De 3 ani buni Martie e noul ianuarie. Daca in primii 2 ani cand ne-am mutat la Brasov, in martie ieseam deja la alergat si pozam floricelele de pe Stejeris, ori faceam primele urcari in Poiana, de 3 ani, in martie scoatem schiurile la plimbare si pozam copacii plini de zapada dupa cele mai strasnice ninsori ale sezonului.
 |
| Mijloc de martie in Postavaru |
Trecerea de la cele 20 de grade din Malaga la zapada din Brasov nu e deloc usoara, dar ziua de duminica promitea o tranzitie acceptabila, fiind conform prognozei, singura zi cu soare dintr-un lung sir de zile mohorate. Cosmin ne face o vizita la Brasov si o plimbare pe Tampa e numai buna printre desfacut bagaje si pus toate lucrurile in ordine.
Cum saptamana s-a scurs cu vizite la Bucuresti si multe drumuri, pana vineri nu reusesc sa fac mai nimic, dar nici nu imi propun cine stie ce, caci in fata imi sta o saptamana de pauza intre joburi si va fi timp suficient atunci pentru reluarea activitatilor sportive. Totusi, in mod surprinzator, toata saptamana am reusit sa ma trezesc cu destula usurinta dis-de-dimineata, astfel incat scularea de vineri, de la 5.30, nu imi pare deloc grea, desi as fi putut sa profit de ziua libera, sa dorm pana mai tarziu si sa urc pe schiuri de la Pietrele lui Solomon.
Postavaru arata fain, cu copaci plini de zapada ca in ianuarie. Si temperaturile tot demne de Gerul Bobotezii sunt. Putine urme (Alin sigur si inca 1 sau 2 urme) pe de-o parte datorita frigului si pe de alta parte, pentru ca de cand s-au ridicat restrictiile s-a redeachis cabana si lumea a reinceput sa urce dupa amiaza, pentru apus si socializare la 1700 m. Pe varf suntem singuri si in mod suprinzator, un troian ne fereste de vantul ce bate dinspre vest, iar soarele care se prevede timid printre nori, reuseste cumva sa dezmorteasca putin atmosfera si sa mute mercurul de la - 20 la - 18. Oricum ar fi, la coborare mi-e frig, ochelari imi ingheata instantaneu si schiatul meu e cat se poate de ruginit.
Dupa frigul din Postavaru, cel mai bine merge o sauna. Si dupa sauna, cel mai bine merge o socializare cu vin fiert. Si candva bagaje si 3 ore de somn, inainte de a pleca spre Elvetia.
Soarele de astazi promite ceva, in ciuda zapezii de pe toate drumurile si potecile. Vine cumva cu promisiunea primaverii si in timp ce cobor domol pe Stejeris, ochii cauta si cauta un semn suplimentar, pe care il gasesc in cateva floricele timide de Crucea Voinicului. Imi amintesc si acum un martie de acum 6 ani cand Stejerisul era plin de flori la vreme aceea.
23 martie- Plimbare matinala pe Lempes si Speedy, rotund si cald
Cum din Elvetia am ramas cu obisnuitul trezitului la 7/7.30, incercam sa pastram rutina, asa ca astazi ne incepem dimineata cu o plimbare pe Lempes, din simplul motiv ca e cel mai la indemana. Florile inca nu au aparut, desi zapada e dusa demult, insa muntii ne rasplatesc cu o imagine de vis. Gasim si un loc dragut pentru o seara sociala la hamac.
Dupa munca, reusesc sa inghesui in ora de lumina ramasa, o prima iesire cu cursiera, pe langa Brasov. Nu ma simt asezata pe Felt, dar invart pedala cu determinarea omului vanat de intuneric si iese cea mai buna medie orara a mea de pana acum.
24 martie- Niste grabiti si Nu facem discriminare
Intuitia mea spune ca pe Tampa au aparut totusi primele floricele, asa ca inainte de munca, plec in cautarea lor. Gasesc cateva exemplare de spanz si de crucea voinicului si sunt convinsa ca primavara e pe calea cea buna. Maxim ne mai sicaneaza de cateva ori, dar nu are cum sa greseasca prea tare. Plimbarea matinala pe Tampa a avut un dublu scop. Pe langa verificarea stadiului primaverii, voiam sa verific si stadiul forestierului care urca pe Tampa si a platului din Racadau, ca daca tot am facut reacomodarea cu cursiera, sa o incep si pe cea cu MTBul. Segmentele alese erau uscate, asa ca dupa munca, incerc sa prind apusul pe Tampa. Urcarea pe forestier imi pare grea, dar razabesc si prind si apusul.
Incerc sa repet figura de ieri cu apusul pe Tampa, powered by MTB, de data asta alaturi de Radu. Urcarea in Saua Tampei pare mai usoara ca ieri si asta nu pentru ca am eu picioare mai fresh, ci pentru ca mental, stiam la ce sa ma astept. Prind la limita apusul, dar pe coborare se intampla neprevazutul, nu se stie cum (poate o piatra????), schimbatorul meu ajunge intre spite si fac praf schimbator, ciupesc cadrul, ma rog, dammage maxim.
Primavara in Brasov aduce la pachet si vantul. Cu siguranta nu la fel de puternic precum in campie, dar oricum, 2 trepte peste normalul din depresiune. Meniul din weekendul acesta cuprindea vant si soare. Cel mai linistit parea sa fie sambata dimineata, asa ca ne grabim sa ne incepem tura pe la 10.30, inainte sa se porneasca vantul de la vest, astfel incat sa ne sincronizam cu el si sa ne mane din spate intre Crizbav si Sfantu Gheorghe. Socoteala ne iese destul de bine, desi pana in Sfantu am mers la zona 2, conversational. Aici Ovidiu face dreapta spre Ilieni si eu raman cu Adi si cu Radu...si incepe fugareala. Din zona 2 sar repede in sweet spot si nu prea mai ies de acolo pana acasa. Puterea medie a iesit cum trebuie, doar ca in loc sa fie un rulaj uniform a fost ceva in 2 viteze complet diferite.
Nu stiu exact de unde, dar mai gasesc ceva picioare si pentru o urcare in Postavaru, pe seara. Motivul pentru care ne-am mobilizat este faptul ca voiam sa facem galerie fetelor si baietilor care participa la CN de Schi-Alpinism, proba de vertical. Planul era sa dam o urcare, sa prindem apusul pe sus si apoi sa coboram pentru incurajari. Radu, Dani si Alin se duc pe Marele S. Eu evaluez corect ca nu am picioare pentru urcarile abrupte de acolo, asa ca aleg o combinatie de Drumul Rosu si Sulinar si ajung la fix la Yager pentru ultima geana de apus. O zi mai tarziu am o noua tentativa de a baga schiurile si claparii in pod si poate chiar reusesc ca anul urmator sa imi iau o pereche de schiuri de fuga, special pentru urcarile din Postavaru...Momentan sunt in mood-ul primavara si nu am cum sa ma conving sa inteleg ceva din coborarea inghetata si raschetata din seara asta.
Singura zi fara vant de saptamana asta, de care era musai sa profit. Cu Bucegiul arata foarte, foarte fain in martie si aprilie, ata ma tot trage spre Vulcan/ Tohan si strang si azi ceva kilometri cu o medie de peste 30 km/h.
In perioada asta am chef de plimbari linistite in care sa observ la firul ierbii venirea primaverii. La Brasov primavara vine ardeleneste, floare cu floare, copacel cu copacel. Insa de la zi la zi pe munte ssimte putin mai multa primavara. Azi mai multe flori ca saptamana trecuta, primele frunzulite, primul copacel pe Tampa cu sunet de flori.
Nu a fost nici buna, nici proasta. Am muncit ceva si nici macar de un top 10 nu a iesit. Heart rate-ul a fost unde trebuia, dar problema e in alta parte. Trebuie neaparat sa slabesc, ca watti mai multi nu am.
0 comments:
Trimiteți un comentariu