duminică, 21 iunie 2026

Drumuri care nasc alte drumuri (Albert Heim Hütte)

Noaptea e calda si linstita. Minima de 5-7 grade, si o alarma pentru rasarit pe care cred ca am pus-o doar in vis. Avantajul de a dormi pe versantul estic e ca soarele te gaseste devreme si dupa ce ne mancam si ultimul mic-dejun la punga, pornim spre Albert Heim Hütte, pe un traseu ce tine o muchie frumoasa peste varful Schafberg. Zapada nu mai constituie o problema pentru ca pe aici locurile sunt umblate si urmele intarite ne scutesc de udatura. De pe varf refugiul se vede excelent, asezat pe o platforma de piatra, inconjurat de varfuri de 3000 m si ghetari. Este un refugiu ales atat de cei care vor sa faca o tura spectaculoasa si usoara de o zi, cat si de cei care aleg sa faca traversari lungi in sezon, sau sa urce diverse trasee de alpinism. Iar primavara devreme este deschis pentru schi de tura. 
Breakfast with a view




Prin Scahfberg, spre refugiu

Acum, duminica dimineata e aproape pustiu. Ne luam o prajitura cu caise facuta in casa, care asa cum este proaspata si colorata intra excelent si dupa o scurta pauza, alegem o alta poteca de coborare ce ne va permite sa continuam spre Andermatt. 




Desi stim ca tura noastra e pe sfarsite, simt ca a fost, din nou, o tura buna. Diferita fata de cea de acum 2 ani, cu alta structura si alta logistica, dar la fel de reusita. Suprinzator, intreaga coborare lunga spre Andermatt (sau cel putin pana pe la 1800 m) a fost placuta, cu poteca strecurandu-se pe sub o creasta si cu muntii mari, cu zapada, inca la orizont si pe deasupra catorva lacuri glaciare. 

La ultimul lac s-a facut popas si s-a mancat toata mancarea din rucsac

Locurile noi ne-au dat idei noi si cu siguranta nu ne ajung anii ramasi in fata ca sa umplem toata harta Alpilor cu viermisori :). Important e sa ne mentinem in forma, sa ardem in continuare kilometrii sub talpi, caci tolba cu povesti e mereu acolo.



Foto Claudia si Mike