marți, 29 iunie 2010

Triathlon fara asfalt-2 Mai-Vama Veche



Nu stiu cum sa incep...si nu pentru ca nu imi gasesc cuvintele, ci pentru ca nicio idee nu se ridica din "putul gandirii" sa iasa la suprafata si sa parcurga drumul sinuos al validarii, pentru a sfida apoi timpul, zgariata pe o bucata de hartie. Totusi iata dupa primele vorbe am inceput sa incropesc o intoducere si ideile au inceput sa vina din mers.

Astfel ne-am strans weekendul tocmai incheiat, pe malul marii la 2 mai toata floarea pinguineasca, cu ocazia primei editii a Triatlonului fara asfalt. Unii pe post de participanti la concurs, altii in galerie. Gratie diplomatiei lui Andrei nu a lipsit niciunul.  Ne-am combinat intre noi si am inserat minim un reprezentant la fiecare proba:
  • Radu la tura lunga
  • Em, Vali, Cristi si Octavian la tura scurta
  • Muha, Alina,Paolo, Florin si cu mine la stafeta.Astfel primii 3 au format o stafeta cu Paolo la innot, Alina la alergat si Muha la bicla, iar eu si Florin am beneficiat de timpii la innot scosi de Em si respectiv de Vali si am facut alergarea si bicla, in acelasi timp baietii continuandu-si individual tura scurta.
  • Restul: Vio, Cerasela, Gabi, Kya, Alois, Dana, Raluca, Calina, si Mama Muhai ne-au fost sustinatori .
Dar sa vedem pentru inceput care a fost povestea acestui concurs. Ideea este ca a fost un concurs organizat pentru toata lumea, foarte lax din punct de vedere al formarii echipelor la stafeta si a cuprins cele 3 probe ale triatlonului (innot, bicicleta si alergare) insa intr-o ordine putin schimbata, caci alergarea a fost inserata la mijloc din cauza faptului ca organizatorii se temeau de o zi caniculara, cand alergarea la orele 12-14 ar fidevenit o piatra de incercare pentru unii concurenti.
Probele de la concurs si ordinea acestora
Au existat si 3 variante de inscrieri: 
  •  tura lunga (1500 m innot, 9 km alergare si 34 km bicla)
  •  tura scurta (750 m innot, 6 .3 km alergare si 34 km bicla)
  • stafeta (tura scurta, repartizata la 2 sau la 3 participanti, fiecare cu 1 sau 2 probe).
Practic stafeta a facut-o sa fie un concurs foarte popular caci combinatiile au fost numeroase, un participant putand sa faca 1 sau 2 probe, sau sa se combine cu un participant la individual de la care sa ia timpul la innot. Astfel am vazut multi copii sub 18 ani participand la stafeta si in general multi oameni fara inclinatie spre concursuri, care au venit insa pentru faptul ca era accesibil pregatirii lor sau pur si simplu pentru a se simti bine alaturi de prieteni. Practic stafeta a incurajat miscarea si in egala masura, spiritul de competitie intr-un mediu de fair-play.

Plecam din Bucuresti dupa serviciu si reusim in mod incredibil sa ajungem la timp la 2 mai pentru sedinta tehnica ce era programata la 21.00. Florin a facut minuni si a debarcat 4 oameni si 4 bicle la destinatie inainte de 21.00. Din pacate nici sedinta tehnica si nici startul ziua urmatoare nu s-au dat nici pe departe la ora exacta anuntata de organizatori (eu am o problema si sunt frustrata din cauza lipsei de punctualitate). Sedinta tehnica a fost una placuta, neoficiala, tinuta la terasa, iar aici avea sa ni se confirme zvonurile conform carora traseul de bicla a fost modificat din cauza noroiului. Acest lucru a fost bun, dar partea proasta este ca organizatorii au lasat pe loc marcajele si sagetiile de pe varianta veche si datorita faptului ca in locurile de intersectie nu au fost oameni care sa dirijeze participantii pe noua varianta, ratacirile au fost numeorase.

Totusi pana una alta sa ajungem la start, ca doar nu ne-am ratacit inca de la start si pana la bicla mai e mult de povestit. Astfel sambata , pe la 8 ne strangem pe plaja si fiecare ne gasim cate o preocupare...
Zona de tranzitie

Innotatorii se acomodeaza cu apa, galeria isi drege glasurile, cei de la stafeta asteapta startul sa le vina si lor randul la treaba.
Parada modei

Cum spuneam startul a fost intarziat ceea ce la unii nu a facut decat sa le creasca emotiile. Eu sunt incredibil de linistita inaintea si la gandul concursurilor, nu ma agit si nu intru in priza, ba chiar privesc cu detasare si prima treime din concurs si intru in priza abia mai tarziu.

Astfel cum nu innot pot sa fotografiez in voie cum 60-80 de oameni se vanzolesc in mare, pe primii metri de apa incepand sa innoate.

marți, 22 iunie 2010

Balcic si cum arata Marea Neagra la Bulgari



Acum la ceas de iarna (23.10.2011), facand ordine pe calculator am dat peste pozele de la Balcic si m-au fermecat...am reauzit marea cum ma cheama si am simtit caldura nisipului incins. Am retrait goana dupa umbra, am pe limba gustul inghetatei si in nari mirosul de trandafiri...Enjoy!
Pe mica plaja de la Shabla

duminică, 13 iunie 2010

Bucegi-Peretele Vaii Albe-Traseul Lespezi



Motto: Eu obosesc odihnindu-ma. (Cosmin)
           Fiecare cu roiul lui. (Nusu)
Echipa: Cosmin, Radu, Mike

Ca sa nu obosim odihnindu-ne in Bucuresti, sub briza aerului conditionat, am planificat ca remediu impotriva caniculei o zi plina in Bucegi. Astfel ore bune de treking si catarare ne stateau in fata la 8.30 dimineata cand am plecat din Busteni.Prin padure e inca racoare si de acest lucru profita o multime de oameni care se revarsa de neunde pe Plaiul Munticelu.

Odata ce lasam in urma poteca lina marcata cu triunghi rosu si incepem urcusul spre Refugiul Costila motoarele se incing, transpiratia incepe sa curga de pe noi si apa din rucsac sa se diminueze. Zornaitul materialelor de pe noi nu este de natura sa sperie mustele care se tin cortegiu dupa fiecare dintre noi, se aseaza cu nesimtire pe haine, pe piele pe unde gasesc loc, de unde si vorba de duh “Fiecare cu roiul lui”.

La izvor e aglomeratie mare caci fiecare se straduie sa isi umple sticlele cu apa, caldura e mare, setea proportionala si multa lume urca spre refugiu. Mai ales acum la inceput de vara parca s-a spart conducta spre abruptul Bucegilor caci viata la 1600 m altitudine e mai racoroasa decat cea de la campie. Si daca nici altitudinea nu ajuta, poate ajuta zapada de pe Valea Costilei care e de natura sa racoreasca pe oricine.

Noi insa nu interactionam deloc cu zapada tura aceasta, caci ne continuam poteca spre Circurile Vaii Albe. Simt ca suntem in intarziere caci datorita caldurii nu am urcat cu prea mare spor si ca atare nu prea ii dam deloc lui Cosmin timp sa respire in spatele nostru. Poteca te duce lift pana la Panda unde ne ingaduim o scurta pauza. Trist este ca nici de pauza nu te poti bucura caci cum te opresti invazia mustelor este maxima...parca suntem toti 3 niste hoituri bune de napadit. Asa ca alimentam repede cu un salam de biscuiti si multa apa si ne continuam miscarea. Speram ca macar in perete sa ne scuteasca si ca atare, sub soarele dogoritor urcam. Ne bucuram de ultimile grame de umbra insa macar avem o bucurie. De jur imprejur locurile sunt splendide. Printre crengile pinilor se intrevede silueta zvelta a Coltului Picaturii care arata cu adevarat ascutit de aici. Apoi iesiti deasupra unui horn, intreaga Valea Alba se desfasoara inainte,in sus si in jos. Alba cu adevarat la timpul acesta caci este limba continua de zapada, plina de furnicute negre ce matinali, au ajuns dejape la jumatatea vaii.Peisajul este unul dintre cele mai faine din Bucegi, ai cu adevarat ce admira de aici. Valea Alba, Varful Picatura, Strunga Marelui V, Creasta Picaturii in intregime, toate Albisoarele ce se rup in zvacniri drepte si se scurg parca pe liia picaturii de apa spre Vale. Unele mai poarta inca petice de zapada, la altele firul le este definit doar de inlantuirea de intunecoase hornuri...Locuri cu amintiri, ture dragi..
Inaintand spre Circurile Vaii Albe

luni, 7 iunie 2010

Trandafirul Negru (Piatra Craiului)


Sambata: 
Plaiul Foii-Braul de Mijloc-Muchia Cotofenei-Plaiul Foii.
Plaiul Foii-Valea Ursilor-Refugiul Diana

Duminica: Trandafirul Negru-3B

Scriu astazi jurnalul unui weekend plin, unui weeekend ce parca era fain sa nu mai aiba sfarsit. Ne-am dezlipit atat de greu duminica de sub umbra Pietrei, drumul spre Zarnesti prafuit si cu gropi nu isi gasea locul in tabloul de final, cu o Piatra alba, scanteietoare sub soarele de iunie, asezata ca o scoica uriasa din alte vremuri intre cerul impecabil de albastru si marea de verde ce trona linistita la picioare.
Asta-i Craiul meu