sâmbătă, 31 martie 2012

Alergand pe dealurile Slanicului



Aveam nevoie de o idee pentru weekendul asta.... O idee de primavara ca si noi suntem in ton si am renuntat la tot echipamentul de iarna...Deci doar alergare, bicicleta si catarat...destule activitati oricum...Vremea se arata “vantoasa” asa ca bicicleta pica...Mergem la o zi, alegem sambata, dar e tare greu sa ne mobilizam...saptamana trecuta am esuat lamentabil si am dormit pana la 11.00 ramanand in Bucuresti...Sapatamana asta eram cat pe ce...Ne sculam la 9.00, facem ceva curatenie si pe la 11 plecam in directia Valea Prahovei...Am ales sa mergem la alergat. Prima tura de trail-running pe anul acesta. Mie mi-a inghetat entuziasmul in ton cu zapada de la munte...Revad o alergare din Ciucas cu multa udatura la picioare, asa ca prevzatoare pun haine de schimb in rucsac. Din fericire Radu are o idee- Slanic, asa ca reconfiguram. Stie el niste dealuri pe care se plimba acum 15 ani cand mergea la Salina sa isi trateze astmul.
In Salina am mers de multe ori, mai ales iarna, e un fel de destinatie de urgenta pentru zilele cu vreme proasta...Dar eu una, desi mi-am dorit, nu am ajuns sa vad ce e dincolo de asfalt...
Partea buna la alergare e ca inghesui tot intr-un rucsac, pui apa in bidon, iei 2 napolitane si gata. Totul se face in 15 minute si se desface la fel de repede...
Light sigur...despre partea cu "fast" nu stiu ce sa spun
In Slanic e cald si soare,asa ca renuntam repede la geaca, eu raman chiar la tricou caci aveam de biruit un deal...Nu era decat un deal obosit, dar are sanse reale sa ma dovedeasca acum la inceput de sezon. 

joi, 22 martie 2012

Roma



Toate drumurile duc la Roma

Ei bine noi nu tineam neaparat sa verificam aceasta zicere. Roma nu era nici pe departe o destinatie in topul personal. Asa ca nu aveam niciun fel de asteptari majore. Ma asteptam sa vad ruine, galagie, un oras poluat, aglomeratie, hoarde de turisti, zgomot, mizerie. Ma bucuram mai mult pentru zilele libere, pentru mini-concediul la care tanjeam de cand am venit de la schi din Austria.

Dar Roma m-a suprins. Si la finalul celor 4 zile daca ar fi sa ma intorc, as mai gasi ce sa fac in Roma sau in imprejurimi.
Fontana di Trevi-unul din simbolurile Romei

marți, 20 martie 2012

Maratonul de la Roma


Motto: “Maratona di Roma is happy to welcome those for whom the racecourse is just too scenic to be finished in 3 hours” [Maratonul de Roma le ureaza bun-venit celor pentru care parcursul acestui concurs este pur si simplu prea frumos sa fie incheiat in 3 h] 
Undeva intre km 15 si 20, alergam pe Via dela Conciliazione spre Vatican
Cam asta era si ideea mea, pe care am pus-o in bagaj, cand am plecat spre Roma. Nu am de gand sa ma lamentez cu chestii de genul “nu m-am antrenat pentru ca a fost urat, zapada, ger, flescaiala”. Nu m-am antrenat si basta. Daca vroiam sa ma pregatesc ma duceam si alergam pe banda. Dar in ultima vreme am avut alte prioritati, asa ca ma duceam la primul meu maraton de asfalt asa cum ma duc la orice concurs...cu mult entuziasm. Stiam ca o sa fie greu, al naibii de greu, dar era un fel de sedinta de pregatire, prima alergare mai lunga de 10 K pe sezonul asta. Si imi va prinde bine ca dezmortire, desi o sa doara.
Mai mergeam la Roma si ca sa vedem ce inseamna un maraton de sosea cu 12000 de oameni. Si, in mod cert e diferit fara de cele montane. E vorba de o alta scara si eram curiosi sa intram si noi in acel angrenaj care a functionat (cel putin pentru noi) cu o precizie elvetiana, desi totul s-a intamplat aici, in inima Italiei.

Sambata nu ne-am menajat deloc si am luat la picior Roma recuperandu-ne printre altele si kit-ul de concurs. Am pendulat intre aglomeratia din centru si linistea orasului nou din zona Palazzo dei Congressi. 
Despre Palazzo dei Congressi, Lonely Planet zice ca este construit intr-un cartier nou din Roma - EUR
(numele vine de la Expozitia Universala din Roma), construit din ordinul lui  Mussolini, pentru o expoztie
 internationala din  1942, dupa un plan al lui Marcello Piacentini; expozitia nu a mai avut loc pentru ca a venit
 razboiul). Este al doilea ca importanta dupa Palazzo della Civita del Lavoro (Palatul muncitorilor), a fost
construit intre 1938  si 1954 dupa un design al lui Adalberto  Libera (Lonely Planet)
Eu una daca eram singura stateam linistita si nu descoperam nimic, tocmai pentru ca duminica supriza sa fie maxima. Dar nu eram singura asa ca ne-am plimbat pana seara tarziu printr-un centru cam aglomerat de turisti. Imaginati-va ca turistilor obisnuiti li s-au mai adaugat cei veniti la maraton si cei inca 10000 de insotitori (am pus o partitate de 1:1, considerand ca din cei 12688 de participanti (un record), peste 2000 erau locuitori ai Romei.

Toate instructiunile erau clare:
  • dupa ce in iarna ne-am inscris si am platit online
  • am trimis certificatul medical online
  • la plecarea din tara ne-am printat confirmarile de participare cu numerele noastre pe ele si ultimile instructiuni,

    la fata locului ne-am dat jos din metrou la statia indicata si am primit de la 2 voluntari o harta cu locatia exacta unde trebuia sa ajungem. Pe drum o multime de oameni care se intorceau cu kitul de  participare. Ceea ce era deosebit era ca toti acesti oameni erau atat de diferiti, pe multi daca ii intalneai pe strada nu i-ai fi inclus in categoria de participanti la maraton. Comunitatea celor care participa la concursurile montane de la noi e mica (aprox 500 de oameni ) pe care dupa un timp ajungi sa ii recunosti dupa fata,atitudine, subiecte de discutie. Profilul e oarecum acelasi sau macar previzibil. Dar la un maraton de sosea, cu atatia oameni in jur, e greu sa mai decelezi…

    Kit-ul l-am luat chiar repede, dintr-un loc numarul+cipul, iar din altul rucsacul pentru haine, tricoul, bauturile energizante si gata!

joi, 15 martie 2012

Baiului- Largirea orizontului


Nu am mai fost de multicel la munte….mai exact de 2.5 saptamani. Am facut in weekendurile respective lucruri foarte interesante dar nu pot sa recunosc ca nu imi lipsea….ma simteam putin « ruginita », putin trista ca am ratat Postavaru Night anul acesta, putin obosita si pentru toate stiam bine ca leacul era muntele…

Nu am fost decat 4 (Vali, Radu, Mike si Eroul nostru-Muha) pentru ca o parte din pinguini erau la schi in vecini…

Ne-am urcat pe schiuri din Predeal si am inceput sa urcam pe partia Cocosul...partia libera, asa ca nu ne grabeam nicaieri.