langa Misurina, mai precis in Monte Popena Basso, 2225 m. Pe langa faptul ca in zona sunt cateva trasee scurte si usurele, mai avem parte si de o panoram de invidiat, asupra celor Trei Cime.


Accesul se face destul de usor, daca stii unde sa cauti. Dupa ce intram in Misurina si ajungem la intersectia cu drumul spre Tre Cime di Lavaredo, identificam un panou pe care scrie Albergo Dolomiti (aici se poate lasa masina si tot de aici pleaca si poteca spre zonele de catarare, initial urcand sustinut, cam 5 min, dupa care se transforma intr-o inlantuire de serpentine placute la urcat, care intr-o ora ne scot la baza peretilor. 


Aici trasee fara numar si de grade diferite de dificultate.

In plus zona arata superb, ai tot timpul in fata cand te cateri cele Tre Cime di Lavaredo si lacul Misurina.
Lacul Misurina

Tre Cime pozate din toate unghiurile posibile
Formam rapid cele 3 echipe si eu si Mihai intram in traseul cu diedru pe care il parcurgem in 2 l.c (fiecare de 60 m).

Diedrul initial e foarte frumos (grad IV-V), asigurari suficiente si posibilitati de a monta asigurari mobile iar apoi continua cu cateva pasaje usoare de gradul III pana la o platforma unde se implinesc 60 m si unde Mihai a organizat o regrupare la 2 frienduri pentru ca ni se terminasera corzile.

Ea se afla la 7-8 m sub a doua regrupare oficiala, mult mai comoda si mai incapatoare pentru mai multe echipe. (astfel e recomandabil sa folositi macar pana in acest punct regruparile oficiale).

De aici insa intram intr-un horn nesfarsit de 50 m pe care il abordam fiecare prin ce tehnica prefera: ramonaj, sprait, combinatia celor 2.
Oana,ulterior pe acelasi traseu
Asigurarile sunt rarisime (2-3 pitoane) si necesita suplimentarea lor cu asigurari mobile, dar Mihai merge sigur pe el si iesim dupa 2 h de traseu, la lumina.

Imediat dupa noi vin si Octavian si Viorica, asa ca in formatie de 4 ne cocotam pe stancile de pe micul nostru platou pentru a admira panorama. Si pentru a-i cauta in marea de jnepeni pe Radu si Oana cu care ne dadusem intalnire.

E atat de placut aici, simtindu-te putin muncit, simtind cum peretele s-a scurs sub miscarile dibace, cum te-ai impreunat cu stanca pentru a ajunge sus. Mai sus doar cu 110 m dar nu inaltimea conteaza, ci bucuria cu care i-ai parcurs, simfonia miscarilor legate, a aparentilor pasi fara solutie, pentru care insa gasesti toti timpul o priza sau curajul pentru un pas la aderenta.

Si stam si tot stam, vorbim, ne tolanim mai intai la umbra, apoi cand ne ia cu frig de la atata stat, la soare, 2 h trec, iar noi fara apa si cu burta goala ne cam facem griji. Tocmai cand ne convingeam ca sigur nu or sa mai vina si ca au rapelat la baza, pregatindu-ne si noi astfel pentru rapel, iata ca apare tricoul galben de marinar al lui Radu...dar nu de sus, ci de jos.


Cu planurile facute varza pornim o serie de 3 rapeluri care ne conduce la mult ravnita masa. Pentru ca baietii nu au pace, Octavian si Mihai mai baga un traseu, iar Radu reface cu mine traseul faut cu Oana.
Un traverseu cu prize foarte bune
Acest al doilea traseu, mai usor ca primul, desi cu acea cotatie, il urc cu Radu destul de repede, dovedindu-ne noua insina ca suntem o echipa rodata, care merge bine (mai ales prin prisma mea) in teren usor . Imi doream sa catar din nou cu Radu, dupa 3 reprize de catarare cu Mihai, cu care m-am inteles de altfel foarte bine, dar nimic nu se compara cu a catara in familie, a cunoaste fiecare miscare a capului de coarda si a-i anticipa miscarile.

Retragerea o facem acum pe poteca (poteca era si pentru primul doar ca nu aveam noi decat espadrilele…
Noaptea ne gaseste inca in Misurina, conducand spre Cortina.

Alte Jurnale:

Vio
Foto by Radu

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox


Diedro Mazzorana
 (Parete Est), deschis in 1931 de P. Mazzorana(
(1910-1980, ghid montan in anii ’30- ’40), cu multiple trasee deschise in toate grupele mari din Dolomiti, din zona Cortina).
Dificultate IV
Diferenta de nivel:110 m
Lungime 119 m
Lungimi de coarda:4
Durata: 2 h

Via Mazzorana-Adler (Parete Est)
Deschis de P.Mazzorana si M.Adler in 1936
Dificultate IV
Diferente de nivel 100m
Lungime 140 m
Lungimi de coarda: 5 (o lungime de 15-20 m este in traverseu).
Durata: 2 h

Schite din "Arrampicare a Cortina d'Ampezzo e dintorni-Dolomiti la vie piu belle", autor Mauro Bernardi, Editua Athesia, 2008/2010



0 comments:

Trimiteți un comentariu