Weekend de weekend pe schiuri ~ Amintiri din munti

Weekendul 31 ian- 1 februarie

Zapada de care ne-am bucurat sincer la inceputul iernii dispare parca vazand cu ochii si am ajuns mai repede decat ne asteptam sa alergam dupa cea pe Valea Prahovei. Alegem si pentru weekendul acesta siguranta partiei si desenam pe drum, pe cand afara ploua torential, o tura in Piatra Mare: plecare din Predeal-urcare pe partia Cocosul- CA spre Cabana Susai-CR spre Varful Piatra Mare (via Poiana Stanii din Pietricica) – retur pana in Poaiana Stanii din Pietricica-PA prin Timisul Sec (peste tunel) spre Predeal.

La lipsa zapezii se mai adauga si vantul furios anuntat de prognoza, fapt ce ne ingreuna misiunea, pentru ca trebuia sa gasim un traseu si cu zapada, dar si relativ ferit de vant (deci majoritar prin padure). Privit la modul general, traseul ales a fost perfect. Am urcat cu schiurile in picioare, de cand am plecat din parcare si pana sub varful Piatra Mare, am avut parte de o companie vesela cu Irina, Mihaela si Alexandra langa noi, iar Piatra Mare ne-a incantat din nou cu peisaje superbe spre Bucegi si Crai, asa cum s-a intamplat si in tura cu Cristi.

Cu adevarat aventuros (pe langa coborarea interactiva din padure inspre Poaiana Stanii din Pietricia) a fost punctul acela albastru “peste tunel” care ne imaginam noi ca ne va scoate repede-repejor in Predeal. 2 ore si jumate spunea indicatorul, asa ca am grabit pasul pe coborare ca sa scurtam cat mai mult din acele 2 ore. Doar ca zapada se imputina vazand cu ochii si noi marsaluiam cu schiurile pe rucsac. Cat a fost in coborare, tot a mai fost ceva, dar cand am coborat pana in vale si am intersectat sina de cale ferata, care venea din Timis, noi ne aflam inca pe undeva prin mijlocul pustietatii, nici urma de localitate, si in fata ne statea un urcus... Cat de mare? Pai cam de cat mare poate fi un munte-deal ce nu poate fi ocolit de calea ferata si trebuie traversat prin maruntaiele pamantului, sapand un tunel…cam 300 m diferenta de nivel imi arata ceasul la finalul urcusului si ne-am miscat cu viteza melcului pe aceasta bucata, cumva resemnati, cumva inca tragand de noi, ca sa pastram inca vie posibilitatea de ajunge la timp in Predeal pentru ca Mihaela, Irina si Alexandra sa prinda ultimul tren spre Bucuresti. Salvate cu adevarat am fost de providenta si de exeprienta. Providenta a fost ca PA sa ne scoata la Cabana Cioplea si cum am recunoscut locurile imediat, am hotarat de la mine putere sa mergem pe aleea pietonala pe care fusesem si cu Cristi acum 2 luni si care la vremea aceea era un patinoar fara sfarsit. Stiam ca fiind inchisa traficului auto ar avea sanse sa pastreze inca ceva zapada inghetata, cat sa ne permita sa ne dam la vale pe schiuri si intuitia nu m-a inselat. Ne-am pus schiurile, le-am asezat paralele si dand sporadic din bete cei 3 km au trecut ca vantul si ca gandul, ajungand la timp pentru a recupera masina, a merge la gara si a astepta impreuna cu fetele trenul de Bucuresti.

Dupa ce am ramas in doi ne-am apucat sa cautam cazare pe Valea Prahovei, misiune deloc usoara, avand in vedere ca eram la inceput de vacanta scolara. Cu greu, cu foarte mare greu, dupa 20 de telefoane am reusit sa gasim in final o cazare in Azuga, aproape de partie, asta dupa ce am luat la rand toate statiuniile, din Sinaia si pana in Timisuri.

Jurnal Radu: Atunci cand prognoza nu se potriveste, Piatra Mare pe schiuri

Sfarsit de lume

Echiparea!

4 fete cucuiete

Duminica ne reunim cu Andrei si Claudia si punem la cale o tura lejera in Baiului, cat sa prinda Andrei drag de schiul de tura. Urcam pana sub varful Urechea, pe din dos, plecand din Valea Azugii si coboram apoi pe partie, pe Cazacu. Claudia povestit pe larg aici.

Sub Urechea, dar usor dintr-o alta perspectiva

24 ianuarie 2015- Cota 1400 -Cota 2000

O iesire la munte fara istorie, am urcat pe foci de la 1400 la 2000, apoi putin la vale pe Valea Dorului si din nou la deal. Vreme s-a stricat treptat, zapada inghetata, frigul si vantul ne-au gonit repejor in cabana si apoi acasa.

Jurnal Claudia: Schi de tură, încă o zi pe munte

Umar langa umar, si pe vreme buna, si pe viscol

17-18 ianuarie- Inceputul de sezon e sinonim cu Baiului

Deschid sezonul de schi pe partie, insa nu la vale, ci urcand din greu pe marginea partiei Sorica. Radu si-a luat un skipass de 1 zi la Azuga, pe care l-a exploatat la maximum. Eu i-am imprumutat echipamentul de schi de tura, cu gandul de a testa putin claparii de la Dynafit. S-a lasat cu 3 urcari pe partie (2 pe Sorica si una pe Cazacu, 1650 m diferenta de nivel, vreme de tricou si colanti si miscare pura). Coborarile au fost groaznice, chiar si pe partie, de parca as fi avut doua picioare stangi, dar avand in vedere ca nu am mai schiat de 2 ani, e loc pentru readuceri aminte.

Vreme buna pentru prima zi de schi din sezon

Pune foci, da jos foci

Sambata seara ni s-a alaturat si Claudia care avea sa faca ziua urmatoare botezul echipamentului de tura. Pentru aceasta ocazie am ales tura clasica pe Urechea, dar plecand de data asta din Valea Azugii.

Duminica ne-am strans trupa mare si faina, Claudiei alaturandu-i-se Viorica, Octavian, Ioana, Mati, cam toata lumea aflandu-se in primele iesiri la schi de tura. Am avut parte de o vreme superba si sper ca schiul de tura sa o cucereasca pe Claudia, dupa ce se va acomoda cu echipamentul (mai ales cu claparii).

Jurnal Claudia: Un nou capitol într-ale muntelui: schiul de tură. Inițiere în Baiului

Jurnal Radu: De la caldura din Maroc inapoi pe schiuri