Dardaind in geaca si polar de 1 iunie

Jurnalul lui Radu: aici
Jurnalul Monicai: aici

Ca ma vait din cand in cand de frig nu e ceva deosebit. Multe din persoanele de sex feminin pe care le cunosc au probleme cu frigul. Ca am catarat in geaca si polar in prima zi de vara, iarasi nu e ceva iesit din comun. Vorba aceea, s-a intamplat si  la sfarsit de iunie sa viscoleasca in Bucegi si pe mine sa ma prinda intr-o bluza cu maneca lunga si o geaca de Packlite si nu am murit. Dar, totusi, in geaca si polar, in mijlocul campiei la 150 m altitudine, e o performanta!

Weekendul acesta se anunta mai bun decat weekendul trecut. Ploua in continuare pe ici-pe colo, zone destul de intinse din Germania erau deja sub apa din cauza inundatiilor, dar totusi se parea ca vom gasi un loc unde sa mergem si unde vremea sa nu ne dea batai de cap. Intre o tura de cicloturism la Marea Baltica si una culturalo-alergo-cataratoare in Ith, am ales ultima varianta.

Partea de alergare din tura

Citeste mai departe...

Hanovra

<--Din aceeasi serie:  Quedlingburg

Cum poti sa iti ocupi cateva ore din lungile seri de toamna, cand soarele apune devreme si tu calatoresti monoton pe autostrada perfecta, cu ochi pe turometru si pe consum, cand gandurile hoinaresc pe campii verzi dar spatele tau e lipit de spatarul scaunului de la masina, iar mainile sunt aliniate pe volan?

Ochii iti aluneca pe bord dar singurul buton rosu sunt avariile. Nici urma de "Eject". Si deodata vocea aceea impasibila a GPS-ului sparge linstea asternuta de 100 de kilometrii si iti spune sa tii stanga. Dar tu, sudist nenorocit ce esti, cu sangele cald umblandu-ti prin vene alegi sa il ignori, sa incalci regula...cine mai stie a cata regula incalcata mai e si asta si iesi de pe autostrada, intrand cat ai clipi intr-un oras...Mare...Ca nu am vazut pana acum, pe langa autostrazile germane, orase mici.

Hanovra...Bun,ce stim despre Hanovra? Ca e un fel de poarta de intrare spre vestul Germaniei...Atat? Cam da...dar ce vrei, sunt aici ca sa descopar...Nu mi-am facut temele prea bine, dar o sa vezi ce elev silitor sunt. Ma pricep mai bine la practica decat la teorie. Stai numai sa ma imbrac bine: doua perechi de pantaloni, polar, geaca de iarna, caciula, manusi. E toamna tarziu si nu uita, tin la sangele meu cald.

Asa ca pornim la pas prin Hanovra pe un bulevard larg, fara sa stim exact daca directia in care mergem este buna sau nu. Nu avem harta, oficiul de informare turistica e inchis deja si noi cautam acul in carul cu fan...de fapt cautam o linie rosie :). Oamenii astia au avut o idee foarte inspirata si au desenat pe asfalt o linie rosie de 4.2 kilometrii ce te poarta prin tot centrul orasului. O ora si jumatate, 36 de obiective turistice...Simplu de urmat. Sunt sigura ca nu s-au gandit in mod special la turisti intarziati ca noi dar tot e bine.

Dupa doua statii de tramvai ajungem la opera si de acolo incepe o zona pietonala.

Cladirea Operei, despre care cei de pe site-ul http://www.roterfaden-hannover.de/index.en.htm afirma
 ca s-ar afla printre cele mai bune 20 de Opere din lume

Mergem in vizita la eleganta Luiza (nimic altceva decat o Galerie comerciala imensa). Centrul vechi si casutele fotogenice au fost transformate in amintire in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

80% din centrul vechi si 50% din intregul oras au fost facute una cu pamantul  in urma bombardamentelor Aliatilor.

Aici suntem in regatul magazinelor si consumatorismul e la putere, ba chiar se si lauda cu asta. Firme renumite, vitrine mari si luminoase indeamna la shoping salbatic.Strazile sunt pline si populatia tanara se alcoolizeaza putin inainte de a intra baruri si cluburi. 

Oare asta inseamna vestul?

Hmmm in cazul asta mai bine ma intorc la padurile mele nesfarsite si la pustietatea din est. Meditatia ne e intrerupta de un ceas ce anunta ora fixa. Daca e ceas, e turn, e biserica si poate dam si de linia aceea rosie. Asa ca mergand pe acest fir nu dupa mult timp descoperim o biserica ridicata in stil gotic (secolul 14)- Marktkirche (Biserica pietii), ce a fost oarecum norocoasa. Nu a scapat de bombardamente dar a fost reconstruita in 1950 in forma ei originiala. 

Citeste mai departe...

De la 1400 la 2012 in 3 zile si 2 seri.

612 metri in atata timp....o sa credeti ca de cand stam aici la Berlin, am ruginit definitiv. Dar cifrele nu fac referire la o calatorie pe verticala si la una temporala. In weekendul trecut, Filoftea s-a transformat intr-o masina a timpului si ne-a purtat prin diverse orase din Germania, de la vechiul Quedlingburg si Domul din Köln, trecand prin muncitorescul Essen din bazinul Ruhr si pana la noua Hanovra.

Calculul nostru da asa: 3 zile+2 seri= 5 orase

Cinci orase, atat de diferite unul de altul, orase ce ilustreaza diversitatea urbana a Germaniei.

Si nu numai orase. Zone intregi, landuri, linia de separare intre est si vest care inca mai exista virtual. In mintea mea de acasa Germania era tot una. Dar Germania e diferita de la est la vest si de la nord la sud. Exista niste linii de demarcatie invizibile dar palpabile la nivel de comunitate, organizare, obiceiuri, atitudini. Si dupa aceste vizite culturale, parca tot estul ma atrage mai tare. Pustietatea, goliciunea, libertatea pe care ti-o dau padurile nesfarsite si drumurile goale din Brandenburg si Mecklenburg-Vorpommern sunt mai apropiate de spatile generoase de la munte la care tanjesc. Traficul aglomerat de pe autrostrazi, noduri de autostrazi, aglomeratie, shoping, consumatorism mult mai pregnant, pur si simplu nu sunt de mine.

Vor urma astfel cinci povesti:

Prima va fi despre Quedlingburg si al sau oras vechi de 1000 de ani inclus in Patrimoniul Unesco.

Fachwerk

A doua va fi despre Hanovra-un oras colorat cu magazine de toate felurile si cu plimbari pe "Strasse"

Opera din Hanovra

A treia va fi despre Köln si al sau Dom, si el aflat in Patrimoniul Unesco.

O frantura din Dom si una de curcubeu

A patra ar trebui sa fie despre Düsseldorf, supranumit si "cel mai lung bar din lume", dar nu am suficient material de blog, caci nu ne-am baut mintile aici.

Iar ultima va fi despre Essen, cu al sau Complex Industrial de minerit.

Die Zeche Zollvereien

Foto by Radu

Citeste mai departe...