...sau in Dolomiti mai exista si altceva in afara de piatra!
<--Din linistea Marmarolelor in valtoarea Cimelor
Have you seen God in His splendors,
heard the text that nature renders?
(You'll never hear it in the family pew).
The simple things, the true things, the silent men who do things
Then listen to the Wild -- it’s calling you. (The Call of the Wild - Robert Service)
Dupa principiul alternarii (o zi de catarat, una de trekking), astazi vom face bai de soare pe potecile din jurul celor doua masive de care nu auzisem pana acum si care se afla vizavi de Sella. Trebuie sa spun din capul locului ca au fost unele din cele mai frumoase poteci pe care am mers pana acum, intrand din prima in "Top 3 Dolomiti" alaturi de via ferrata Ivano Dibona si de Sorapis. Toate aceste optiuni pentru acest personal "top 3" sunt trasee la indemana tuturor, pe care va veti intalni destul de des cu alte grupuri de turisti, sunt trasee ce urmeaza poteci amenajate si bine intretinute dar au privelisti de vis. Daca vreti salbaticie sau singuratate mai bine evitati-le, daca vreti pur si simplu o tura cu imagini memorabile si nu va deranjeaza sa va minunati si voi in limba voastra alaturi de exclamatiile nemtilor care nu mai prididesc cu "Wunderbar" sau a admiratiei italienilor, mandrii de tara lor, atunci dati-le girul vostru!
 |
| Despre ei este vorba |
La plecare nu aveam asteptari prea mari. Incepem urcusul pe sub o instalatie de transport pe cablu, originala in felul ei. Italia e fara indoiala suprinzatoare, atat de opusa Germaniei de zi cu zi in care traim...Italienii sunt "impachetati"...italieneste (adica au niste bagaje dezlanate) pe cand rucsacul nemtilor este facut exemplar: fiecare lucru este la locul lui, nimic nu atarna, nimic nu se balangane. Nemtii sunt imbracati corect, in uniforma: pantaloni scurti+camasa. Italienii in general trebuie sa aiba o nota de originalitate.
Pana si transportul pe cablu in Dolomiti are pe alocuri o nota de originalitate. In Sassolungo mergi cu cabina telefonica, in Cristallo cu "tomberoanele"... Si diferentele pot continua la nesfarsit.
Aceste doua feluri de a fi nu se vor neaparat a fi comparate, ci mai
degraba observate, si unde e mai bine sa le observi daca nu acolo unde
cele doua natii se intalnesc fata in fata? In Dolomiti se vorbeste
germana si italiana aproape in egala masura. Cred ca dupa turistii
autohtoni, nemtii/autriecii sunt cei mai numerosi. Istoria nu se uita
si fapul ca Dolomitii au tinut odata de austrieci (sudul Tirolului) este
vizibil in continuare, chiar si daca te uiti doar de pe parbirzul
masinii si remarci ca toate indicatoarele (inclusiv cele rutiere)
sunt bilingve, prioritara fiind limba germana.
 |
| Cu cabina telefonica |
Traseul pe care l-am facut este in egala masura
diversificat si poate fi parcurs in doua variante: varianta lunga si mai
domoala (cea aleasa de mine) sau varianta mai scurta dar cu o
diferenta de nivel mai mare, alegand un traseu de via ferrata. Eu am
ales pajistile, Radu peretii asa ca ne-am reunit la refugiul Sasso Piatto.
 |
| Dupa ce am sarit muchia, coborand de la refugiul Demetez la refugiul Vicenza |
Despre traseul lui Radu pot sa va spun ca via ferrata este in urcare, coborarea fiind pe poteca. O descriere a rutei gasiti mai jos in "Infobox".
 |
| Urcand spre traseul de Via ferrata |
 |
| De pe varful Sasso Piato |
Varianta ocolita, coboara
200 m de la refugiul T. Demetz si apoi ocoleste Sasso Lungo pe curba de nivel, fiind deosebit de pitoreasca pentru ca in fata noastra se deschide Val Gardena si pentru ca dupa Sassolungo nu mai
avem grupe importante din Dolomiti, privirile putand ajunge pana in
Alpii Austrieci cu varfuri inca inzapezite. Curba de nivel se incheie
intr-o mica vale extrem de frumoasa. In sus, un urcus usor printr-o
mare verde, pe langa vaci ce pasc linistite sau cativa turisti opriti
la umbra padurii, pe jos flori de toate culorile ce le-ar bucura la
culme pe Claudia si Vio, iar un urechi Toto Cutugno cu Innamorati.
Da, da, nu se poate sa nu te indragostesti de locurile astea. Urcusul seamana cu portiunea se sub refugiul din Curmatura Builei atunci cand urci din Barbatesti, doar ca e ceva mai pitoresc, incheindu-se intr-o culme larga unde lumea era oprita ca la specatacol, doar ca admira in tacere minunea naturii, privind in departare spre Rosengarten (o alta grupa din Dolomiti ce s-ar traduce prin "Gradina Trandafirilor"). Sunt literalmente impresionata de atata frumos si ma gandesc sa ma intorc cu Radu aici intr-o plimbare daca refugiul este pe aproape. Totusi mai merg in ritm alert inca 45 de minute pana la cabana, asa ca scot din ecuatie intoarcerea, mai ales ca nici aici peisajul nu era mai prejos.
Cum am ajuns mult mai devreme de ora fixata, fac si eu ce face toata multimea: ma asez pe iarba si ma relaxez. Ma adapostesc sub geaca din cauza vantului hoinar si al soarelui parsiv si acoperita din cap pana in picioare, ma intind pe iarba si imi las sufletul sa zboare. Du-te, imbata-te de frumos, fa-ti rezerve pentru la toamna. Poti sa hoinaresti o vreme pe aici, eu nu ma supar, numai sa vii inapoi la mijloc de brumar cu tolba plina de povesti sa avem din ce trai pana da zapada...Si sufletul, voios, zgloboiu, blond si bucalat a plecat. L-am privit o clipa cum o ia la goana spre Marmoalada si apoi cand mi-am intors privirea in punctul diametral opus mi-am vazut jumatatea cum venea de pe varf. De fapt nu venea la vale, ci alerga, numai asa mi-a fost la indemana sa asociez miscarea rapida a unui tricou rosu cu Radu.
Cum ziua e tanara, poteca pana la masina scurta si usoara (2 ore pe curba de nivel) ne gandim sa intram in atmosfera si instant ne ploua la amandoi in gura dupa o pizza. La refugiu nu au...nici la celelalte refugii pe la care vom mai trece. Au paste, mamaliga cu branza de vaci crescute langa refugiu, lasagna, dar nu pizza. Ar fi o blasfemie si zau ca va inteleg dragi italieni, dar ce sa fac daca ne ploua in gura dupa ceva ce nu poti sa gasesti la 2000 m?
Da, da, nu se poate sa nu te indragostesti de locurile astea. Urcusul seamana cu portiunea se sub refugiul din Curmatura Builei atunci cand urci din Barbatesti, doar ca e ceva mai pitoresc, incheindu-se intr-o culme larga unde lumea era oprita ca la specatacol, doar ca admira in tacere minunea naturii, privind in departare spre Rosengarten (o alta grupa din Dolomiti ce s-ar traduce prin "Gradina Trandafirilor"). Sunt literalmente impresionata de atata frumos si ma gandesc sa ma intorc cu Radu aici intr-o plimbare daca refugiul este pe aproape. Totusi mai merg in ritm alert inca 45 de minute pana la cabana, asa ca scot din ecuatie intoarcerea, mai ales ca nici aici peisajul nu era mai prejos.
Cum am ajuns mult mai devreme de ora fixata, fac si eu ce face toata multimea: ma asez pe iarba si ma relaxez. Ma adapostesc sub geaca din cauza vantului hoinar si al soarelui parsiv si acoperita din cap pana in picioare, ma intind pe iarba si imi las sufletul sa zboare. Du-te, imbata-te de frumos, fa-ti rezerve pentru la toamna. Poti sa hoinaresti o vreme pe aici, eu nu ma supar, numai sa vii inapoi la mijloc de brumar cu tolba plina de povesti sa avem din ce trai pana da zapada...Si sufletul, voios, zgloboiu, blond si bucalat a plecat. L-am privit o clipa cum o ia la goana spre Marmoalada si apoi cand mi-am intors privirea in punctul diametral opus mi-am vazut jumatatea cum venea de pe varf. De fapt nu venea la vale, ci alerga, numai asa mi-a fost la indemana sa asociez miscarea rapida a unui tricou rosu cu Radu.
 |
| Maromolada cea cu vino-ncoa' |
Cum ziua e tanara, poteca pana la masina scurta si usoara (2 ore pe curba de nivel) ne gandim sa intram in atmosfera si instant ne ploua la amandoi in gura dupa o pizza. La refugiu nu au...nici la celelalte refugii pe la care vom mai trece. Au paste, mamaliga cu branza de vaci crescute langa refugiu, lasagna, dar nu pizza. Ar fi o blasfemie si zau ca va inteleg dragi italieni, dar ce sa fac daca ne ploua in gura dupa ceva ce nu poti sa gasesti la 2000 m?
 |
| Vaca nebuna, care paste fericita si da lapte bun pentru mamaliga cea de peste tot |
 |
| Inapoi spre Pasul Sella |
 |
| Chiar deasupra pasului, cu turnurile din Sella in dreapta |
 |
| Detaliu cu Sella |
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox
Informatii despre Sassolungo gasiti pe summitpost (atentie, in germana denumirea este Langkofel insa sunt unul si acelasi masiv).
Informatii despre Sassopiatto gasiti pe summitpost (atentie, in germana denumirea este Plattkofel insa sunt unul si acelasi masiv).
 |
| Putina localizare pe harta nu strica |
 |
| Vedere dinspre Val Gardena |
Traseu:
Passo Sella--525--> Rif. T. Demetz--525--> Rif. Vicenza
De aici exista 2 variante spre refugiul Sasso Piatto:
- via ferrata O.Schuster Steig-->Varful Sasso Piatto--527-->Rif Sasso Piatto
- potecile 525+527 ce ocolesc Sasso Piatto si ajung pe curba de nivel la Rif Sasso Piatto
Continuarea este comuna: Rif Sasso Piatto--557 (Friedrich August Weg)-->Rif. Sandro Pedrini-->Rif. Frederich August--> Rif. Valentini-->Passo Sella
 |
| Varianta ingrosata e ruta mai lunga si mai domoala, scurtatura cu linie subtire/punctata este via ferrata |
Via ferrata Oskar Schuster//Oskar Schuster Steig (in germana)
2 comments:
Pai sa stii ca atunci cand o sa ajung in Dolomiti o sa vreau o plimbare si de jur imprejurul stancilor, nu doar pe via ferrata. Arata intr-un mare fel muntii astia si sunt sigura ca poienitele cu flori si minuni ma asteapta. O sa trebuiasca sa se usuce si sa infloreasca vreo doua-trei veri pana atunci, dar ce-i un an din viata muntelui??!
p.s. faza cu ”caproiul” e din seria clasicelor aparitii ale lui Radu, parca te si vad cu zambetul ”e Radu, asa e el” :)
@Claudia- Ti-am spus ca m-am gandit la tine cand ma plimbam pe pajistile pline de flori. Si acesti munti cu denumiri usor comice sunt numai buni de avut in vedere ca diversitate...caci pana la urma si de la atat stanca se plictiseste omul.
Trimiteți un comentariu