duminică, 23 octombrie 2011

Piatra Mare-frunze galbene, sezonul 2011


A venit toamna cu zilele ei friguroase iar pe noi ne-a prins dezveliti, descoperiti (adica inca cu saci de vara). Astfel dupa frigul din Buila nu se mai pune problema sa mergem la 2 zile. Iar la o zi, ce poti face mai bine decat o tura de alergare? De fapt acum am imbatranit cum zic Oamenii Muntilor, sau ne-am puturosit, cert este ca ne urnim din ce in ce mai greu la o tura de treking ca pe vremuri, cu plecat de dimineata si mers o zi intreaga.Noi credem insa ca am devenit mai filozofi sau mai eficienti...Alergand parcurgem distanta dintr-o zi lumina de treking, in 4-6 ore si ne ramane timp si pentru alte activitati.
Cam asa am gandit noi sambata asta cand am plecat impreuna cu o gasca mare sper Piatra Mare. Ei planuiau un traseu nemarcat, noi o tura de alergare.
Run baby

luni, 17 octombrie 2011

Cautand toamna in Buila



N-am mai fost de mult timp in Buila. De aproape un an. Desi multe ganduri de ture s-au aninat de muntele acesta in anul care a trecut nu am ajuns pe aici, nici la alergat, nici la trekking, nici la catarat, nici la bicicleta, nici la schi, desi idei au fost pentru toate. Acum suntem in pana de idei, de fapt singura idee este Buila, asa ca dam curs invitatiei ce statea pe buze.
Deturnam multe planuri si ne strangem trupa mare in Buila. Ne pregatim pentru un weekend de plimbareala, asa ca oamenii se inarmeaza cu aparate foto, camere de filmat si cate si mai cate...Eu nu am nimic din toate astea. Amintirile si apoi cuvintele sunt singura mea radiografie a weekendului trecut. Nu sunt suficiente si nu acopera totul, asa cum nici pozele sau filmul nu ar putea sa o faca. Este pur si simplu un mod de a zugravi ceva, un mod personal si in care ma regasesc. Mi se pare mai  usor sa scriu o carte decat sa fac un album foto...

marți, 11 octombrie 2011

Feedback Salomon XT Wings 5



Rucsacelul de la Salomon m-a cucerit din prima. Desi pentru alergare sunt fan borseta sunt unele ture/concursuri in care am prea mult echipament si acesta nu mai intra in borseta sau o ingreuneaza peste masura si atunci nu mai sta ferm pe solduri, asa cum o tin eu.
Astfel de mai multa vreme ma rodea un gand sa incerc un rucsac de alergare.
Primul care mi-a cazut in mana a Salomonul acesta si l-am luat in 2 ture:
Rucsacelul, vazut din mai multe pozitii
Plusuri:
  • E f usor dar spatele este confortabil
  • Spatele este suficient de gros ca sa nu simti tot ce ai in rucsac, mai ales daca e umplut intr-un mod dezorganizat
  • Se ventileaza decent pentru spatele destul de gros pe care il are
  • Are acces intuitiv la bidoane
  • Poate stoca 2 bidoane de 600 ml care stau foarte bine in buzunarele laterale (deci mai multa idependenta fata de o borseta)
  • Volumul este suficient pentru ture de alergare sau bicicleta de 1 zi. Incape o geaca, o bandana, dulciuri, o trusa medicala minima, chiar si ceva apa de rezerva daca vi se pare ca cei 1.2 l din bidoane nu sunt suficienti desi cred ca se pot folosi si bidoane de 800 ml
  • Actele si telefonul pot sta intr-un buzunar separat, cu fermoar
  • Sta foarte bine pe spate in masura in care este reglat corect. Are foarte multe chingi de reglare si totul se face cu o singura mana. Nu suport sa am ceva care sa se “balangane” pe spate atunci cand alerg si acesta este motivul pentru care pana acum nu am gasit niciun rucsac care sa ma multumeasca
  • Acces usor la rucsac. Se poate pastra inchis la mijloc, si se deschide doar chinga de piept, se intoarce rucsacul pe un umar si se acceseaza continutul, nefiind nevoie sa il dati jos din spate.
  • Tine destul de bine la terfeleala
  • Fluier
  • Se gaseste si pe culoarea rosie
Minusuri:
  • pretul daca ne raportam la oferta de la Decathlon

NOTA: 8.5

sâmbătă, 8 octombrie 2011

La Comana cu bicicleta




Traseu: Bucuresti-Berceni-Dobreni-Campurelu-Colibasi-Comana-Traseul Lacul Comana-Comana-Campurelu-Vidra-Berceni-Bucuresti

Ce e drept, anul acesta am iesit la putine ture de bicla, si la 0 ture cu MTB. Si aveam eu un gand mai vechi ca in weeekenduri cu vreme proasta sa explorez variantele pe care le ofera imprejurimile Bucurestiului, caci pana acum nu am fost la niciun concurs, la nicio recunostere, pe niciun traseu din imprejurimi: Cernica, Comana, Padurea Baneasa imi sunt total necunoscute...

Weekendul potrivit a venit dupa o luna septembrie superba, dar acum totul statea sub semnul ploii. Asa ca am decis sa facem cunostinta cu Comana.

Citisem ceva material pe blogul lui Horatiu si nu parea incurajator-multe gunoaie era impresia generala, asa ca nu am plecat prea entuziasta....Si am avut ceva timp ca sa imi ajut entuziasmul sa scada pentru ca o am avut ceva de pedalat pana in Comana (vreo 2 h cred cu tot cu pauze de bere/eclere).
Pana la urma in centrul satului ne-am strans gasca mare si am plecat pe traseul lung de la Comana Bike Fest, pe care ne-am descurcat si fara GPS caci marcajul era inca foarte proaspat. Trackul este aproximativ si este cel furnizat de organizatori. Cand o sa fie Em gata cu documentatia revin cu tot trackul nostru.
Nu e nimic spectaculos de zis despre tura asta. Traseul pe la Comana este suprinzator si frumos. Ne-a placut si noua, ca si concurentilor de la concurs...Dar la concurs tot nu o sa venim caci din ce am inteles organizarea a dat cu minus in primavara....
Laviniu si Irina au mers nesperat de bine pentru a 5-a lor tura pe bicicleta ever si tarseul le-a fost dedicat :).

Mai jos am ales cateva (din putinele) poze facute de Radu, caci tura asta a fost mai preocupat sa bicicleasca cu Rohlofful pe poteci :).
Drumul de inceput-foarte primitor
Nimeni nu a vrut sa isi murdareasca bicicleta
Oare cum se cheama asta: stana de porci, porcarie?
Un locatar din stana de porci

2 fete cucuiete la final de tura

luni, 3 octombrie 2011

Maratonul Pietrei Craiului 2011



Motto: “Shoot for the moon. Even if you miss it, you will land among the stars”-Les Brown
Gata cu concursurile pe anul acesta…urmeaza o luna octombrie in care nu am altceva de facut decat sa hoinaresc prin munti cu pinguinii. Ma asez relaxata la calculator si imi arunc ochii peste RT-ul de anul trecut. Ma uit cat de lung este si ma confesez lui Radu spunandu-i ca anul asta nu mai am material pentru un asemenea RT. Nu stiu ce sa scriu atunci cand nu e greu, nu iti dai duhul, cand vorba aceea “sfarsitul nu-i aici”...

sfarsitul nu-i aici

Radu imi pune insa in vedere sa chem muza, sa capat ceva inspiratie. O astept cateva zile si nimic...Pai asta e treaba? Pana la urma ma pun pe scris oricum.

MPC-ul mi-l doream un concurs frumos, asta pentru ca la finish ma asteptau persoane dragi. Daca aveam obiective? Da! In visele mele vroiam sa vin sub 6 h (dar stiam ca e cam futurist) si mai vroiam sa ajung in primele 10 fete la categoria mea (adica primul sfert de clasament la feminin 18-29 de ani caci anul acesta erau inscrise 42 de concurente)...Planuiam astfel o evolutie, caci anul trecut am ajuns pe 11 din 22 de fete la categoria mea, asa ca acum cu ceva mai multa experienta era nevoie de o evolutie...an de an oamenii merg din ce in ce mai bine si e normal sa se intample asa, deci nu imi faceam iluzii mai mari decat puteam eu sa duc...Ceea ce dobandesc trebuie sa dobandesc prin fortele mele si prin antrenamentul/strategia mea. Eu evoluez si restul evolueaza, e normal, e firesc, e benefic...
Pregatiri
La start trec repede de controlul echipamentului caci la acest concurs (primul de pana acum) am ales sa alerg cu rucsac avand in vedere ca geaca era obligatorie si ca aveam o singura foita de ploaie (eu si Radu, din aceeaa din Decathlon, de 5 lei) si nu aveam cum sa o impartim. Eu am donat foita ca Radu sa fie “fast and light” si el mi-a donat unicul Activator ramas de la Ciucas pentru momente grele...

De rucsacelul cu care am alergat m-am indragostit weekendul trecut cand am fost la alergat prin Bucegi si e imprumutat de la Claudiu dar cred ca in curand imi iau si eu unul :). Am fost si sunt fan declarat borseta dar cand am prea mult echipament obligatoriu (de ex la 7500 sau acum) ma descurc greu improvizand cu 2 borsete...

Apoi Lucian incepe sa animeze spiritele dar emotia plutea in aer si cred ca oamenii erau asa incordati pentru ca au prins vreme mai buna decat asteptarile. In ultimii 2 ani a plouat si parca lumea era mai relaxata, acum insa alearga toti crispati, parca de frica ploii... 
Si alearga lumea, alearga