Brumarel de Brasov 2018

Pe cand stateam in Bucuresti, octombrie era o luna ca oricare alta. Aveai turele de weekend cu frigul diminetii urmat de cer senin, aveai rutina din timpul saptamanii. Nimic nu zdruncina ordinea lucrurilor. In Brasov insa, octombrie si martie sunt doua luni de cotitura, caci ele sunt granita dintre anotimpuri. Daca martie e o luna a bucuriei si a iesitului din barlog, octombrie este fix opusul ei. Parca nici nu poti savura cu toata inima spectacolul naturii cu frunze galbene, seri caldute si cer senin, caci simti cum spectrul iernii se instaleaza in suflet si in activitati. Nu iti scapa niciunul din micile semne: covorul de frunze care se adanceste, trandafirii ce mor rand pe rand, primele nopti (inca sporadice) cu temperaturi sub 0 grade, primele zile cenusii, prima repornire a centralei. Cu fiecare din aceste mici semne si gesturi iarna e mai aproape. Si stiu deja (si sunt consolata) ca anul nostru, la Brasov, are doua anotimpuri: o vara de 6 luni si o iarna de durata egala. Cele doua ierni bifate imi arata ca nu suntem copii verii si ca vom supravietui iarna de iarna...Doar ca uneori asta se poate doar cu evadari regulate in tarile calde. 

Octombrie e o luna in care trebuie sa fac pace cu mine, sa uit de MTB si sa ma entuziasmez la gandul pedalelor date pe zwift. Sa ma duc constiincioasa la sala. Si sa fac lucruri noi pentru mine. Sa invat lucruri noi, sa citesc mai mult, sa fac ordine in ganduri si intentii. Sa creez o consistenta alternativa, la fel cum timpul petrecut afara, pe doua roti, e o constanta a verii.

2 Octombrie- Cross Training si Indoor rowing

In virtutea gandurilor de mai sus, incep luna in forta cu un antrenament de cross training la sala care a cuprins exercitii cu greutati, coarda si niste aruncari de minge medicinala care in mainile mele ca niste spaghete parea sa aiba 10 kg si nu 5.

Date: aici

3 octombrie Putreda si Stejeris, vine iarna

Ultimile ore suplimentare, ultima mie de seara. Frunzele galbene nu au ajuns inca la apogeu. 

Date:aici

11 octombrie- City run Catania

Pentru cateva zile am schimbat decorul muntilor de acasa cu cel al Mediteranei si daca nu ar fi fost vremea asta de vis acasa, pe cuvant ca as fi plecat in Sicilia cu inima impacata. Ploile ne zadarniceste planurile de bicicleta si ramanem la cea mai simpla activitate posibila: alergarea. Oricat de mult timp petrec in sa, apreciez in continuare alergarea pentru simplitatea sa. O pereche de incaltari si un loc nou de explorat sunt suficiente. Astazi Catania. Stiam centrul vechi din vizita anterioara in Sicilia, insa ma bucuram ca acum il voi parcurge in orele acelea liniatite de final de zi, cand orasul e inca somnoros.

Cazarea noastra a fost intr-o casa veche ale carei ferestre mari dadeau fix spre piata centrala a orasului. Ceea ce a insemnat ca la ora 5 dimineata, in ciuda antifoanelor din urechi conversatiile vanzatorilor care incepeau sa isi pregatesca tarabele au razbatut prin fereatrele mari pana la mine si la 5.30 deja ii scriam lui Radu care dormea in camera de alaturi ca sunt gata de alergat.

Ora 7 ma gaseste facandu-mi incalzirea pe o terasa ce imi aduce aminte de Maroc si apoi izbucnim impreuna pe stradutele inca libere. Am invatat de mult ca un oras turistic se vede mult mai bine dimineata. Micul dejun cu rosii, ricota si struguri proaspeti, la care am asortat o paine calda facuta pe vatra si vanduta invelita in hartie (alta reminescenta a Marocului) au definitivat dimineata. Daca ar fi intrat si cafeaua in schema ar fi fost si mai bine.

12 octombrie Marzamemi Run swim run

Am schimbat coltul insulei si am coborat spre sud est in cautarea oraselor baroce si a plajelor pustii. Acum ne facem veacul pe langa un orasel neinteresant din Sicilia - Pachino si ne animam zilele cu cate o alergare, cand ne lasa ploaia. In ciuda insiatentelor noastre de a prinde rasaritul, daca nu a plouat, a fost cel putin noros. Asa ca degeaba ma bucuram de o ora decenta de sculare, daca soarele a cam fost mereu scump la vedere. Cum diferentele dintre temperaturile nocturne si diurne erau minime (4-5 grade) si umiditatea era destul de mare, am regretat dupa primii 3km lipsa costumului de baie din doua piese, caci tare as fi renuntat la tricoul sintetic si as fi alergat doar in sutien. Pasii ne poarta pe malul marii, urmand un drum secundar, asfaltat dar pustiu spre un fost sat de pescari transformat in mica statiune ce in sezon aparent zumzaie de turisti- Marzamemi. Acum turistii plecasera (sezonul se cam termina la finalul lui septembrie) si am gasit un oras inca somnoros, cu un centru vechi plin de mici case pesacresti, transformate acum in terase sic si ascunse printre colturi sau prin mici piatete. Ne place mirousul de mare, ne plac starzile ce ne apartin in acest inceput de zi si descoperim la final si plaja, ce a fost redata cearsafului. 0 sezlongorui. Doar nisip si niste alge aciforme. Si o apa calda care indemna la scaldat. Dupa ce ne racorim bine pornim pe drumul de intoarcere pentru o noua sesiune de sauna in miscare.

Date: aici

13 octombrie- Portopallo de Cap Pasero

Astazi am reusit abia pe seara sa strecuram o alergare, printre ploi, teatre antice si stradutele inguste ale Siracusei. Pornim spre sud, spre un cap cu far si valuri haotice. Marea este agitata, cu valuri mari si spumoase si in zona capului ele se sparg intresant. In loc sa mearga spre mal, ele au o traiectorie diagonala, se unesc stranga- dreapta formand o coama de val, ce se prabuseste in ea insasi. Astazi ma cam.alearga Radu si pe fondul unui final in coborare iese un negativ split de toata frumusetea.

Date: aici

15 octombrie Marzamemi. Run buy bread drink coffee rub back home

Ultima alergare a concediului din Sicilia. S-au oprit ploile si ar fi fost fara indoiala fain sa exploram un loc nou, o plaja noua etc, dar astazi timpul e scurt, asa ca pornim din nou spre Marzamemi. La intoarcere gasim o brutarie -patiserie deschisa si ne oprim pentru o cafea, o prajitura si o paine proaspata. Imi vor lipsi pastele proaspete, dulciurile si mai ales timpul pentru cafeaua de zi cu zi.

Date: aici

18 octombrie- Tampa Morning Glory cu Claudia si Lili

Rasaritul asta de final de mijloc de toamna, confortabila ora 7 si temperaturile placute de afara inspira....Asa ca ne facem de drum pe Tampa. La o cafea, o prajitura, o sueta, un inceput de zi in natura.

Date: aici

 

18 octombrie- Tabata GF

S-a lasat cu o febra muscalara de 3 zile si 3 nopti :) .

Date: aici

Sambata 20 octombrie Chaising the sun

Daca pe la inceputul lunii cochetam cu ideea sa particip la Festival Montan Sacele, intre timp m-am hotarat ca sezonul de concursuri e terminat pe anul asta, asa ca m-am setat pe o sculare tarzie si o tura de placere. Desi urcarile au fost exclusiv pe forestiere s-au strans totusi destul de multi metri diferenta de nivel, ultimile frunze galbene  si am ajuns la final de zi cu o pofta nebuna de...pizza

Date: aici

Duminica 21 octombrie Bratocea si Muntele Rosu

O tura de cursiera pe DN1A. Teoretic in companie masculina, practic mai mult eu cu mine insami caci am plecat mereu inaintea bietilor, ca sa castig putin timp.

Date: aici

Joi 25 octombrie- Emozia cafe

Orice sosire la Bucuresti e un maraton, de la scularea la 4.15 ca sa prind trenul potrivit, la intalnirile si interactiunile umane de la munca si pana la timpul liber impartit intre familie, prieteni si lucruri de rezolvat.  In Sicilia am reusit sa ma scol in cateva zile de dimineata si mi-ar face placere sa pastrez acest obicei. Asa ca am grija sa imi programez intalniri cu Vio, care e matinala oricum si ma poate ajuta sa ma mobilizez si eu inainte de 8. Astazi avem pe lista o cafea matinala si o sueta, la Emozia cafe . Metroul e inca liber, racoarea diminetii ne mana inauntru si atmosfera placuta si cafeaua excelenta ne face sa pregetam 45 de minute. Cititi recenziile de pe google maps si faceti-le si voi o vizita. O sa va placa.

Vineri 26 octombrie Bazin si TRX cu Vio la WorldClass

Vio propune TRX, eu supralicitez cu un bazin matinal, inainte de clasa de TRX si uite asa ne motivam una pe alta si ora 5.59 ne gaseste in Militari. 10 minute mai tarziu numar bazine si in mod suprinzator nu suntem singure. 50 de minute mai tarziu transpiram la clasa Cristinei si uite asa a iesit un inceput de zi de notat in calendar, numai bun sa incheie maratonul de la Bucuresti de luna asta.

Duminica 28 octombrie. O zi de vara intr-o zi scurta de iarna

Ziua a inceput cu o alergare la rasarit, a continuat cu o plimbare pe Tampa cu ai mei si s-a terminat cu o urcare chinuita in Poiana si cu o coborare care a mai salvat putin situatia.

Marti 30 octombrie Dimineti cu 10 grade- Sfantu

Oktosommerul e la apogeu si asta e suficient de motivant cat sa ma faca sa ma scol inainte de 6, sa ma urc pe bicicleta si sa bag o tura de 60 kilometri pe bucla clasica spre Sfantu Gheorghe. Fara indoiala e greu cu motivatia, motorasele merg greu dimineata si rasaritul, desi e frumos, nu tine loc de combustibil. Insa vine si momentul acela cand se instaleaza starea de bine (pe bucata valurita intre Sfantu Gheorghe si Araci), cand uiti ca trebuie sa incepi munca la o ora anume etc. Cand ramane doar naturaletea pedalatului. Simplitatea unei miscari familiare si care te reprezinta. Fara indoiala e drum lung pana aici, dar e un deziderat fain in orice activitate pe care o incepi.

Date: aici

Miercuri 31 octombrie-Cand lumina iti da un sut afara, pana in Poiana. De acolo stiu sa ma intorc singura

Fara indoiala, pentru lipsa mea de antrenament in sculat matinal, doua zile de sculat la ora 6 nu sunt deloc simple si daca in prima am reusit sa ma motivez pentru o tura decenta, azi aproape ca renunt. Clar nu am inca mindsetul potrivit, dar incerc sa fur meserie de la Vio. Cica sa-l uit pe "I can't" si sa il inlocuiesc cu "I don't". Oricum azi sunt doar comoda si initial ma multumesc cu o invarteala browniana prin casa. Pana la urma insa, cumva frustrata de faptul ca am reusit sa ma scol devreme, e frumos afara si eu nu fac nimic, arunc hainele pe mine, iau cursiera si fac o urcare pana in Poiana. Urc la tricou si racoarea diminetii se simte placut pe piele. Coborarea merge si ea si din nou, savurez sentimentul de bine pe care ti-l dau cateva ore petrecute afara. Sunt dependenta de afara, fara indoiala. Si ar trebui ca de la anul sa stau chiar mai mult afara. Cred ca pot sa si lucrez de afara/ din locuri neconventionale.

Date: aici

Citeste mai departe...

Rapciune de Brasov 2018

3.09 Am fost sa vad daca mai exista picioare dupa ProPark

Pentru astazi mi-am lasat cateva ore libere de dimineata, pentru cazul acela extrem de putin probabil in care am fi terminat ProParkul duminica dimineata si trebuia sa ramanem in zona sa dormim. Nu a fost cazul, asa ca sosirea normala la Brasov, duminica seara a insemnat si faptul ca luni am avut dimineata libera. Si cum nu am simtit ca m-am intrebuintat prea mult la ProPark, am profitat de ocazie si am dat o tura de MTB in Postavaru. Acum, ca in realitate picioarele nu au mers chiar asa de bine si m-am hotarat sa scurtez supliciul in Poiana Ruia, asta e altceva. Dar tot am strans 1000 m verticali si o coborare lunga pe Crucur. E ceva si sa incepi munca la ora 14.00.

Date aici 

4.09 Descoperind Putreda

Povestea de dragoste cu Postavaru continua. Potecile sunt in stare perfecta, aderenta e numai buna, tupeu este (in masura posibilului pentru mine), asa ca astazi merg cu Radu sa descopar Putreda.

Date aici 

by Radu

6.09 Doar o Poiana

In mod cert, urcarile pe cursiera nu au fost specialitatea mea anul asta. Poate la anul, daca stau suficient pe trainer la iarna (si asta intentionez sa fac) si mai slabesc vreo doua kilograme. Astfel incat, toate urcarile in Poiana imi ies absolut mediocru, indiferent cat de bine imi pare mie ca merg. Ceasul nu minte niciodata.

Date aici 

16.09 Descoperind locuri noi pentru aventura din timpul saptamanii

Dupa doua zile pline de MTB, 160 km si 4500 m diferenta de nivel, duminica nu mai sunt picioare. In plus toata dimineata sta sa ploua, asa ca ne urnim de acasa abia pe la 16.00 cu directie clara: muchiile din fata Craiului, unde intentionam sa cautam poieni suspendate cu vedere catre creasta. Radu e raspunzator cu planul si orientarea si se achita magistral de treaba, caci gaseste o poteca acolo unde nu parea una si castigam cu spor, dar fara peripetii destul de multa diferenta de nivel. Poiana lunga in care ajungem nu da spre portiunea spectaculoasa a Craiului, ci ofera aceeasi vedere cu Turnu si Ascutit. Dar e bine si asa. E liniste aici, falfaitul de aripi e singurul zgomot care tulbura locurile. In rest iarba galbena, brandusele de toamna si coniferele isi poarta singure clipele. Mai jos, in etajul foioaselor, o zona tampon de mesteceni te indeamna sa iti treci mana peste scoarta lor alba si subtire. Sfarsim ziua in poiana din care incepe traseul pe Braul Cioranga Mare, admirand un apus de foc peste Crai. Vom mai reveni aici. Mai sunt locuri de explorat si poiana perfecta de cautat.

In Poiana ascunsa si 

17.09 Alta Poiana mediocra

18.09 MTBul de dupa-amiaza

Astea sunt ultimile ore de overtime si am insistat sa mi le iau cat inca mai inteleg ceva din ziua asta ce se scurteaza accelerat. Parcug in mare aceeasi tura pe care am facut-o cu Andrei acum o luna, doar ca in ritmul meu: Drumul Vechi-Spinarea Lunga- Duatlon Tara Barsei-Stejeris. La coborare nu simt vre-un progres, dar la urcare ma conving sa urc clipsata si saltul e urias. 

Date: aici 

19.09 Alergarea = suferinta genunchilor

Astazi cica mergem sa cautam un loc de vazut apusul din zona Carierei de pe Stejeris. Dupa mini-epica din Trascau as dezmorti putin picioarele la pas. Locul acela perfect nu il gasesc (asa cum m-am si asteptat de altfel), caci malurile carierei sunt stabilizate cu copaci si arbusti. Da, poti scoate capul (sau obiectivul) dintre 2 boscheti, dar cam atat. La intoarcere, manata de la spate de noapte o dau pe alergare, numai ca sa imi aduc aminte cat de trista e situatia dupa 6 luni de bicicleta. Genunchii mei sunt revoltati si imi vars naduful pe Strava.

25.09 City morning run. Dimineata frumoasa de toamna

Dupa ce am depasit primul impuls de genul "cui ii trebuie alergare?" mi-am dat seama ca mie imi trebuie, ca sa trec iarna, nu de alta..

Asa ca am redevenit rationala si am zis sa o iau incetisor. 7-8 kilometri pentru inceput, suna bine. Pentru semi-uri e timp dupa ce se aseaza zapada. Si astia 7-8 kilometri isi fac loc perfect de dimineata de la 8, mai ales ca mai nou am multe zile in care ma scol la 7.30 si diminetile sunt mai senine decat dupa-amieze inorate. Plus ca, nu-i asa, trebuie sa ma pregatesc pentru serile fara lumina de la iarna.

Date: aici

26.09 Saua Tampei scurt, ca atat-i lumina

Cum afara-i frig (6-7 grade) cursiera e exclusa. Poate eventual doar daca din sa te dai jos direct in sauna. Chiar si la MTB se impune un rucsacel cu pufoaica. Am un singur target in ora ramasa dupa munca: sa urc in Saua Tampei fara sa fac pushbike. Adica sa nu declipsez preventiv pe urcare. Stiu ca am sanse bune sa imi iasa si afacerea se termina rapid, ramanandu-mi timp si pentru o coborare spre La Iepure.

Date: aici

27.09 Minus 2 grade? Si ce daca. Inca-i de tricou

Un alt loc si o alta activitate care se preteaza la alergarea de dimineata este pista de zgura de la liceul sportiv, la care se asorteaza musai cateva seturi de intervale sau un tempo de 4-5 kilometri. Azi incep cu intervalele, data urmatoare tempo. Dimineata este pustiu pe pista, am exclusivitate si faptul ca alerg la poalele Tampei, in orasul in carr ma simt atat de bine, e un mod numai bun de a incepe ziua. Stam in Brasov de 2 ani si jumatate. Verile trec repede. Anii de Brasov se masoara in ierni. Si totusi, in ciuda iernii lungi, ma simt bine aici. Dupa doar cateva luni Pestera a devenit acasa, iar cand ma intreaba lumea prin tara de unde esti, primul raspuns este Brasov. Acum cand ma duc la Bucuresti, ma duc "la ai mei", "la munca", "la Bucuresti", dar nu ma mai duc acasa.

Date: aici

28.09 Tampa morning glory. Postavaru is next

Cum scriam si mai sus, momentan sunt in pasa aceea in care orice ora de lumina trebuie folosita si fac lucruri atipice mie, de exemplu aa ma scol de dimineata zile la rand, ba mai mult decat atat, sa ma scol sa vad rasaritul. Sau poate e doar o pregatire pentru Postavaru Morning Glory de la iarna?

Cum atat disciplina cat sa ma scol de capul meu nu este, trebuie musai sa ma intalnesc cu cineva, ca sa existe motivatie. Asa ca pentru azi le corup pe Lilly si pe Claudia la un rasarit pe Tampa. Fetele aveau asta in plan inca de la inceputul saptamanii, asa ca eu am alea doar ziua cea mai buna...Cel putin din prognoza, ca realiatea era putin diferita. Cand am iesit pe poarta la 6.15, cu cana de cafea intr-o mana si sticla goala in alta mana, m-am amagit ca lipsa stelelor e legata de luminozitatea orasului. Doar ca pe cand urcam pe sub Tampa in conul de lumina al frontalei, am avut certitudinea ca afara chiar e inorat...Cel putin spre Racadau si Sacele, adica acolo unde ne trebuie noua. Spre Bartolomeu e senin si chiar se anunta o zi frumoasa. La baza Treptelor lui Gabony fac jonctiunea cu fetele si situatia nu pare radical mai buna nici cand ajungem sus in poienita. Asa ca scoatem cafeaua, scoatem bomboanele de asortat la cafea si ne punem pe asteptat. Pana la urma soarele are ceva putere si perforeaza plafonul in cateva locuri, prin niste fante de lumina si in 10-15 minute rabzate cu totul. Suntem deja pe Tampa acum si privirile aluneca libere spre Piatra Craiului, Bucegi, Postavaru si Piatra Mare. Cu siguranta nu a fost cel mai spectaculos rasarit, dar ma bucur ca m-am mobilizat sa ma scol si sa ies. Si din combinatia cafea si rasarit, am asa un tonus in dimineata asta, de as vrea sa fie toate zilele asa.

Date: aici

28.09 Ca in zilele bune de vara

"Ziua buna se cunoaste de dimineata" spune un proverb care pentru azi se potriveste perfect. Un short friday mai adauga niste miscare in aer liber si zilei acesteia cu soare generos si temperaturi de final de vara i se potriveste cel mai bine un MTB. Dimineata rasarit, seara bicicleta, intre ele 6 ore de munca, pare ziua perfecta.

Planul pentru tura de fata e sa explorez doua poteci noi care fac legatura intre Crucur si Valea cu Apa. Asta presupune insa o urcare pe Drumul Rosu si desi nu plec foarte montata, cand ajung in Poiana imi pun in gand sa incerc sa urc cat mai mult pe bicla. Ingredientul cheie si implicit schimbarea de mentalitate din ultimile ture este ca pot urca si mai bine decat o fac daca am curajul sa raman clipsata. Asa ca asta e gandul cu care intru pe portiunea abrupta din Drumul Rosu, bucata care pana acum insemna un push bike garantat.

Gafai, imi este greu, trebuie sa imi aleg cu grija trasa, dar pedala dupa pedala urc, si asta e cel mai important. De aici pot construi mai departe fie in cresterea vitezei, ori a cadentei. Pe serpentinele de sub statia intermediara sunt deja in control si desi urcusul ramane in granny gear, nu mai sunt decat mici gaturi care cer maximul posibil de atentie. Desi respiratia s-a normalizat, simt efortul in picaturile sarate de sudoare care imi ajung pe buze ori care se scurg pe ceafa, dar stiu ca mai e doar putin de strans din dinti, pana la push bike-ul de sub lac. Mai stiu si ca de coborarea cea noua va fi un fiasco total, tot voi putea trece tura de fata in catastiful turelor reusite.

Coborarea cred ca am mai vazut-o, e interesanta, are potential sa invat chestii pe ea, dar in egala masura, acum, la prima tentativa si in conditiile in care sunt singura pe aici si nu am nicio bruma de semnal, nu prea imi vine sa incerc mare lucru. Mi-ar face placere sa revin aici cu Radu si sa primesc niste sfaturi, dar sunt rezervata legat de momentul in care se va intampla asta. Pana la urma insa iese o tura numai buna pentru o zi de final de septembrie si nu pot decat sa imi doresc sa tina cat mai mult potecile astea uscate. E pacat ca sezonul de MTB se termina fix acum, cand incep sa imi intru si eu in mana.

Date: aici 

29.09 Prin Bucegi cu colegii de munca

Tura asta se dorea a fi o tura de relaxare intre zilele pline de vineri si duminica, dar pana la urma s-au strans ceva mai mult de 30 de kilometri cu 1800 m diferenta de nivel, ceea ce a insemnat ca la final de zi imi simteam o leaca picioarele si tanjeam la un somn bun.

Am plecat inaintea oamenilor, cu gandul sa urc pe Jepii Mici si sa fac jonctiunea cu ei in zona Babele- Caraiman. Imi e deja dor de ultima urcare din iunie, de pe vremea cand telecabina era in revizie si pe vale era liniste. Acum huruitul metalic al cablurilor ma insoteste constant pe jumatate din urcare. Ritmul nu e de vis, dar apreciez timpul asta petrecut cu mine insami, facand lucrurile in ritmul meu. Ies la cabana dupa 1h45 si pornesc in pas alert spre Babele ca sa fac jonctiunea cu oamenii.

Urmatoarele ore se scurg intre pauze, mers lejer, admirat ceata, admirat Bucegii, doua cani de ceai bun si aromat la Omu si o vreme care se racea incet si sigur. La Babele ne despartim din nou si intind pasul spre Piatra Arsa si Jepii Mari. Ziua se incheie cu gratar, sampanie si tort si cu ochi aproape inchisi de somn in ultimul tren spre Brasov.

Date: aici

Citeste mai departe...

Faurar de Brasov 2018

Februarie a fost luna in care am scapat de depresie, am reinceput sa fac miscare in timpul saptamanii si sa capat din ce in ce mai multa incredere ca totul va fi din nou bine.  Am cochetat cam cu fiecare din activitatile cu care mi-as umple o luna de iarna: schi de tura, alergare, trail, sala, trainer.

Din nou pe munte, intr-o dimineata minunata

1 Februarie- Kineto si Zwift SZR Beginners Ride (D)

Nu stiu daca a fost o idee atat de buna sa ma sui pe cursiera dupa o ora de Kineto, dar sunt oarecum dezamagita caci nu vad nicio imbunatatire in durata petrecuta pe bicicleta. Si eu chiar nu am rabdare sa fac cum zice Alex: 10 minute de pedalat, 10 minute pauza sau sa impart ora pe care vreau sa o stau pe trainer in 6 sesiuni de 10 minute divizate de-a lungul zilei. Alex nu cred ca stie la ce ma refer eu cand zic trainer, si desi ii este clar ca vorbesc de cursiera si nu de vreo bicicleta statica si comoda, nu am ajuns inca la detalii precum incaltat/ descaltat pantofi cu SPD-uri, tras pantaloni cu bazon etc. El isi imagineaza probabil ca pur si simplu, te urci (chiar si in pijama) si pedalezi...No, asta stiu ca pot sa fac. Eu vreau insa ce faceam si inainte...Insa aparent trebuie sa mai astept.

2 Februarie- Kineto

Kineto si cam atat. Rezultatele incep sa se vada. Proportional incep sa creasca si saculetii de nisip pe care ii pun la picioare.

3 Febuarie- Alergare, Sala si Plimbare pe Tampa

Din titlu s-ar deduce ca am rupt ziua in doua. De fapt nu a fost deloc asa. Cum vremea se anunta mohorata, am stat de fapt pe langa casa. Am inceput cu o tentativa de a alerga pe drumul de la Pietrele lui Solomon, dar am abandonat rapid, cand am vazut ce ghetus era pe acolo. Apoi am dat o fuga pana la sala cu Radu, unde m-am jucat putin cu Fitball-ul si m-am hotarat sa imi iau si eu unul. De la sala am fugit (cu masina) acasa si am luat pranzul impreuna cu Viorela si Raluca venite dupa o tura de alergare in Piatra Mare, ca la final de zi, sa le corupem pe fete la o plimbare pe Tampa, profitand de ploaia care a stat.

by Raluca

4 Februarie- Piatra Mica si Curmatura cu Puiu, Cosmin si Cristi

Astazi avem chef sa tropaim pe undeva si ne indreptam atentia spre Crai. Reusim sa ii smulgem din inactivitate si pe Puiu, Cosmin si Cristi pe care ii pescuim de la o pensiune din Zarnesti si pornim spre Poiana Zanoaga pe drumul cunoscut si apoi spre Piatra Mica. Nu am urcat niciodata pe varf dinspre Poiana Zanoaga, am coborat mereu, dar cred ca am sa mai revin la vara pe aici dupa program, caci urcusul pe aici stoarce untul din tine, daca iti pui mintea cu el. De fapt am chiar timp sa urc la Curmatura- Saua Crapaturii-Piatra Mica- sa ajung in Poiana Zanoaga la fix pentru apus si apoi sa ii dau blana la vale cu ultima geana de lumina spre Botorog. Am atatea idei pentru la vara...

Varful nu aduce cu sine marea de nori la care am sperat si coboram pe unde am urcat. In Poiana Zanoaga ne despartim. Prietenii nostri coboara inapoi spre masina, iar noi continuam spre Curmatura pentru o ciorba, un ceai si o placinta cu mere cu ravas.

Coboram pe PG spre Prapastii ai apoi luam la pas cei 4-4.5 km pana la masina.

Date si track: aici

Pe poteca ce urca abrupt spre Piatra Mica

Chiar pe varf, intr-o mare de ceata

Fratia coltilor de toate formele si dimensiunile

Curmatura, pur si simplu

5 Februarie- Kineto si Zwift social ride categ. D

Kineto merge inainte si merge chiar bine, insa bicicleta sta pe loc. Nu am tupeu sa fac mai mult de un easy spinning si nici macar asta nu imi iese o ora intreaga. Trist, foarte trist.

6 Februarie- Postavaru Morning Glory (PMG)

Primul PMG din iarna asta. Daca la inceput faceam nazuri legat de sculatul dimineata, dupa ce m-am accidentat si activitatile mi s-au redus drastic la banale plimbari, am inceput sa privesc cu alti ochi sculatul la 5.15. Nu as fi capabila in fiecare dimineata, ca Alin, dar o zi pe saptamana ar fi fezabil.

Ezitam intre a merge intr-o dimineata cu baietii si a urca in ritmul meu si a merge intr-o seara singura. Radu ma convinge sa mergem dimineata cu argumentul partiilor impecabile pentru coborare. Observatia cu partiile e intemeiata, caci schiul atat la deal cat si la vale este o necunoscuta pentru mine in contextul actual, asa ca niste conditii ideale nu ar face decat sa ma ajute. Astrele se aliniaza azi si desi nu ajungem pe varf la rasarit, incerc sa trec peste dezamagirea ritmului de melc si implicit a timpului scos si sa ma bucur de zi, de dimineara, de faptul ca sunt aici, afara, urcand printre brazi inghetati sub o crusta consistenta de zapada, ca ma simt bine si ca il am pe Radu alaturi.

Saua de dinainte de varf ofera perspective faine si atat Bucegii, cat si Craiul spun prezent pentru spectacolul rasaritului. Lumina placuta invaluie munti si partiile goale si ratracuite promit o coborare faina, chiar si pentru un schior ruginit si impleticit ca mine.

De acum incolo totul va fi mai simplu si mai bine in materie de timpi, desi nu vom mai prinde la nicio tentativa din februarie un rasarit asa frumos si o vreme atat de buna.

Din frumusetiile sculatului matinal

Date: aici 

7 Februarie- Night city run- Cand incepi prost, dar termini bine

Increzatoare dupa iesirea de ieri in Postavaru planuiesc azi o alergare pe asfalt, caci asfalt curat si uscat prinzi mai greu iarna in Brasov, iar pentru ceva trail running nu ma simt inca pregatita. Incep incet si ezitant, insa termin cu un pace de 5 pe mie, ajutata si de faptul ca tot segmentul Livada Postei- acasa e usor la vale.

Date: aici

9 Februarie Zwift FTP Booster

Incurajata de trendul ascendent din ultimele zile, hotarasc ca e timpul sa ma lamuresc care e treaba cu pedalatul pe trainer, caci social ride-urile de categoria D nu ma ajuta cu nimic. Dupa 30 de minute de pedalat incep oricum sa ma resimt cu spatele, asa ca ma gandesc ca daca tot doare, macar sa doara cu motiv. Asa ca aleg in mod inspirat un workout de genul 40/ 20, care alterneaza intervalele scurte dar sustinute cu perioade generoase de recovery si spre suprinderea mea il duc la bun sfarsit. Acum stiu ce sa fac pe Zwift!

Date: aici

12 Februarie- Un nou city run

Cum momentan nu ma simt pregatita pentru potecile inzapezite ale Tampei, ma rezum la asfalt. Cum azi aveam Kineto de la 19.00, am furat startul cu o alergare fix dupa program.

Date: aici

15 Februarie- Postavaru morning fog & poweder too

Cum asta era prima zi cu vreme buna dupa 2 zile de ninsori, am plecat cu noaptea in cap in Postavaru in cautarea pulverului de vis. L-am gasit, insa venea la pachet cu o ceata densa si enervanta. Am simtit ca nu e a buna inca de cand am iesit in Poiana Ruia si incepusem sa imi simt stomacul intors pe dos, desi eram inca la urcare. Am continuat totusi sa ma tin de Radu pana la capatul partiei Ruia, dar la vale totul a mers anapoda. Viraj, pauza sa intorc lumea cu picioarele pe pamant, alt viraj, alta pauza etc. Radu ma ghideaza spre Cabana Postavaru si prin culoarul de brazi lucrurile isi mai revin la normal. Primele viraje sub cabana merg si ele, insa in Poiana Ruia lucrurile se abramuburesc din nou si desi mergeam super incet, aveam senzatia ca ma misc cu viteza foarte mare.

Lucrurile devin intr-un final placute abia atunci cand reintram in padure si aici e chiar fun sa te dai, cu partia perfecta ascunsa sub un strat placut de pulver ce te face sa simti ca plutesti. Pacat ca nu mai e timp de o a doua urcare. Eram mai castigati daca nu urcam pana la capatul telescaunului, ci doar pana la limita padurii.

Date: aici

18 Februarie- Alergare Solomon-Drumul Vechi, cu Andrei

Vremea nu ma inspira prea tare, insa reuseste sa ne scoata atat pe mine cat si pe Andrei din casa, pentru o alergare hivernala pe traseul Solomon-Drumul Vechi. Prima mea alergare cu diferenta de nivel dupa accidentarea la spate si sunt multumita de cum s-a simtit.

Date: aici

21 Februarie - Sala, Intervale, Indoor rowing

Sunt la Bucuresti intreaga saptamana si doar miercuri reusesc sa merg la sala. In rest, socializare la greu, cu parintii, cu prietenii, cu colegii de munca. La sala imi gasesc cu greu un loc unde sa imi intind si eu salteluta si sa imi fac exercitiile pentru spate, insa astept cuminte sa treaca ora de varf si sa se goleasca benzile de alergat, pentru ca intentionez sa incerc si niste intervale. Simt ca o sa pot sa duc. Imi ies excelent, niste intervale piramidale pana la 14 km/h. Mai inghesui si 15 minute de indoor rowing si plec doar manata de ora inchiderii

Date: aici

24 Februarie- Postavaru inainte de cafea. Cu Claudia inainte de cod

De astazi se pune pe nins si vine gerul. Radu pleaca in seara asta in tarile calde, a se citi in Tenerife. Eu tocmai am revenit de la Bucuresti si frigurosul Brasov, insa nici in sud nu se anunta temperaturi mai blande, asa ca am zis ca mai bine trec gerul asta de acasa. De unde nici macar nu trebuie sa scot nasul, decat pentru a merge, cel mult, la kineto. Noroc ca suntem poarta in poarta. Totusi de entuzisam ca m-am intors acasa cred ca mi-au iesit vrajile si i-am convins pe Radu si Claudia sa iesim sambata dimineata la o urcare in Postavaru, inainte sa inceapa ninsorile. Ne-a iesit la fix. Apoi am debarcat la oameni pentru un brunch, numai cat sa ne refacem energia pentru o sala scurta. Si cu asta, poate sa vina codul.

Date: aici 

25 Februarie- Semi in 2 acte (sala- intervale + alergare cu Andrei)

Codul nu a venit inca. Ninge, dar nu ca la sfarsitul lumii. Radu e deja deasupra Pirineilor cand fac eu ochi. Ma uit pe freastra si din caldura plapumii ma simt zmeu, asa ca il intreb pe Andrei daca iese la o alergare. Zice ca mai pe la 11, cand se mai incalzeste. Scot capul afara si nu mai sunt atat de convinsa de planul cu alergarea, asa ca ma duc la sala. O alergare pe banda si o sauna suna foarte bine. Pun pe mine cele mai groase haine din sifonier si pentru ca nu am chef sa deszapezesc masina, plec spre sala cu autobuzul. Numai bine ce ajung la destinatie ca se gineste putin soare. Deja incep sa imi fac mustrari de constiinta pentru slabiciunea mea si ma gandesc ca lui Andrei o sa ii iasa o alergare pe cinste. Cuvantul de ordine in Brasov pare sa nu te grabesti, ca vremea buna vine cu intarziere si a doua parte a zilei e mai frumoasa decat prima. Sincer, gandul imi statea doar partial la exercitii, caci ochii cautau constant fereastra doar pentru a observa ca s-a oprit ninsoarea si tot asa. Intervalele pe banda intra ca unse privind ultima cursa de la Jocurile Olimpice de Iarna- Schi fond feminin, 30 km. 2 sesiuni de indoor rowing vin si trec si ele si am chiar spor. Apoi sauna de voie. Intr-una din pauzele dintre intrarile la sauna verific pe Strava asteptandu-ma sa vad alergarea lui Andrei. Dar lipseste. Ma gandesc ca e work in progress, insa ii las totusi un mesaj. Nici nu puteam sa o nimeresc mai bine, si iata ca ne mobilizam unul pe altul pentru o alergare mai tarzie, pe la un 15.30, asa. Numai bine. Dupa sauna niciun ger nu ma mai pune in genunchi. Am asa o caldura in mine, de alerg doar in tricou si bluza cu maneca lunga. Urcarea merge bine, asa ca il corup usor pe Andrei sa contiuam pe poteca spre La Bancuta si coboram pe Valea cu Apa. Ajungem inapoi la masina dupa 12 km alergati prin zapada si contabilizez ca impreuna cu cei 10 de pe banda se fac de un semi. In doua parti. Debarc si azi la Andrei si la Claudia pentru o oferta careia nu ii pot rezista- o ciorba de fasole proaspata, abia luata de pe foc si salam de biscuiti home made.

Date: sala + alergare Andrei

26 Februarie- Zwift Workout - High Intensity 5 minute

Cum afara a venit gerul, ma salvez cu trainerul si raman fidela antrenamentelor de pe Zwift care imi permit sa fac intervale de tipul high-low, cu care spatele meu se simte decent. Kineto merge inainte.

Date: aici

28 Februarie- Zwift Workout- DBR 3x9 minute

Date: aici

Citeste mai departe...

Brumar si Ningau de Brasov 2017

Joi 2 nov. Oradea & Baile Felix

Incerc sa adorm lasandu-ma leganata de trenul ce isi continua impasibil drumul spre capatul tarii. E ora mea normala de somn, leganatul pe sine imi prieste mereu, si totusi gandurile nu vor sa plece la culcare. Orice drum la cuseta, cumva si datorita faptului ca nu au fost multe, imi aduce inevitabil aminte de primul. Ma revad copila de 7 ani, plecand o luna intreaga cu bunica spre o alta tara, un loc unde nici macar nu se (mai) vorbea (si acum cu atat mai putin) romaneste, spre prima experienta a strainatatii si spre prima constientizare a singuratatii. Si acasa ma jucam deseori singura, dar fiind mereu pe langa ai mei, auzindu-i mereu ce vorbesc si intelegand asta, nu aveam acel sentiment de izolare cu care am facut pentru prima data cunostiinta la 7 ani.

Stau intinsa pe patul de mijloc al cusetei si incerc sa imi amintesc detalii din calatoria de atunci si poate sa o recompun din amintiri pe bunica. Stiam ca va veni la un moment dat si clipa in care voi vorbi la trecut despre ea, dar abia acum, dupa luni bune, pierderea incepe sa doara. E ca atunci cand te accidentezi si durerea izbucneste dupa ce trece efectul adrenalinei. Am sa mai scriu despre bunica, am multe lucruri in minte si vreau sa le pun pe hartie cat sunt vii si colorate. 

Ma revad asadar copil de 7 ani, culcata de bunica la ceas de seara, asa cum orice bunic isi culca nepotul. Pe langa opririle in vama ori controlul pasapoartelor, ineditul calatoriei ma face sa ma trezesc des, mereu cu aceesi imagine sub ochi. Lumini scurgandu-se pe langa fereastra, bunica stand asezata, la picioarele mele, cu spatele drept, inconjurata de bagaje si asteptand parca nelovita de somn sau de plictis sosirea la destinatie. Pe atunci nici nu mi-a trecut prin minte sa ii spun sa doarma cu mine, dar cu mintea de acum, stiu ca s-ar fi intins doar langa mine, ca sa ma linisteasca, fara sa puna geana pe geana. Prezenta ei imobila, ca de strajer, imi dadea insa suficienta siguranta cat sa nu ii caut apropierea calda a trupurilor inghesuite pe patul ingust al cusetei. 

Privind acum retrospectiv nu pot sa nu ma intreb ce a insemnat aceasta calatorie a mea pentru intrega familie: pentru bunica, ce isi lua totusi responsabilitatea unui copil, pentru parintii mei, care se desparteau pentru prima data de mine pe o perioada atat de lunga, ce pregatire logistica a fost in spate, cu cat timp inainte s-au luat biletele de la agentia din Brezoianu, cum o fi cerut bunica express loc jos, ca doar era cu copilul si mai ales la ce s-o fi gandit bunica in toata acea noapte lunga. Ce amestec de amintiri din copilarie, dureri din tinerete, suferinte ale maturitatii si griji ale batranetii i-au umplut orele. Pe atunci bunica parea inca puternica si neobosita, calculul mental spune ca avea insa deja 67 de ani, o varsta la care eu inca nici nu ma imaginez. 

Acum calatoresc singura, purtand imaginile de acum 25 de ani doar in gand, cu un simplu rucsac pus la picioare si amestecand in minte chipuri ale bunicii din diverse perioade, care incep parca totusi sa se amestece usor, usor. Amestec in minte fotografii, cu amintiri si cu imaginile de pe urma cand fiecare an, fiecare luna si la final fiecare zi atarnau parca mai greu. Abdomenul mi se contracta de cateva ori si stiu ca nu va mai dura mult pana cand primele lacrimi se vor ivi in coltul ochiului ce nu le va putea tine, se vor desprinde mari, calde si sarate, vor poposi putin pe buze, doar cat sa le simt gustul si se vor rostogoli mai apoi pe perna. Pana dimineata nu va mai ramane insa nicio urma. Fata de perna se va usca oricum si va fi predata insotitorului de vagon impreuna cu restul asternutului, masina de spalat industriala in care va ajunge si inalbitorul folosit urmand sa stearga toate urmele. Doar randurile acestea vor mai aminti peste timp de gandurile incurcate dintr-o seara in care somnul ma ocoleste.

Sambata - Duminica 4-5 nov

Mai mult de o zi nu mi-a trebuit sa imi dau seama ca Baile nu sunt (inca) de mine. Cu inotul nu sunt prietena (cred ca dintre toate sporturile pe care le-am incercat, la inot sunt cel mai departe sa se prinda ceva de bine, si recunosc ca nu simt nicio atractie spre sporturile de apa), iar sa stau in apa calda e atat de plictisitor pentru o persoana outdoor ca mine, incat dupa o dimineata de cloceala, am hotarat ca imi voi gasi activitati mai interesante pentru zilele urmatoare. Baile Felix sunt compuse din 2 strazi alungite, pe care le strabati la pas in 10 minute dintr-o parte in alta.. Si oricum nu ai ce sa vezi. Pensiuni obscure, hoteluri comuniste, cateva terase si un bazar. Nimic care sa imi starneasca interesul. Noroc cu padurea. O padure batrana careia ii dai ocol in 7-8 km si inca una, tanara, la Baile 1Mai, separate de maxim 2 km pe camp si de strazile linistite ale satului Hales.

Sambata alerg cu Radu in padurea de langa Felix. Duminica alerg singura pe traseul de la Thermal Trail Race. Ambele sunt alergari matinale, cand potecile sunt goale, roua ce sticleste pe iarba scurta a campului sparge parca cu lucirile ei ceata diminetii, in timp ce prin locurile umbrite bruma mai poposeste inca. Imi plac ambele paduri si in afara de covorul gros de frunze sunt atat de diferite. Cea de langa Felix e cuprinsa de toamna, goala sus, plina de trunchiuri rare la mijloc si bogata in frunze jos. Cea de la 1 Mai e o padure tanara, cu mult lastaris ramas inca verde si cu o atmosfera nedefinita de nu stii daca e sfrasit de toamna sau inceput de primavara. Ambele alergari mi-au cazut foarte bine!

Date si track-uri: Baile Felix run si Thermal Trail Race 

Prin padurea tanara de la Thermal Trail Race

Una din liniile drepte ale padurii de langa Baile Felix

Pasajul Vulturul Negru

Oradea, Piata Unirii

Ultima inghetata pe anul asta

Miercuri 8 nov - Zwift Workout Preparation for Sweetspot
Momentan, dintre toate activitatile sportive pe care le fac, efortul relativ constant si de angajament de pe cursiera imi place cel mai mult. Chiar daca cursiera nu ma poate duce prin locuri foarte salbatice, imi place pedalatul rotund, sentimentul de corp muncit de la final, dar si recuperarea mult mai rapida decat dupa alergare. Sper ca din ianuarie sa ma pun mai bine cu burta pe carte (a se citi cu picioarele in pedale si fundul pe sa) ca sa nu ies prea sifonata din iarna asta la capitolul conditie fizica specifica.

Date: aici  

Vineri 10 nov- Zwift Group Tri Workout - 8 x 3 min hill, 50 rpm

Asta a fost un workout suprinzator de usor pentru mine, obisnuita sa pedalez cu o cadenta mai mica de 90 rpm.

Date: aici

Marti 14 nov- Thrill si Pilates

Cum ma tot supara spatele in ultima vreme, se exclude cam orice workout complicat, asa ca ma duc la ceva soft- Pilates. Nu e rau. Raman apoi si la ceva clasa mai variata numita Thrill. Daca la Pilates sala era plina, la Thrill am fost 3 persoane.

Date: aici

Miercuri 15 nov- Alergarea de miercuri seara cu Intersport Brasov

Andrei merge, asa ca ma duc si eu sa vad care treaba, intuind ca se vor forma mai multe grupulete si ma voi lipi si eu de unul care sa ma scoata putin din zona de confort. Socoteala mea da cu virgula la fata locului, caci alergam usurel si putin (cred ca s-au strans cam 6 km) intercalati astfel: incalzire statica, alergare de incalzire, scoala alergarii, alergare, stretching. Dupa mergem la Andrei si Claudia si punem de o masa in 5.

Date si track: aici

Joi 16 nov - Trebuia sa fie Zwift FTP x 15 min, dar a iesit mai mult un sweetspot

Nu mi-a iesit deloc sa stau 15 min la FTP. Nici in primul, si cu atat mai putin in al doilea interval.

Date: aici

Vineri 17 nov - Seara de vineri la Curmatura

Seara asta e planificata de acum mai bine de o saptamana. O urcare noctura la Curmatura, o mica ratacira, un ceai si o ciorba la cabana si o coborare tarzie au marcat inceputul weekendului. Am fura startul, cum s-ar zice.

Date si track: aici

Monica, Radu si Pisica

Eu sunt o diva, te rog. Doar nu te astepti sa stau la poza, pana faci tu manual focus?

Pana la urma au facut, temporar, pace

Ii cam ploua in gura

Sambata 18 nov- Poteci noi prin spatele casei, alergare Postavaru

Pentru ca vremea se anunta ploioasa weekendul acesta, nu intra nimic mai mult de o alergare prin Postvaru, alaturi de Radu, pe poteci majoritar noi, terminata cu o shaorma "La Turcu'" (recomandarea lui Andrei).

Date si track: aici

Duminica 19 nov - Plimbarea de seara cu ursii

O tura scurta pe Tampa si o coborare la frontala. Date si track: aici

Pe poteca Curmaturii

Intre doua vacante (Maroc si schi in Austria), decembrie e o luna scurta. Doua saptamani si un singur weekend pe langa casa.

Miercuri 13 decembrie- Barre fitness si Indoor rowing

Dupa ce luni am dormit pe saturate, iar marti am desfacut bagaje, miercuri incepem sa ne reintram in ritmul de Brasov si merg la sala. Clasa de barre si ceva indoor rowing inainte si dupa. Durerea de spate incepe sa revina.

Date: aici

Joi 14 decembrie -Zwift Workout

Cand am vazut planul de intervale pentru acest antrenament, am zis ca va fi usor si plictisitor. 4 seturi de 3 intrervalele de 3 minute la 95% FTP nu pareau nimic provocator. Cat m-am inselat...Dupa primele 2 seturi deja il intrebam pe Radu daca nu vrea sa inceapa mai devreme. Chichita era cadenta. Intervalele alternau: 50 rpm cu 110 rpm. Si intervalele de 110 rpm mi se pareau groaznice, pentru ca eu ma simt confortabil (si simt ca dau randament) la 80-85 rpm. Dar asa cum m-a luminat Radu, structura asta de intervale era gandita pur si simplu pentru a te scoate din zona de confort. Si i-a reusit cu varf si indesat. 

Date: aici

Vineri 15 decembrie- Cand pufoaica dusa la curatat te scoate afara din casa

Sincer nu aveam niciun chef de alergat, insa trebuia oricum sa ma duc sa iau gecile de puf de la curatat, asa ca fara pic de convingere m-am mobilizat pentru o alergare anemica pana in Coresi, cumva determinata si de temperaturile placute, cu care nu ma voi mai intalni pana in martie.

A iesit o alergare lesinata pe care merita sa o uit cat mai repede.

Date: aici

Sambata 16 decembrie - Piatra Mare

Vremea urmeaza sa se strice la finalul zilei, asa ca trebuie sa profitam si sa iesim undeva din casa. Alegem o tura de plimbare in Piatra Mare alaturi de Cristi, Raluca si Muha, cu povesti despre caldurosul Maroc, ciorba de legume si ceai la cabana cu muscate vesnic inflorite si cu un vant nebun dimineata, ce s-a potolit pe la 12.00 si ne-a lasat sa urcam pe varf. Plafonul de nori jos, spart totusi de cateva raze galbui, Bucegiul ascuns in pacla, contrastand puternic cu restul muntilor mai mici luminosi si deja albi, creeaza o atmosfera faina pe care aparatul reuseste doar in parte sa o suprinda. Coborarea pe la 7 Scari merge repede si incheiem o tura tihnita cu shopping salbatic in supermarketurile din Brasov, cat sa evitam nebunia din magazine, previzibila pentru saptamana urmatoare.

Date: aici

Bucegiul si norul cel futunos

Plafon jos

Duminica 17 decembrie- Sala

Peste noapte a nins anemic, insa grosul se anunta sa vina in timpul zilei. Plecam devreme de acasa, bucurosi ca nu trebuie sa dezapezim masina. Programul de azi e simplu: ceva sala si ceva sauna si apoi alte treburi organizatorice pe acasa, caci tocmai ce ne-am hotarat ca dam biciclitul in tarile calde pe un schi in Alpi. Macar avem un plan pentru sarbatori.

Date: aici

Duminica 23 -25 decembrie- Ski AU

Cum anul acesta cu 3 zile de concediu poti lega 10 zile libere, am lasat sarmalele, carnatii si lupta cu mesele intinse pentru un alt an mai sarac in zile libere si am luat calea Alpilor cu ale lor zapezi venite parca mai devreme fate de alti ani. Prima zi a fost o reacomodare cu schiul de partie, intr-o statiune aproape goala de langa Zell am See. 

Ziua de Craciun a adus cu ea o tura pe schiuri pe ghetar spre un varf de 3000 m -Granatspitze-  cu zapada buna si vizibilitate  pana la cele 3 Cime din Dolomiti.

Urcand spre Weissee

Pe urme bune, spre Granatspitze

Unii deja coboara

Desfocirea

Jurnal Radu

A doua zi de Craciun, din nou, schi de partie, de data asta in Saalbach. Un domeniu de +200 km de partie, din care am apucat sa exploram doar 25%.

Ajunul Craciunului pe partiile din Austria, cu valea acoperita de ceata

Urcarea spre Granatspitze

Ski de partie in Saalbach

Citeste mai departe...